Creativitate & spirit competitiv, în tandem. Ce zic superbloggerii

 Bine v-am regăsit! Spre finalul verii, ca de obicei, ne pregătim pentru o nouă ediție de toamnă SuperBlog (marți, 1 septembrie, se deschid înscrierile în cea de-a 21-a ediție).

Până atunci însă, ne-am gândit să facem împreună un exercițiu și v-am întrebat pe grupul de Facebook ce reprezintă pentru voi creativitatea și spiritul competitiv. Răspunsurile, care mai de care mai inspirate și edificatoare, confirmă că și creativitatea, și competiția au multiple valențe. Așadar, dăm cuvântul superbloggerilor:

Răzvan Lupitu – “Ador competitivitatea. Mă face mereu să devin mai bun și să îmi doresc mai mult. Singura mea limită e să nu îi sabotez pe ceilalți în drumul meu în sus. Mie bloggingul mi-a oferit foarte multe, mi-a dat șansa să cunosc oameni noi și să mă reinventez. Creativitatea pentru mine înseamnă libertatea de a inova, într-o manieră proprie. Prima mea participare la SuperBlog a generat niște lucruri care m-au schimbat complet, dar voi povesti, poate, cu altă ocazie. :)”

Diana Elena Neață – “Sunt ferm convinsă că blogging-ul fără creativitate e ca mâncarea fără sare. Poți scrie cel mai documentat articol, cel mai corect din punct de vedere gramatical și SEO, dar fără un zvâc de creativitate e fad, lipsit de farmec.
Cât despre competitivitate, ce pot spune? Deși poate nu par, sunt o fire extrem de competitivă. Ador să dau tot ce e mai bun din mine, să îmi împing limitele. Nu neapărat pentru a câștiga, ci mai degrabă pentru a evolua. Competitivitatea folosită corect e unul din cele mai bune traininguri în orice domeniu. De aceea tot revin la SuperBlog.”

Mari Flămânzeanu – “Primul lucru care îmi vine în minte este că bloggingul mi-a schimbat foarte mult perspectiva. Pregătirea mea inițială în cercetare științifică mi-a fost de mare ajutor în a face documentare pentru că mie îmi place să scriu articole educative, care aduc informație. Încă nu mă atrage genul fiction. Cât despre competitivitate, sunt în proces de vindecare după ce școala și societatea românească mi le-au injectat până în gene. Încerc să privesc competitivitatea doar cu mine însămi, încerc să nu mă compar, mai ales că în blogging vrei să ai stilul tău, să se simtă parfumul personal. Vreau doar să păstrez scânteia, aceea de a continua dar fără a mă judeca prea aspru, să fiu empatică cu mine. Iar provocările din blogging sunt despre găsirea curajului, a încântării și încrederii, dar mai ales despre perseverența cultivării creativității. Și despre curiozitate. Așa am ajuns să mă bucur de creativitatea mea și simt o bucurie imensă când aceasta provoacă o revoluție în interiorul meu.”

Daniela Toader – “Creativitatea este atunci când pleci de la, hai să zicem, o păpădie și ajungi, prin legături invizibile, să-ți sorbi cafeaua pe Aeroportul Charles de Gaulle. Tot ce este cuprins acolo, între cele două repere, se numește creativitate. Despre blogging n-aș putea spune decât că reprezintă o deschidere, o oportunitate, un ochi deschis către infinit. Competiția? Am fost educați să ne întrecem. Noi între noi. Noi pe noi. O fi de bine? O fi de rău? Uneori am ceva dubii…”

Almona Ţilea – “În contextul unei profesii în care nu ai voie să îți exteriorizezi emoțiile [n.n. jurist], bloggingul m-a ajutat să ies din carapace. Mi-am permis să râd, să glumesc, să plâng, să mă enervez. Ba chiar să spun câteodată “f*ck this sh*t”. Cred că am aflat ce este creativitatea de la o cititoare. Era un articol marcat la final “Scris pentru SuperBlog”. Mi-a spus că l-a citit cu sufletul la gură și abia la ultima frază și-a dat seama că era vorba despre un produs. Oamenilor le plac poveștile chiar și atunci când e vorba de produse și servicii. Competitivitatea este, în primul rând, cu fricile și limitările noastre. Din păcate, generația mea a aflat mult mai târziu. Nu trebuie să te compari decât cu versiunea ta de ieri și astăzi să fii un pic mai sus. Mâine mai sus și tot așa.”

“Creativitatea cere curaj” – Henri Matisse

Violeta Giol – “Bloggingul / blogul este curtea mea de joacă. Pentru că îmi place să mă joc, tare îmi place să mă joc! SuperBlog-ul e o joacă faină pentru că îmi aduce parteneri de joacă.  E mult mai mișto să te joci în gașcă decât de unul singur!  Creativitatea… hm… ar fi multe de spus. Mai pe scurt aș zice că înseamnă să plec de la un cuvânt, să-l prind în horă cu alte cuvinte, apoi să le las să danseze Ciuleandra. Sperând că dansul lor nebun va naște emoție în cei care citesc. Competiție… competivitate… cuvintele astea au fost fir roșu în viața mea. Competiție cu mine însămi. Asta a fost the story of my life. Până când am ales să spun stop! Nu, nu am (nu MAI am?) spirit competitiv. Nu în sensul clasic. (Asta nu înseamnă că nu îmi place să studiez clasamente sau că nu ma oftic la note :)))”

Olimpia Săpunaru – “Eu nu știu ce e creativitatea, dar știu că, dacă nu era SuperBlog și dacă nu o posedam sau ea pe mine (?), nu aș fi văzut Egiptul în decembrie 2018 și nici Cap Aurora, în august 2020. Pentru a câștiga aceste două premii, în cadrul SuperBlog, de la Christian Tour și Litoralulromanesc.ro, am scos din buzunarul creativității cam vreo 3000 de cuvinte, 1000 pentru Egipt și vreo 2000 pentru Cap Aurora. Astea două premii sunt cireașa de pe tort, dar nici tortul nu e lepădat, numai că nu mă apuc să număr toate premiile acu’, că nu sunt încă pensionară SuperBlog. Nu știu nici dacă sunt blogger, cu adevărat, dar superblogăr sigur sunt! Definitiv! Nu vreau să câștig niciodată locul 1, ca să fie clar! Aș muri de ciudă că nu mai pot participa. :))))”

Alina Sanda Iosub Georgescu – “Creativitatea e ceea ce “makes the world go round”. Precum zâmbetul, e un limbaj universal care “apasă niște butoane” în ființa noastră, prilejuindu-ne revelații dintre cele mai diverse. În general vorbind, creativitatea e ceea ce a făcut lumea să evolueze și ne-a binecuvântat să fim înconjurați de atâtea lucruri interesante și utile. Chiar și facerea lumii, așa cum o știm, a fost un act al creativității desăvârșite, a posteriori slujindu-ne drept model de organizare și diversitate. Într-o epocă aproape exclusiv digitală, exprimarea creativității nu se mai face în 7D, 8D, nici măcar 3D, ci în 2D, în spațiul ecranului atât de răspândit. Chiar și presa clasică a reușit să se adapteze, migrând în online, reinventându-se. Revistele și ziarele nu mai pot fi răsfoite, pipăite, mirosite, ci numai derulate printr-o simplă mișcare în fața ochilor, pe peronul gării, în pauza de la școală ori în vârf de munte.
O alternativa de exprimare la îndemna oricui a devenit blogul. Cu alte cuvinte, pentru cei care nu au reușit să își găsească un spațiu de manifestare a “producției” intelectuale, bloggingul oferă o alternativă extrem de interesantă și utilă. Blogul e “locul” unde alegem să ne expunem pe noi înșine cu toate fațetele noastre, uneori mai vesele, alteori mai triste, o dată mai transparenți, alta dată mai opaci. Blogul este, totodată, și un instrument modern prin care îi transformăm pe cititorii noștri în parteneri activi, care își pot exprima părerea apreciativă sau nu vis-a-vis de proprietatea noastră intelectuală. Ne responsabilizăm astfel în a expune un conținut de calitate, de interes general și care poate fi înțeles de majoritatea potențialilor cititori.
În contextul celor de mai sus, latura competitivă a acestui hobby pentru unii, adevărat job pentru alții, vine ca o confirmare a pasiunii pentru cuvinte, ca o îmbogățire a experienței. Mergând mai în profunzimea sentimentului, mă hazardez să afirm că reprezintă nevoia de confirmare a stăpânirii artei cuvintelor. Prin dorința de a fi cel/cea mai bun/ă, citit/ă, apreciat/ă, competitivitatea în lumea bloggerilor trasează în mod invizibil ierarhii și îi diferențiază pe cei buni de cei mai buni!
Închei aici reamintindu-vă de celebrul referen muzical din genericul serialului “Familia Bundy”, “love and marriage go together like a horse and carriage”, și parafrazându-l: “creativitatea și bloggingul merg împreună ca vântul și iahtingul”.

Cătălina Popa – “Eu cred că și creativitatea se exersează. Poate că unii își imaginează că artiștilor le vin idei după idei și mintea lor e ca un carusel cu multe curbe, extrem de intens. Însă, de multe ori, mie mi se pare că această forță numită creativitate se joacă cu noi. Creativitatea ne dă o sămânță care apoi trebuie crescută cu documentare (studiu), și mai multă creativitate, dar și multă muncă. Uneori prinde, alteori nu apucă să crească, iar în cazurile cele mai triste ce a rezultat se usucă. Cu cât îți exersezi mai mult creativitatea, cu atât e mai ușor să creezi ceva. De asta se zice că scriitorii, pictorii, cântăreții buni sunt cei care își fac activitatea zilnic.
Eu scriu foarte rar pe blog, dar în competiția SuperBlog am fost extrem de disciplinată și mi-am dovedit că pot, dar mai ales mi-am demonstrat teoria de mai sus. Am scris și pe blog că, pentru mine, cea mai ușoară ediție a fost ultima, cea pe care am câștigat-o. Nu pentru că ar fi fost ceva diferit, ci pentru că eu am învățat să mă raportez altfel la competiție, dar am și exersat (tot participând).
Eu am urât întotdeauna competiția, încă din școală. În școală, copil fiind, simțeam presiune și nu-mi dădeam seama de unde. Dar îmi creasem sisteme să am cele mai mari note fără să rețin neapărat informațiile pentru totdeauna. Eu cred că presiunea competiției te poate determina să-ți depășești limitele, dar, în același timp, te poate trimite într-un colț în care să fii atât de dezamăgit, încât să nu mai încerci niciodată acea activitate. Renunți înainte de a începe real. Când iei primul 5, poți să te ambiționezi sau, dacă mai iei încă 3 de 5 și ți se spune și că ești „prost”, poți să renunți, deși poate nu era vârsta sau etapa în care să înțelegi acele lucruri sau poate nu ți se explicau în ritmul tău. Competiția frumoasă e cea cu tine însuți. O frază clișeică, dar o scriu cu toată convingerea. De aceea, eu cred că și competiția SuperBlog trebuie văzută ca o experiență, nu ca o cursă infernală.“

La final, răspund și organizatorii  Pentru noi, creativitatea înseamnă curaj, așa cum zicea și Matisse: curajul de a ne căuta, descoperi și redescoperi, de a ne dezvălui lumii cu gândurile, nuanțele și sensibilitățile noastre, de a ridica ștacheta constant, de a ne provoca să ieșim din zona de confort, curajul de a plăsmui lumi posibile și imposibile, de a ne îndoi și de a lupta pentru dreptul și visul de a îmbogăți realitatea continuu cu propriul adevăr – toate, cu puterea inspirației. Iar voi știți să faceți asta și ne-ați învățat și pe noi. Sau am învățat împreună?  Oricum ar fi, vă mulțumim.

Voi, cititori, ce părere aveți? Vă așteptăm cu drag rândurile în comentarii și abia așteptăm să continuăm împreună tradiția exersării creativității în blogging în noua ediție SuperBlog  Pe curând!

„Rămas bun, Domnule Profesor!” Gheorghe A.M. Ciobanu s-a stins din viață la vârsta de 95 de ani

 

Unul dintre ultimii reprezentanți ai unei generații de platină a culturii moldave, al cărui nume s-a identificat pentru multă vreme cu cel al orașului său natal, Roman, profesorul Gheorghe A.M. Ciobanu, iubit și respectat publicist și critic literar, retras de o vreme din viața publică, s-a stins din viață la vârsta de 95 de ani. O viaţă bogată şi rotundă, împărţită cu generozitate cu mii de elevi, dedicată activităţii eseistice, împlinită ca mentor, scriitor, pedagog şi om al cetăţii – căreia i-a devenit Cetățean de Onoare la finalul anilor ’90.

„Îngemănat cu Urbea mea natală. Un «montagnard» de vise, într-un oraş «picior de plai». Oraşul căruia îi mulţumesc de-acel popas parnasian, ce mi l-a dăruit. Fiindu-mi sacru, îi mărturisesc, cu gând astralic, că i-am iubit pe oameni, i-am preţuit, egal pe toţi, nici ei datornici mie şi nici îndatorat acestora”, mărturisea profesorul Gheorghe A.M. Ciobanu la împlinirea a nouă decenii de existenţă.

„Am dus o viaţă plină de zbucium şi de muncă”

Gheorghe A.M. Ciobanu s-a născut în oraşul Roman, chiar de Sărbătoarea Bunei Vestiri, la 25 martie 1925. „Ca orice străfulgerare de pe Terra, am văzut şi eu lumina lui Solaris, pentru prima oară, în ziua de Buna Vestire a anului 1925. Făcând parte din acea generaţie învăluită în tragedia ultimului război mondial, toate mi-au fost pluralice şi continue”, mărturisea profesorul Ciobanu.

A urmat cursurile Școlii nr. 4 şi ale Liceului „Roman-Vodă”, între 1936 – 1944. Bacalaureatul l-a dat la Sighişoara (în 1944), în timpul refugiului. După război, deşi şi-ar fi dorit să urmeze arhitectura, în anul 1949 a absolvit Facultatea de Drept din Iaşi. A activat în învăţământ de la 20 de ani, la început în comuna Hălăuceşti – Iaşi, predând matematica, fizica, chimia, muzica şi desenul. A revenit la Roman şi a fost unul dintre cei mai apreciaţi profesori ai Liceului „Roman-Vodă” – de unde a ieşit la pensie –, dar a predat şi la alte unităţi de învăţământ din oraş (Seminarul Teologic Ortodox, Seminarul şi Institutul Franciscan), discipline cu caracter umanist, filosofic şi artistic.

„Mi-a plăcut să fiu mereu în preajma tinerilor. Simţeam că, prin această apropiere, preiau o parte din energia lor. Am dus o viaţă plină de zbucium şi de muncă. Cred că acest non-stop în care am trăit m-a făcut să mă menţin mereu «în priză». Secretul longevităţii activităţii mele nu este chiar un secret. În primul rând, este un dar genetic. Am avut în familie membri care au trecut de suta de ani. În al doilea rând, mi-am tras seva şi puterea de la tinereţea cu care am fost mereu înconjurat, de la discipolii mei”, mărturisea profesorul Gheorghe A.M. Ciobanu.

16 lucrări publicate, peste 3.000 de conferinţe

A dus o viață dedicată carierei didactice, artei şi culturii. A susţinut peste 3.000 de conferinţe cu tematici diverse, în Roman, în mediul rural şi în numeroase oraşe din ţară. A colaborat cu diferite fundaţii de cultură din Roman şi din toată ţara. A ţinut, la Universitatea Populară de Știinţe Sociale, un curs de etică, estetică şi sociologie. A primit numeroase distincţii, printre care cea de „Cetăţean de Onoare al Oraşului Roman” (1997) sau „Medalia Jubiliară Eminescu” (2000).

Încă din şcoală a fost îndrăgostit de matematică. Cu ajutorul acestei discipline, a pus bazele unei formule matematice în muzică, a unui curent – ontifonismul, strângând sensurile muzicii într-o lucrare numită „Mileniul III în cheia sol”.

Este autor al cărţii „Locul şi spiritul”, în care sunt descrise valorile artistice din oraşul Roman, al volumului dedicat prietenului de-o viaţă, „Irimescu, statornicie şi zbor”, o analiză a creaţiei sculptorului Ion Irimescu, şi al unei ediţii de lux sub genericul „Scrieri”, cuprinzând cinci volume, în care sunt adunate eseuri, analize, exegeze şi critici publicate în presa vremii în perioada 1964-2004.

Profesorul Gheorghe A.M. Ciobanu a scris 16 cărţi, dintre care opt apărute şi promovate de Editura „Muşatinia” din Roman. A desfăşurat o serie de activităţi în cadrul Bibliotecii Municipale: expuneri pe teme de cultură, artă, peste 200 de vernisaje de artă plastică, lansări de carte, prezentări de concerte. Toate cărţile donate de profesorul Gheorghe A.M. Ciobanu constituie o colecţie care îi poartă numele.

„Dacă ar fi să-mi caracterizez viaţa, aş putea spune că ea s-a derulat între catedră, vorbit şi condei. La vârsta de acum, ele se aşează în ordine inversă, foarte mult scris, vorbit din ce în ce mai puţin şi catedră deloc”, mărturisea profesorul Gheorghe A.M. Ciobanu.

„Nemuritor încă din timpul vieţii”

În lucrarea „Amintiri din secolul Ciobanu”, lansată în 2015, doctorul Dan-Gabriel Arvătescu, vicepreşedintele Societăţii Culturale „Clepsidra” din Roman, afirma: „În al nouăzecilea an al vieţii, un om poate părea bătrân. Totul e relativ şi, totodată, magic în viaţă. Aşa este şi bătrâneţea. Sunt tineri bătrâni şi bătrâni mult mai tineri sufleteşte ca ei. Acesta nu e un paradox. Aceasta e, pur şi simplu, viaţă. Priviţi-l pe profesor şi-o să înţelegeţi asta. Profesorul Gheorghe A.M. Ciobanu este un adevărat mit urban. Este parte a moştenirii noastre comune. El este singurul care a reuşit să fie parte a sufletului nostru. Personalitatea lui a marcat, fie că vrem sau nu, fie că recunoaştem sau nu, identitatea noastră de grup. Prin asta, el a mai reuşit un lucru rar: să devină nemuritor încă din timpul vieţii”.

„Opriţi Planeta, vreau… şi-alte Lumi”

În urmă cu câțiva ani, i-am dedicat reputatului om de cultură, vechi colaborator al cotidianului nostru, o secţiune permanentă dedicată eseurilor publicate, timp de peste 15 ani, în Ziarul de Roman: Galeriile „Gheorghe A.M. Ciobanu”. Sunt zeci de eseuri care au văzut din nou „lumina tiparului”, de această dată a „tiparului electronic”, consecvent mileniului al treilea, mileniul preferat al profesorului Ciobanu, „miniexpoziții” ale distinsului autor, realizate de-a lungul vieții sale și publicate în edițiile cotidianului nostru, un ecou al trecutului în prezent.

Într-unul dintre eseurile pe care le-am publicat, dedicat ultimului volum din Trilogia „Mileniul Trei pe Portativ” semnată de Gheorghe A.M. Ciobanu, acesta nota: „Opriţi Planeta, vreau… şi-alte Lumi (…) Noi am propus, dar devenirea istorică va dispune. Putem să aşteptăm, oricît de mult. Chiar… «Trei Milenii»… Gîndind, însă, că ne contopim, tot mai mult, cu Cosmosul, poate ne va surîde şi nouă vreo «şansă». (…) Și, nu uitaţi, «fără aplauze», chiar de-i «Final»”.

Bun rămas, Domnule Profesor!

 

 

 

De la prieteni

 Pentru orice eventualitate, 

BALADA LUI COVIDEL

( Flori Bungete )

Pe-un picior de plai,

Pe-o gură de rai,

Unde guverna

Cine apuca,

Într-o iarnă caldă,

În loc ca să cadă,

Zăpada, din cer,

Căzu…COVIDEL!

Provenea din China,

Și, bată-l pricina,

Nu era născut,

Ci era făcut,

De minți iscusite,

De orez hrănite,

Și trimis prin lume,

Multe să dărâme. 

Cea Economie

La pământ să fie,

Și cea Sănătate

Să fie pe moarte,

Iar Învățătura,

Și sora-i, Cultura,

Lovite să fie 

De o Pandemie.

Și din țară-n țară, 

Ajuns bunăoară,

Pe la noi pe plai, 

,,Trai, nineacă, trai!”

Toată lumea-n casă-nchisă,

Nicio fabrică deschisă, 

Spitalele transformate,

Școlile toate-ncuiate,

Că la ceas de seară,

Cinci inși decretară

Stare de urgență…

( Din incompetență )

Și-am tot așteptat

Până am intrat

Într-o altă stare,

Cică, alertare…

Dar în acest timp,

Covidel cel tâmp,

Tot pe loc a stat

Și nu s-a urcat,

Pe vârful Tătaru

( Nici lovit cu paru ).

Că noi ne-am spălat

Și dezinfectat,

Și am stat pitiți.

Românași cuminți!

Că dacă ieșeam,

Nu ne mai plimbam

Azi cu bicicleta, 

Ci cu izoleta!

Dar cu toate acestea,

S-a schimbat povestea:

Și-am sărit din pat,

Drept în Bal Mascat!

Covidel, stătea cuminte,

Dar cele minți iscusite,

Mai dădură-un decrețel

Ca să crească Covidel. 

Și-uite-așa, de trei luni bune,

Ne izolarăm de lume.

Nu tu nunți, nu tu ,, boteze”,

Nu cumetrii, nu chermeze,

Nu tu hore, sârbe-ncinse,

Nu tu biserici deschise!

Și Covid, fir-ar să fie,

( Ce să-i faci, chinezărie!!),

Nici nu moare, nici nu crește,

Doar de cap ne-nebunește!

- Covide, Covide, 

Rogu-te ,te stinge !

Fă-ți tu singur felu'

N-aștepta Guvernu'

Să ia măsuri clare,

Că e vax, nu are!!

Și dacă mai vii 

La toamnă, să știi,

Că ne-am învățat:

În cas” la spălat!

Dar covid zicea:

- Stați, că nu-i așa!

Cum să vin la toamnă iar ?

Nu e an electoral?

Gata, am predat ștafeta:

Vreți la vot cu izoleta??

De la prieteni

 În îndepărtata Savorie trăia un călugăr numit Martirie. Deşi tânăr de ani, el era bătrân la minte, milostiv şi smerit. O dată pe săptămână, el mergea la o mânăstire vecină, unde se afla stareţul său întru rugăciune. Şi cum mergea el, numai ce dă peste un sărman, zăcând pe cale. Cu greu, căci era peste măsură de slăbit, îi spune lui Martirie că este bolnav, sărac şi foarte bătrân, că vrând să meargă la stareţul, la care mergea şi Martirie, pentru rugăciune, l-au lăsat puterile... De îndată fericitul Martirie şi-a scos mantia, a întins-o pe pământ, l-a pus pe sărmanul neputincios pe mantia sa, apoi l-a săltat în spate şi l-a dus până la mânăstire. Stareţul său, care văzuse totul cu ochii duhovniceşti, a început să strige la fraţi:

- Alergaţi şi deschideţi poarta mânăstirii, că vine fratele Martirie, aducând pe Dumnezeu!

La poarta mânăstirii, Bătrânul S-a coborât din spatele lui Martirie, i S-a înfăţişat ca în icoane, în lumină şi i-a spus:

- O! Martirie, cum tu nu M-ai trecut cu vederea şi ai căutat cu milă la Mine, tot aşa te voi milui, când ajungi în Cer, şi miluit vei fi!

Apoi S-a ridicat la Cer.

Stareţul a alergat la poartă şi văzând pe Martirie singur l-a întrebat:

- Unde este Acela, pe care l-ai adus în spate?

- De aş fi ştiut cine este Acela, m-aş fi ţinut tare de piciorul Lui!

Seara, fraţii l-au înconjurat pe Martirie şi l-au cercetat cu tot felul de întrebări:

- Era greu?

- N-am simţit nici-o greutate, dar atunci nu mi-am luat seama. De bună seama El m-a purtat pe mine, după cum poartă lumea întreagă, şi numai prin Cuvânt o ţine...

De la prieteni

 Povestea cescutei de ceai -

                spusa de Parintele Arsenie Boca

"O familie a plecat intr-o excursie in Anglia pentru a cumpara ceva dintr-un frumos magazin de antichitati, pentru celebrarea celei de a 25-a aniversari de la casatorie ; sotiei si sotului le placeau antichitatile si produsele din argila, obiecte ceramice, in special cestile de ceai.

Au observat o ceasca exceptionala si au intrebat: „Putem sa vedem cescuta aceea? Nu am vazut niciodata ceva atat de frumos!”.

In timp ce doamna le oferea ceea ce cerusera, cescuta de ceai a inceput sa vorbeasca:

‒ Voi nu puteti sa intelegeti. Nu am fost de la inceput o cescuta de ceai. Candva, am fost doar un bulgare de argila rosie. Stapanul m-a luat si m-a rulat, m-a batut tare, m-a framantat in repetate randuri, iar eu am strigat: „Nu face asta!”, „Nu-mi place!”, „Lasa-ma in pace!”, dar el a zambit doar si a spus cu blandete: „Inca nu!”

Apoi, ah! Am fost asezata pe o roata si am fost invartita, invartita, invartita. „Opreste! Ametesc! O sa-mi fie rau!”, am strigat. Dar stapanul doar a dat din cap si a spus, linistit: „Inca nu”. M-a invartit, m-a framantat si m-a lovit si m-a modelat, pana a obtinut forma care i-a convenit, iar apoi m-a bagat in cuptor.

Niciodata nu am simtit atata caldura! Am strigat, am batut si am izbit usa … „Ajutor! Scoate-ma de-aici!” Puteam sa-l vad printr-o deschizatura si puteam citi pe buzele sale, in timp ce clatina din cap dintr-o parte in alta: „Inca nu”. Cand ma gandeam ca nu voi mai rezista inca un minut, usa s-a deschis. Cu atentie, m-a scos afara si m-a pus pe raft … am inceput sa ma racoresc. O, ma simteam atat de bine! „Ei, asa este mult mai bine”, m-am gândit. Dar, dupa ce m-am racorit, m-a luat, m-a periat si m-a colorat peste tot … mirosurile erau oribile. Am crezut ca ma sufoc. „O, te rog, inceteaza, inceteaza!”, am strigat. El doar a dat din cap si a spus: „Inca nu!”

Apoi, deodata m-a pus din nou in cuptor. Numai ca acum nu a mai fost ca prima data. Era de doua ori mai fierbinte si simteam ca ma voi sufoca. L-am rugat. Am insistat. Am strigat. Am plans … eram convinsa ca nu voi scapa! Eram gata sa renunt. Chiar atunci, usa s-a deschis si el m-a scos afara si, din nou, m-a asezat pe raft, unde m-am racorit si am asteptat si am asteptat, intrebandu-ma: „Oare ce are de gand sa-mi mai faca?”

O ora mai tarziu, mi-a dat o oglinda si a spus: „Acum uita-te la tine!” si m-am uitat. „Aceea nu sunt eu; aceea nu pot fi eu … Este frumoasa. Sunt frumoasa!”

El mi-a vorbit bland: „Vreau sa tii minte, stiu ca a durut cand ai fost rulata, framantata, lovita, invartita, dar, daca te-as fi lasat singura, te-ai fi uscat. Stiu ca ai ametit cand te-am invartit pe roata, dar, daca m-as fi oprit, te-ai fi desfacut bucatele, te-ai fi faramitat. Stiu ca a durut si ca a fost foarte cald si neplacut in cuptor, dar a trebuit sa te pun acolo, altfel te-ai fi crapat. Stiu ca mirosurile nu ti-au facut bine cand te-am periat si te-am colorat peste tot, dar, daca nu as fi facut asta, niciodata nu te-ai fi calit cu adevarat. Nu ai fi avut stralucire in viata. Daca nu te-as fi bagat pentru a doua oara in cuptor, nu ai fi supravietuit prea mult, fiindca acea intarire nu ar fi tinut. Acum esti un produs finit. Acum esti ceea ce am avut in minte prima data când am inceput sa lucrez cu tine.”

* MORALA: Dumnezeu stie ce face cu fiecare dintre noi. EL este Olarul, iar noi suntem argila Lui. El ne va modela, ne va face si ne va expune la presiunile necesare, pentru a fi lucrari perfecte care sa implineasca buna, placuta si sfanta Sa voie.

Daca viata pare grea si esti lovit, batut si impins aproape fara mila; cand lumea iti pare ca se invarteste necontrolat; cand simti ca esti intr-o suferinta ingrozitoare, cand viata pare cumplita, fa-ti un ceai si bea-l din cea mai draguta ceasca, asaza-te si gandeste-te la cele citite aici ai apoi discuta putin cu Olarul.

De la prieteni

 Nou: Documentar cutremurător. Demascarea planului Coronavirus

  Cristi Iordache   26/08/2020

Peste un miliard de vizualizări, planul țesut de câțiva ani în jurul acestei povești cu efect de supunere la nivel mondial.  În spatelei unei boli neletale și ușor vindecabile se ascunde de fapt dorința unor miliardari de a îngenunchia omenirea și a prelua controlul economiilor lumii. Emoționant și destinul doctorei Judy Mikovits, cea care a preferat să nu cedeze presiunilor chiar dacă i s-au oferit bani, funcții și distincții.



Cel mai nou documentar cutremurător – Sinteza demascării planului Covid

„Plandemic” a fost lansat pe 19.08.2020 online, în ciuda eforturilor îndârjite de a-l opri și de a-l cenzura. Este numit „Plandemic partea 2” de mulți, pentru că în luna mai 2020, cineastul Mikki Willis a lansat un trailer „teaser” al filmului, care a prezentat un interviu cu suferințele abuzive nedrepte îndurate de către dr. Judy Mikovits, cea care a expus frauda lui Anthony Fauci arătând cine este acesta cu adevărat, acuzându-l de genocide.

Acest „trailer” a devenit curând viral, iar < deep state > a intrat în crize pentru a încerca să micșoreze daunele și să-l cenzureze, ceea ce a înrăutățit lucrurile. Se estimează că aproape 1 miliard de oameni au văzut deja acest clip, care este acum denumit „Plandemie 1” de mulți.

Pentru conformitate vă prezentăm mai jos articolele Oficial Media de la acea vreme:

Ultima oră: Se cere arestarea lui Anthony Fauci și a lui Bill Gates

Dr. Rashid Buttar afirmații devastatoare despre situația actuală: ”Fauci a ajutat la crearea Covid 19”

Boala “covid” este 100% vindecabilă și Anthony Fauci a dosit cu premeditare aceste remedii

Mii de medici din întreaga lume, s-au prezentat pentru a explica că boala “covid” este 100% vindecabilă și că Anthony Fauci a dosit cu premeditare aceste remedii în favoarea noilor “medicamente” și “vaccinuri”, care au provocat sute de mii decese la nivel mondial.

Filmul complet are un interviu cu dr. Judy Mikovits pe care cel mai sigur veți dori să îl urmăriți fiindcă nu știm cât va fi lăsat de instrumentele de control a populației.

Documentarul a fost lansat pe 19 august 2020 și oferă dovezi clare că tot ce se desfășoară astăzi a fost planificat de la sfârșitul anilor 1990, când s-au depus cantități masive de brevete pe coronavirusuri (în 1999), potrivit analistului național de informații David E. Martin, care este de formație doctor.

Tiranii medicali criminali precum Anthony Fauci și liderii CDC au descoperit o “mina de aur” în 2003, odată cu primul focar SARS coronavirus din Asia. Conduși de Anthony Fauci, au brevetat coronavirusul SARS și au procedat la dezvoltarea unui „imperiu”.

De ce ies teste fals pozitive? Mii de suedezi sănătoși au ieșit pozitivi. În România aparatele de testare nu au fost avizate

După cum raportează dr. David Martin:

“Au văzut că un virus, despre care știau că poate fi ușor manipulat, a fost ceva foarte valoros”.

În 2003, au căutat să îl breveteze și s-au asigurat că au controlat drepturile de proprietate asupra bolii, asupra virusului și a detectării acesteia și a tuturor măsurărilor acesteia. În perioada 2003 – 2018, au controlat 100% din fluxul de numerar care a construit imperiul în jurul complexului industrial al coronavirusului.

Filmul este încărcat de mărturii de specialitate, inclusiv cititorii de la Health Impact News, care sunt deja familiarizați, precum: dr. Meryl Nass, Google Whistleblower – Zach Vorhies, avocat Mary Holland și, bineînțeles, dr. Judy Mikovits.

De la preluarea de către bancherul Rockefeller a mass-media și a industriei farmaceutice cu ani în urmă, până la creșterea absurdă a tehnocrației condusă de Bill Gates și până la actuala “plandemie” folosită pentru a instala frica la scară foarte largă, acest film le demontează toate lucrurile și faptele mârșave și abominabile.

Ne cam expiră timpul…

Vă rugăm să urmăriți neapărat documentarul acesta foarte important și să duceți informația cât mai departe, la cât mai mulți oameni cu putință pentru a viziona acest film produs atât de remarcabil de Mikki Willis, pentru că ne cam expiră timpul pentru a trezi cetățenii de pretutindeni și pentru a împiedica globaliștii să își pună în aplicare pe deplin “noua ordine mondială”.

Câteva idei și scurt cuprins al documentarului

Traducere, rezumat și interpretare: Lorena Iordache

MIKKI WILLIS: O cunoşteam pe dr. Judy Mikovits de doi ani înainte să îi filmez interviul. I-am citit cartea şi i-am cercetat cu atenție povestea. După ce i-am intervievat echipa legală, foştii colegi şi oameni care o cunoşteau de zeci de ani, un lucru pe care îl pot spune fără niciun dubiu este ca Judy Mikovits este una dintre cele mai oneste, grijulii şi curajoase femei pe care le-am întâlnit vreodată.

Atunci de ce ar lua cele mai puternice instrumente ale tehnologiei, politicii, mijloacelor media şi medicinei măsuri extreme să îi ascundă vocea de restul lumii?

MIKKI WILLIS: Ţi s-au făcut oferte financiare ca să rămâi tăcută.

JUDY MIKOVITS: Dacă pur şi simplu spui că ai făcut o greşeală şi promiţi să nu mai spui niciodată nimic despre acel subiect, poţi păstra orice suma primeşti, îţi recapeţi banii, primeşti totul înapoi. Milioane de dolari, publicaţii, sponsorizări. Mi s-a spus că asta e cea mai bună ofertă pe care o să o primesc. Dar nu au înţeles – eu nu aveam nevoie de o ofertă, deja pierdusem totul. M-am gândit că un copil sau o bunică ar putea fi rănita fiindcă eu am decis să nu fac nimic, iar asta mi-ar fi distrus viaţa. Nu există o sumă cu care să mă plăteşti ca să ascund asta. Nu o să mă opresc niciodată din a spune adevărul.

Citește și:

Coronavirus: o înșelăciune mondială concepută de OMS! Documentarul difuzat la televiziunea elvețiană

DAVID E. MARTIN: La inceputul anilor 2000 echipa mea a fost responsabila pentru demascarea a ceea ce putea fi numita atunci cea mai mare frauda fiscala din statele unite. Mentinem o lista a oamenilor, organizatiilor si companiilor care se amesteca in orice activitate care incalca linia armelor biologice si chimice, in oricare din 168 de tari.

Aproximativ o treime din toate brevetele depuse in statele unite erau plastografii functionale, insemnand ca in timp ce aveau variatii lingvistice, toate acopereau acelasi subiect. In 1999, brevete pe subiectul coronavirusului au inceput sa apara. Si asa a pornit o poveste fara sfarsit.

Stim ca Anthony Fauci, Ralph Baric, CDC (Centrul pentru Prevenirea si Controlul Bolilor) si lista lunga cu oameni care voiau sa primeasca creditele pentru inventarea coronavirusului erau punctul central al acestei povesti. Intre 2003 si 2018, ei au manipulat 100% din bani care au construit imperiul in jurul complexului industrial al coronavirusului.

Demascarea planului coronavirus

Existau doua posibilitati – coronavirusul sa fie creat artificial, ceea ce facea ca patentele asupra sa sa fie legale, sau sa fi aparut natural, asta insemnand ca patentele sa fie ilegale. Daca a fost creat artificial, ar reprezenta o violare a armelor biologice si chimice. Daca a aparut natural, finantarea unui brevet ar fi ilegala. In orice situatie, amandoua sunt ilegale.

MIKKI WILLIS: Viteza cotidianului le face aproape imposibil oamenilor sa cerceteze evenimentele si politicile care le alcatuiesc viata. Cand vrem raspunsuri la intrebari, unde ne indreptam prima data? Google. Introducem subiectul, apasam cautare si iata, primim ca rezultat doar ce vrea sistemul sa gasim.

Google este deja mai puternic in sensul controlului asupra oamenilor decat orice alt guvern de pe planeta. Daca articolele sunt in conformitate cu CDC si OMS, atunci se presupune ca sunt adevarate.

Urmează masca în casă, evitarea interacțiunii cu familia. Ce spune Rafila, reprezentantul OMS.

De cand cu inventarea presei tiparului, s-a dat o batalie pentru controlul propagarii informatiilor. La inceputul anilor 1900, John D. Rockefeller a obtinunt controlul asupra tuturor ziarelor si editorilor de ziar. A devenit primul miliardar al Americii, de atunci pavand calea celor insetati de putere. John D Rockefeller este fondatorul industriei farmaceutice si motivul pentru care erorile medicale reprezinta a treia cea mai frecventa cauza a mortii din America.

(VOCE DE PE UN CANAL TV) Asa cum spune acest document al CIA din 1952, scopul este “controlarea unui individ pana in punctul in care ne va executa ordinele impotriva vointei sale”.

JAMES R. THORNWELL: Totul este un mare proces de manipulare pentru a schimba perceptia realitatii tuturor americanilor pana in momentul in care nimeni nu mai e capabil sa ajunga la o concluzie in favoarea apararii propriei persoane, a famiilor lor, a comunitatii si a tarii.

DAVID E. MARTIN: Primul semnal de alarma a aparut cand am citit scenariul “A world at risk” (o lume in pericol). Este o organizatie numita global preparedness monitoring board, o parte din organizatia mondiala a sanatatii, care ii include pe dr. Chris Elias din fundatia Gates, si pe Anthony Fauci din NIAID. Acestia doi alaturi de directorul CDC din china (dr. George F. Gao) au venit cu o recomandare care spune ca pana in septembrie 2020, doua exercitii de pregatire pentru o pandemie trebuie completate. Si unul dintre ele trebuie facut pe tema eliberarii unui patogen respirator.

MIKKI WILLIS: Anthony Fauci a stiut, inca din ianuarie 2017 ca o sa vedem o epidemie inainte de finalul anului 2020. Chiar si Bill Gates, un barbat fara pregatire medicala, a stiut ca vine. “Daca incepem acum, putem fi pregatiti pentru urmatoarea epidemie” (discursul lui Bill Gates la TED, din aprilie 2015)

Mai avem o șansă: În Germania a luat ființă o comisie pentru investigarea măsurilor aberante covid

In octombrie 2019, cu 5 luni inainte de declararea coronavirusului ca pandemie, a avut loc o sedinta event201 unde s-au simulat evenimentele si stirile actuale.

MIKKI WILLIS: In 2010, Fundatia Rockefeller a publicat un document de 54 de pagini intitulat “Scenarii pentru viitorul tehnologiei si al dezvoltarii internationale”. Pagina 18 mentioneaza scenariul pandemiei. “o lume condusa de sus pana jos de catre guvern si conducatori mai autoritari, cu inovatii limitate si raspuns negativ din partea cetatenilor”. “in timpul pandemiei, liderii natiunilor din toata lumea si-au folosit autoritatea si au impus reguli si restrictii puternice, de la purtatul mandatoriu al mastilor de fata, pana la verificarea temperaturii la intrarea in spatiile comune cum ar fi gari si supermarketuri.” “Chiar si dupa pandemie, acest control si supraveghere a cetatenilor a ramas si chiar s-a intensificat.”

MIKKI WILLIS: Tedros Adhanom Ghebreyesus este primul director general al OMS care nu este medic. In fostul post, de ministru al sanatatii in etiopia, tedros a fost acuzat de acoperirea a 3 epidemii majore. Inainte de asta a fost un membru de seama al frontului de eliberare al tigray, un grup politic brutal si corupt responsabil de crime impotriva omenirii, incluzand bombe, rapiri, torturi si omucideri.

Cum poate un om cu un trecut atat de controversat sa castige cel mai inalt post din cea mai influenta organizatie de sanatate din lume?

Prin intermediul tatălui său, Bill Gates a învaţat substraturile politicii şi cum să manipuleze. în timp ce co-fondatorul Microsoft, Paul Allen se lupta cu cancerul, Bill Gates a văzut oportunitatea de a prelua averea companiei. Ca să reducă la tăcere presa negativă, Gates a decis să investeasca 100 de milioane de dolari in fundaţia Bill & Melinda Gates. Peste noapte, bill şi-a transformat imaginea publică din monopolist tehnologic nemilos în cel mai generos filantrop al lumii.

În calitate de cel mai mare donator al OMS şi CDC, niciun alt om nu deţine mai multă putere decât Bill Gates, să poata influenţa şi controla sănătatea şi libertatea medicală a tuturor oamenilor.

ARTHUR CAPELN: Covid-19 este al șaptelea coronavirus care atacă omenirea, şi totuşi nu am găsit vaccin pentru niciunul dintre ele. Cel mai scurt timp în care cineva a găsit vaccinul pentru un virus nefamiliar a fost de 7 ani. Timpul mediu pentru conceperea unui vaccin este de 21 de ani. Să vorbeşti de un colac de salvare care va ajunge în câteva luni e absurd. (Arthur Capeln, Profesor de Bioetică).

DAVID E. MARTIN: Dacă scopul tău este să creezi din acest pământ frumos pe care trăim un loc de joacă exclusiv pentru cei mai influenţi câţiva oameni, atunci populaţia care îţi stă în cale este o problemă. Şi sunt impulsurile indivizilor care au decis că prin surclasarea lumii pot dicta populaţiei condiţiile propriei sale existenţe.

Când societatea îşi pierde libertatea, de obicei nu este din cauza tiranilor care i-o iau, ci fiindcă oamenii renunţă de bunăvoie la ea, în schimbul protecţiei împotriva unei ameninţări externe. Asta mă tem că trăim acum.

Suntem condiţionaţi să avem o scuză pentru incredibilele acte de tiranie, pe care le vom justifica drept “aminteşte-ţi de 2020”. Cei dragi, cei care au murit, cei care sunt infectaţi sunt folosiţi ca muniţie de tun, distrugându-li-se onoarea şi integritatea. De asemenea, este un test pentru umanitate, ca să vedem la cat din libertatea noastră suntem dispuşi să renunţăm înainte să tragem linia şi să spunem stop. Asta e momentul nostru să ne recâştigăm umanitatea.

MIKKI WILLIS: Poveştile folosite ca o arma pot fi mortale. Una dintre cele mai periculoase poveşti care ne-a fost spusă sună cam aşa: umanitatea este un experiment eşuat, suntem paraziţi, un cancer, un virus. E un mit care apare constant în filme, în muzică, în media, în minţile noastre. Aşa cum se spune, dacă repeţi o minciună prea des, devine adevărată.

Frica ne opreşte abilitatea de a rezolva probleme. Fără această abilitate, ne aşteptăm ca alţii să ne ghideze şi să ne salveze. în procesul acesta pierdem legătura cu natura noastră primara, uităm că suntem parte din cel mai briliant şi flexibil ecosistem din univers.

Vestea buna e că povestea noastră nu s-a sfârşit, punctul culminant se apropie. Momentul în care eroul se ridică pe propriile picioare şi invocă forţa pe care a uitat că o are. Forţa dinauntru, o forţă a naturii.

De ce ies teste fals pozitive? Mii de suedezi sănătoși au ieșit pozitivi. În România aparatele de testare nu au fost avizate

Urmează masca în casă, evitarea interacțiunii cu familia. Ce spune Rafila, reprezentantul OMS.

Mai avem o șansă: În Germania a luat ființă o comisie pentru investigarea măsurilor aberante covid

Planul malefic: “Noul Normal”, omul remodelat, de tip neo-comunist și fără Dumnezeu

Este pandemia o repetiție pentru subjugarea oamenilor? Se întreabă unul dintre cei mai mari filozofi francezi

Nu există nicio molimă! Se lucrează la reeditarea omului Nou-Normal, omul 2.0

Înaltul comisar al ONU pentru drepturile omului: Epidemia este folosită pentru a justifica schimbări represive ale legislaţiei împotriva populației

Nimeni nu a murit de coronavirus, este concluzia medicilor patologi din Elveția, Franța, Germania, Italia și Spania

Se caută vedete, persoane influente, care să întrețină frica de coronavirus

Medicul Adina Alberts face dezvăluiri revoltătoare: 99,9% dintre români sunt terorizați de autorități

Ai-nu ai covid, îl iei sigur din spital, declară Laura Zarafin, medic primar la Colentina

Doctor microbiolog: ”Testul de Corona nu are nicio validitate”, afirmă profesorul Stefan Lanka

Titus Corlățean dă cărțile pe față: Pentru niște bani… ”închizi spitalul inventând secția specială pentru covid”

“COVID-19 Nu este boală, este un virus gripal! “au declarat doi medici de la institutul Marius Nasta

Edward Snowden: Guvernele se folosesc de COVID-19 pentru a ne „monitoriza așa cum nu au mai făcut-o niciodată”

Profesor italian: Destul cu terorismul ”noilor infectați” care continuă să răspândească frica!

Specialist în imunologie: Un test pozitiv nu înseamnă neapărat că ai virusul viu în tine, ci că poți să ai doar bucăți de virus mort

Noua Declarație a Drepturilor Omului. Nu vreau pașaport ca să-mi sărut copilul!

Alo, jurnaliști de ciulama, după ce se termină arestul instaurat cu ajutorul vostru, veți scrie și despre cauzele adevăratelor decese?

Experimentul Stanford și măsurile COVID- asemănări uluitoare. Valoarea omului III

Distrugerea bisericii și a libertății de conștiință – Fenomenul Pitești-Stanford I

Povestea incredibilă a unei femei internată forțat. ”Astronauții” au ridicat-o la 2 noaptea

COVID 19: Un film prost de care și-a dat seama toată lumea

De la prieteni

 CURSUL DE FILOZOFIE...

Într-o sală de clasă a unui colegiu, un profesor tine cursul de filozofie.

– Sa va explic care e conflictul intre stiinta si religie.

Profesorul ateu face o pauza si apoi ii cere unuia dintre noii sai studenti sa se ridice in picioare.

– Esti crestin, nu-i asa, fiule?

– Da dle, spune studentul.

– Deci crezi in Dumnezeu?

– Cu siguranta.

– Dumnezeu e bun?

– Desigur, Dumnezeu e bun.

– E Dumnezeu atotputernic? Poate El sa faca orice?

– Da.

– Tu esti bun sau rau?

– Biblia spune ca sunt rau.

Profesorul zambeste cunoscator.

– Aha! Biblia!

Se gandeste putin.

– Uite o problema pt tine. Sa zicem ca exista aici o persoana bolnava si tu o poti vindeca. Poti face asta. Ai vrea sa il ajuti? Ai incerca?

– Da, dle. As incerca.

– Deci esti bun.

– N-as spune asta.

– Dar de ce n-ai spune asta? Ai vrea sa ajuti o persoana bolnava daca ai putea. Majoritatea am vrea daca am putea. Dar Dumnezeu, nu.

Studentul nu raspunde, asa ca profesorul continua.

– El nu ajută, nu-i asa? Fratele meu era crestin si a murit de cancer, chiar daca se ruga lui Iisus sa-l vindece. Cum de Iisus e bun? Poti raspunde la asta?

Studentul tace.

– Nu poti raspunde, nu-i asa?

El ia o inghititura de apa din paharul de pe catedra ca sa-i dea timp studentului sa se relaxeze.

– Hai sa o luam de la capat, tinere. Dumnezeu e bun?

– Pai, da, spune studentul.

– Satana e bun?

Studentul nu ezita la aceasta intrebare:

– Nu.

– De unde vine Satana?

Studentul ezita.

– De la Dumnezeu.

– Corect. Dumnezeu l-a creat pe Satana, nu-i asa? Zi-mi, fiule, exista rau pe lume?

– Da, dle.

– Raul e peste tot, nu-i asa? Si Dumnezeu a creat totul pe lumea asta, corect?

– Da.

– Deci cine a creat raul?

Profesorul a continuat.

– Daca Dumnezeu a creat totul, atunci El a creat si raul. Din moment ce raul exista si conform principiului ca ceea ce facem defineste ceea ce suntem, atunci Dumnezeu e rau.

Din nou, studentul nu raspunde.

– Exista pe lume boli? Imoralitate? Ura? Uratenie? Toate aceste lucruri groaznice, exista?

Studentul se foieste jenat.

– Da.

– Deci cine le-a creat?

Studentul iarasi nu raspunde, asa ca profesorul repeta intrebarea.

– Cine le-a creat?

Niciun raspuns. Deodata, profesorul incepe sa se plimbe in fata clasei. Studentii sunt uimiti.

– Spune-mi, continua el adresandu-se altui student. Crezi in Iisus Hristos, fiule?

Vocea studentului il tradeaza si cedeaza nervos.

– Da, dle profesor, cred.

Batranul se opreste din marsaluit.

– Stiinta spune ca ai 5 simturi pe care le folosesti pt. a identifica si observa lumea din jurul tau. L-ai vazut vreodata pe Iisus?

– Nu, dle. Nu L-am vazut.

– Atunci spune-ne daca l-ai auzit vreodata pe Iisus al tau?

– Nu, dle, nu l-am auzit.

– L-ai simtit vreodata pe Isus al tau, l-ai gustat sau l-ai mirosit? Ai avut vreodata o experienta senzoriala a lui Iisus sau a lui Dumnezeu?

– Nu, dle, ma tem ca nu.

– Si totusi crezi in el?

– Da.

– Conform regulilor sale empirice, testabile, demonstrabile, stiinta spune ca Dumnezeul tau nu exista. Ce spui de asta, fiule?

– Nimic, raspunde studentul. Eu am doar credinta mea.

– Da, credinta, repeta profesorul. Asta e problema pe care stiinta o are cu Dumnezeu. Nu exista nicio dovada, ci doar credinta. Studentul ramane tacut pt o clipa, inainte de a pune si el o intrebare.

– Dle profesor, exista caldura?

– Da.

– Si exista frig?

– Da, fiule, exista si frig.

– Nu, dle, nu exista.

Profesorul isi intoarce fata catre student, vizibil interesat. Clasa devine brusc foarte tacuta.

Studentul incepe sa explice.

– Poate exista multa caldura, mai multa caldura, super-caldura, mega-caldura, caldura nelimitata, caldurica sau deloc caldura, dar nu avem nimic numit „frig”. Putem ajunge pana la 273,15 de grade C sub zero, ceea ce nu inseamna caldura, dar nu putem merge mai departe. Nu exista frig. Daca ar exista, am avea temperature mai scazute decat minimul absolut de -273,15 de grade C. Fiecare corp sau obiect e demn de studiat daca are sau transmite energie, si caldura e cea care face ca un corp sau material sa aiba sau sa transmita energie. Zero absolut, -273,15 grade C, inseamna absenta totala a caldurii. Vedeti, dle, frigul e doar un cuvant pe care il folosim pentru a descrie absenta caldurii. Nu putem masura frigul. Caldura poate fi masurata in unitati termice, deoarece caldura este energie. Frigul nu e opusul caldurii, d-le, ci doar absenta ei.

Clasa e invaluita in tacere. Undeva cade un stilou si suna ca o lovitura de ciocan.

– Dar intunericul, domnule profesor? Exista intunericul?

– Da, raspunde profesorul fara ezitare. Ce e noaptea daca nu intuneric?

– Din nou raspuns gresit, dle. Intunericul nu e ceva; este absenta a ceva. Poate exista lumina scazuta, lumina normala, lumina stralucitoare, lumina intermitenta, dar daca nu exista lumina constanta atunci nu exista nimic, iar acest nimic se numeste intuneric, nu-i asa? Acesta este sensul pe care il atribuim acestui cuvant. In realitate, intunericul nu exista. Daca ar exista, am putea face ca intunericul sa fie si mai intunecat, nu-i asa?

Profesorul incepe sa-i zambeasca studentului din fata sa. Acesta va fi un semestru bun.

– Ce vrei sa demonstrezi, tinere?

– Da, dle profesor. Vreau sa spun ca premisele dvs. filosofice sunt gresite de la bun inceput si de aceea concluzia TREBUIE sa fie si ea gresita.

De data asta, profesorul nu-si poate ascunde surpriza.

– Gresite? Poti explica in ce fel?

– Lucrati cu premisa dualitatii, explica studentul. Sustineti ca exista viata si apoi ca exista moarte; un Dumnezeu bun si un Dumnezeu rau. Considerati conceptul de Dumnezeu drept ceva finit, ceva ce putem masura. Dle, stiinta nu poate explica nici macar ce este acela un gand. Foloseste electricitatea si magnetismul, dar NIMENI nu a vazut sau nu a inteles pe deplin vreuna din acestea doua. Sa consideri ca moartea e opusul vietii inseamna sa ignori ca moartea nu exista ca lucru substantial. Moartea nu e opusul vietii, ci doar absenta ei. Acum spuneti-mi, dle profesor, le predati studentilor teoria ca ei au evoluat din maimuta?

– Daca te referi la procesul evolutiei naturale, tinere, da, evident ca da.

– Ati observat vreodata evolutia cu propriii ochi, dle?

Profesorul incepe sa dea din cap, inca zambind, cand isi da seama incotro se indreapta argumentul. Un semestru foarte bun, intr-adevar.

– Din moment ce nimeni nu a observat procesul evolutiei in desfasurare si nimeni nu poate demonstra ca el are loc, dvs. nu predati studentilor ceea ce credeti, nu? Acum ce sunteti, om de stiinta sau predicator? Clasa murmura. Studentul tace pana cand emotia se mai stinge.

– Ca sa continuam demonstratia pe care o faceati adineori celuilalt student, permiteti-mi sa va dau un exemplu, ca sa intelegeti la ce ma refer.

Studentul se uita in jurul sau, in clasa.

– E vreunul dintre voi care a vazut vreodata creierul domnului profesor?

Clasa izbucneste in ras.

– E cineva care a auzit creierul profesorului, l-a simtit, l-a atins sau l-a mirosit? Nimeni nu pare sa fi facut asta. Deci, conform regulilor empirice, stabile si conform protocolului demonstrabil, stiinta spune – cu tot respectul, dle – ca nu aveti creier. Daca stiinta spune ca nu aveti creier, cum sa avem incredere in cursurile dvs, dle?

Acum clasa e cufundata in tacere. Profesorul se holbeaza la student, cu o fata impenetrabila.

In fine, dupa un interval ce pare o vesnicie, batranul raspunde.

– Presupun ca va trebui sa crezi, pur si simplu…

– Deci, acceptati ca exista credinta si, de fapt, credinta exista impreuna cu viata, continua studentul.

– Acum, dle, exista raul?

Acum nesigur, profesorul raspunde:

– Sigur ca exista. Il vedem zilnic. Raul se vede zilnic din lipsa de umanitate a omului fata de om. Se vede in nenumaratele crime si violente care se petrec peste tot in lume. Aceste manifestari nu sunt nimic altceva decat raul.

La asta, studentul a replicat:

– Raul nu exista, dle, sau cel putin nu exista in sine. Raul e pur si simplu absenta lui Dumnezeu. E ca si intunericul si frigul, un cuvant creat de om pentru a descrie absenta lui Dumnezeu. Nu Dumnezeu a creat raul. Raul este ceea ce se intampla cand din inima omului lipseste dragostea lui Dumnezeu. Este ca frigul care apare cand nu exista caldura sau ca intunericul care apare cand nu exista lumina.

Profesorul s-a asezat…

PS: Studentul era Albert Einstein.