De la prieteni

 Povestea cescutei de ceai -

                spusa de Parintele Arsenie Boca

"O familie a plecat intr-o excursie in Anglia pentru a cumpara ceva dintr-un frumos magazin de antichitati, pentru celebrarea celei de a 25-a aniversari de la casatorie ; sotiei si sotului le placeau antichitatile si produsele din argila, obiecte ceramice, in special cestile de ceai.

Au observat o ceasca exceptionala si au intrebat: „Putem sa vedem cescuta aceea? Nu am vazut niciodata ceva atat de frumos!”.

In timp ce doamna le oferea ceea ce cerusera, cescuta de ceai a inceput sa vorbeasca:

‒ Voi nu puteti sa intelegeti. Nu am fost de la inceput o cescuta de ceai. Candva, am fost doar un bulgare de argila rosie. Stapanul m-a luat si m-a rulat, m-a batut tare, m-a framantat in repetate randuri, iar eu am strigat: „Nu face asta!”, „Nu-mi place!”, „Lasa-ma in pace!”, dar el a zambit doar si a spus cu blandete: „Inca nu!”

Apoi, ah! Am fost asezata pe o roata si am fost invartita, invartita, invartita. „Opreste! Ametesc! O sa-mi fie rau!”, am strigat. Dar stapanul doar a dat din cap si a spus, linistit: „Inca nu”. M-a invartit, m-a framantat si m-a lovit si m-a modelat, pana a obtinut forma care i-a convenit, iar apoi m-a bagat in cuptor.

Niciodata nu am simtit atata caldura! Am strigat, am batut si am izbit usa … „Ajutor! Scoate-ma de-aici!” Puteam sa-l vad printr-o deschizatura si puteam citi pe buzele sale, in timp ce clatina din cap dintr-o parte in alta: „Inca nu”. Cand ma gandeam ca nu voi mai rezista inca un minut, usa s-a deschis. Cu atentie, m-a scos afara si m-a pus pe raft … am inceput sa ma racoresc. O, ma simteam atat de bine! „Ei, asa este mult mai bine”, m-am gândit. Dar, dupa ce m-am racorit, m-a luat, m-a periat si m-a colorat peste tot … mirosurile erau oribile. Am crezut ca ma sufoc. „O, te rog, inceteaza, inceteaza!”, am strigat. El doar a dat din cap si a spus: „Inca nu!”

Apoi, deodata m-a pus din nou in cuptor. Numai ca acum nu a mai fost ca prima data. Era de doua ori mai fierbinte si simteam ca ma voi sufoca. L-am rugat. Am insistat. Am strigat. Am plans … eram convinsa ca nu voi scapa! Eram gata sa renunt. Chiar atunci, usa s-a deschis si el m-a scos afara si, din nou, m-a asezat pe raft, unde m-am racorit si am asteptat si am asteptat, intrebandu-ma: „Oare ce are de gand sa-mi mai faca?”

O ora mai tarziu, mi-a dat o oglinda si a spus: „Acum uita-te la tine!” si m-am uitat. „Aceea nu sunt eu; aceea nu pot fi eu … Este frumoasa. Sunt frumoasa!”

El mi-a vorbit bland: „Vreau sa tii minte, stiu ca a durut cand ai fost rulata, framantata, lovita, invartita, dar, daca te-as fi lasat singura, te-ai fi uscat. Stiu ca ai ametit cand te-am invartit pe roata, dar, daca m-as fi oprit, te-ai fi desfacut bucatele, te-ai fi faramitat. Stiu ca a durut si ca a fost foarte cald si neplacut in cuptor, dar a trebuit sa te pun acolo, altfel te-ai fi crapat. Stiu ca mirosurile nu ti-au facut bine cand te-am periat si te-am colorat peste tot, dar, daca nu as fi facut asta, niciodata nu te-ai fi calit cu adevarat. Nu ai fi avut stralucire in viata. Daca nu te-as fi bagat pentru a doua oara in cuptor, nu ai fi supravietuit prea mult, fiindca acea intarire nu ar fi tinut. Acum esti un produs finit. Acum esti ceea ce am avut in minte prima data când am inceput sa lucrez cu tine.”

* MORALA: Dumnezeu stie ce face cu fiecare dintre noi. EL este Olarul, iar noi suntem argila Lui. El ne va modela, ne va face si ne va expune la presiunile necesare, pentru a fi lucrari perfecte care sa implineasca buna, placuta si sfanta Sa voie.

Daca viata pare grea si esti lovit, batut si impins aproape fara mila; cand lumea iti pare ca se invarteste necontrolat; cand simti ca esti intr-o suferinta ingrozitoare, cand viata pare cumplita, fa-ti un ceai si bea-l din cea mai draguta ceasca, asaza-te si gandeste-te la cele citite aici ai apoi discuta putin cu Olarul.