Edith Fellows, actrița „orfană” în viață și pe scenă, a decedat pe 26 iunie 2011...
Edith Marilyn Fellows s-a născut pe 20 mai 1923 la Boston, în Massachusetts, și a fost singurul copil al lui Willis și Harriet Fellows, dar mama ei a abandonat-o la câteva luni după naștere. Cînd avea doi ani, tatăl și bunica paternă, cea care a crescut-o cu multă afecțiune, s-au mutat în orașul Charlotte din Carolina de Nord.
La sfatul medicilor micuța a fost înscrisă de la trei ani la lecții de dans pentru a i se corecta anteversia femurală (cunoscută și ca “degete de porumbel”), afecțiunea ortopedică de care suferea. Un an mai târziu Edith a fost remarcată de un individ care spunea că este impresar, bărbatul i-a cerut bunicii 50 de dolari și a susținut că i-a aranjat o probă de filmare.
Edith și bunica ei au plecat cu trenul la Hollywood, dar femeia a aflat că a fost păcălită și pentru o vreme a fost nevoită să se angajeze ca menajeră la o familie din oraș al cărei băiețel lucra ca figurant la un studio de producție. Bunica și drăgălașa fetiță au însoțit într-o zi familia la care locuiau pe platourile de filmare, iar cea mică, fără să i se ceară acest lucru, a început să cânte și să danseze în fața regizorului. Câteva zile mai târziu, când puștiul s-a îmbolnăvit, reprezentanții studioului a transmis familiei un mesaj „Trimiteți fata” și curând Edith a fost distribuită în scurtmetrajul “Movie Night” realizat de comediantul Charley Chase, în care a interpretat-o pe fiica actorului, apoi a jucat în alte câteva filme, printre care “Daddy Long Legs”, „The Rider of Death Valley”, „Shivering Shakespeare”, „Mush and Milk” și „Jane Eyre”.
În 1934 Edith a apărut în pelicula “Mrs Wiggs de la Cabbage Patch”, în rolul Australiei Wiggs, unul dintre cei cinci copii al unei familii sărace ce fusese părăsită de tată.
Un an mai târziu copila a fost distribuită alături de celebra actriță Colette Colbert în producția “Gregory La Cava’s She Married Her Boss”, iar rolul i-a adus un contract pe șapte ani cu Columbia Pictures. Au urmat, în perioada următoare, o serie de filme cu buget mai mare printre care “One-Way Ticket”, „And So They Were Married” sau „Tugboat Princess”, în care a fost ditribuită în roluri de orfană sau copil al străzii. În toamna anului 1936 a jucat alături de Bing Crosby în filmul „Pennies from Heaven”, devenind o răsfățată a publicului și a criticilor de film.
De-a lungul acestor ani în care devenise deja vedetă, bunica a fost foarte implicată, urmând-o peste tot, negociindu-i contractele și timpul pe care micuța urma să-l aloce pregătirii pentru roluri, dar, din păcate, bătrâna, care era bine intenționată, a neglijat un aspect. Edith era o fetiță nefericită care nu avea voie să se joace cu prietenii ei, fusese izolată de oricine ar fi putut avea o influență negativă asupra ei, inclusiv de tată, așa că a crescut înconjurată doar de adulții de pe platourile de filmare.
La mijlocul anilor 1930, după aproape un deceniu de când o părăsise, în viața celor două a apărut brusc mama lui Edith, care aflase că fiica ei devenise vedetă și a susținut că este îndreptățită să se ocupe de educația și de cariera ei în cinematografie.
În lunile următoare, a avut loc o bătălie dură pentru custodia copilei, eveniment despre care ziarele din Statele Unite au scris pe larg în vara anului 1936. Femeia a făcut afirmații scandaloase, spunând că fata a fost răpită de bunică, o acuzație care a fost luată în serios după ce întreaga Americă aflase cu patru ani în urmă despre răpirea lui Charles Lindbergh jr., și că tatăl ei încercase la un moment dat să o vândă unei școli de dans.
Edith Fellows va povesti mai târziu cât de traumatizată a fost în acea perioadă în care era pusă să aleagă între o bunică dominatoare și o mamă pe care nu o cunoscuse până atunci și care părea „rece și dură”. Când a fost întrebată de un judecător cu cine vrea să stea în continuare, copila a ales-o pe bunică, mărturisind că „nu este obișnuită să iubească străinii”. Tribunalul i-a acordat custodia lui Edith bătrânei și a dispus ca banii pe care îi încasa din aparițiile în filme să fie depuși într-un cont de care să nu poată dispune decât la majorat.
Edith Fellows a continuat să fie apară în diverse producții de la Hollywood până la începutul anilor 1940, dar deja nu mai era copil, iar studiourile nu căutau în acea perioadă adolescente, iar statura ei, foarte micuță, nu a avantajat-o deloc în următoarii ani. Tânăra și-a găsit de lucru la diverse studiouri intependente mai mici și a mai jucat în cîteva filme, printre care „Heart of the Rio Grande” și „Stardust on the Sage”, dar în 1943 a părăsit pentru o vreme lumea cinematografiei.
În 1946, s-a căsătorit cu impresarul Freddie Fields, cu care a avut o fiică, Kathy, după un an a apărut într-un spectacol de teatru pe Broadway, apoi s-a îndreptat spre televiziune, fiind distribuită din nou în câteva filme. La mijlocul anilor ’50 căsnicia ei s-a destrămat, iar Edith Fellows a început să sufere de depresie și făcea frecvent crize de panică. În 1958, în timp ce cânta într-un spectacol caritabil la New York, a fost atât de speriată, aproape paralizată de frică, încât nu a putut urca pe scenă.
Un psihiatru i-a prescris Librium, un medicament indicat pe termen scurt pentru controlul anxietății, dar a devenit dependentă de pastile și avea obiceiul să consume în același timp și alcool.
Boala a afectat-o din ce în ce mai mult, Edith devenise dependentă de tranchilizante și alcool, a încercat să își refacă viața alături de un alt bărbat, dar a eșuat, apoi a mai avut o încercare de a se întoarce în cinematorgrafie, dar nu a reușit să primească niciun rol, așa că a fost nevoită să se angajeze ca telefonistă, deși suferea în continuare de alcoolism și depresie.
La sfârșitul anilor 1970, actrița l-a întâlnit pe Rudy Venz, dramaturg și regizor la un teatru din Los Angeles, care i-a aflat povestea de la iubita lui, și ea fost copil-vedetă la Hollywood. Bărbatul i-a propus să-i transforme experiențele de viață într-o piesă de teatru, invitând-o să joace în spectacol. În 1979, Edith a revenit pe scenă pentru prima dată după multe decenii, reușind să-și depășească tracul și anxietatea.
Producția a adus-o din nou în lumina reflectoarelor, astfel că a fost invitată să joace în mai multe serialele de televiziune precum „The Brady Brides”, „Simon & Simon”, „Cagney & Lacey” sau „The Pursuit of Happiness”, ultimul ei show.
Actrița a decis să se retragă pentru a doua și ultima dată din industria show-biz-ului în 1995, iar în ultimii ani ai vieții a locuit, împreună cu cele trei pisici ale ei, într-un apartament de la Hollywood.
Edith Fellows, fostul copil-minue din epoca de aur a Hollywood-ului, a murit din cauze naturale pe 26 iunie 2011, la Motion Picture Country Home, la vârsta de 88 de ani.
