$$$

 MAI AU LOC SCHIMBĂRI ALE CREIERULUI LA MATURITATE?

PLASTICITATEA CREIERULUI

 

    Spunem despre un lucru ce poate lua o anumită formă și își păstrează acea formă că este plastic. În aceste fel e și creierul, experiența îl schimbă, iar el menține schimbarea.

    În jurul vârstei de 25 de ani, schimbările tectonice din personalitatea noastră s-au încheiat și am putea crede că suntem niște adulți pe deplin dezvoltați, dar lucrurile nu stau chiar așa, creierul continuând să se schimbe și la maturitate. 

   Un grup de specialiști neurologi de la University College London, au scanat creierul mai multor șoferi de taxi, înainte și după pregatirea intensivă timp de 4 ani pentru a trece testul "Cunoașterea Londrei", test ce acoperă 320 de trasee diferite, 25000 de străzi și 20000 de repere și puncte de interes( hoteluri, teatre, restaurante, ambasade, secții de poliție, săli de sport etc). Rezultatele au arătat că partea posterioară a hipocampului( regiune esențială pentru memorare) se mărise semnificativ.

  Alta dovadă că forma creierului se schimbă a fost examinarea lui Albert Einstein unde s-a observat că regiunea cerebrală care îi acționa degetele de la mâna stângă se lărgise, formând Semnul omega, datorită pasiunii lui pentru cântatul la vioară. La pianiști Semnul omega se dezvoltă în ambele emisfere cerebrale, fiind acționate ambele mâini.

   Forma creierului se păstrează, în mare, dar detaliile mai fine reflectă în mod personal locurile în care am fost și cine suntem. Familia, cultura, prietenii, munca, filmele pe care le-am vizionat, muzica pe care o ascultăm, fiecare conversație purtată, toate au lăsat urme în sistemul nostru nervos. Aceste schimbări microscopice se acumulează, transformându-te în cel care ești acum și te împiedică sa devii altcineva.

$$$

 Cele patru stagii ale competenței în procesul de învățare:

1.INCOMPETENT-INCONȘTIENT(suntem copii și vedem pe cineva conducând o mașină și ni se pare floare la ureche și noi putem face asta);

2.INCOMPETENT-CONȘTIENT(creștem și ne dăm seama cu nu putem conduce, pentru asta fiind nevoie să facem școala de șoferi);

3.COMPETENT-CONȘTIENT(am luat permisul de conducere, știi care sunt riscurile, la ce să fii atent);

4.COMPETENT-INCONȘTIENT(ai repetat atât de mult condusul încât sarcina a fost preluată de subconștient și transformată într-un AUTOMATISM, abia acum fiind floare la ureche).

Referinte

Georgiana Gerea.Tehnici de invatare, 2021

$$$

 ARTA DE A AMÂNA ÎNVĂȚATUL

Toți avem o problemă cu amânarea lucrurilor, căutăm tot felul de scuze ca să ne justificăm alegerile.Lăsăm totul pe weekend sau începem de luni.

Când ne gândim la ceva ce nu dorim să facem se activează zone asociate durerii și atunci mintea noastră caută metode pentru a opri acea stimulare negativă și ne distrage atenția spre ceva mai plăcut, astfel simțindu-ne mai fericiți, însă doar pentru scurt timp.

S-a observat că după ce începem să lucrăm la ceva ce nu ne place, disconfortul dispare.

O soluție pentru a începe este TEHNICA PĂTRĂȚELULUI MAGIC.Îți setezi un cronometru la 20 de minute(5 minute pentru fiecare latură), oprești orice îți distrage atenția(tv, telefon etc) și te concentrezi, iar la final îți acorzi o răsplață(o bucățică de ciocolată, un ceai, un mic lucru ce îți crează plăcere) ce face ca mintea ta să nu mai perceapă așa dificilă îndeplinirea unui obiectiv.

O învățare eficentă e puțin câte puțin.Toceala nu formează legături neuronale solide.Acordă învățatului 20 de minute în fiecare zi.Nefiind un interval atât de mare pentru creier vei vedea că acesta te va susține în acest proces, în schimb dacă amâni pentru weekend și vei invăța 3 sau 4 ore, el te lasă, dar data viitoare îți va da o durere de cap care te va ține departe de cărți.

Amânarea are legătura cu dependența, îți oferă un entuziasm temporar, o eliberare de realitate.De fapt te păcălești că cel mai bun mod e să cauți informații pe internet în loc să folosești cărțile.Cui nu-i plac poveștile frumoase?Cu cât amâni învățatul, cu atât va fi mai dureros, poți claca la examene, neavând o rețea neuronală bine închegată care te poate ajuta să te simți confortabil cu informațiile necesare pentru test.

Deciziile ar trebui luate de către tine, nu de etajele inferioare ale rațiunii scăldate în oceane de emoții.

$$3

 Cum ne folosim ATENȚIA?

Atenția este capacitatea de filtrare a informației importante, eliminând-o pe cea mai puțin relevantă, atunci când mintea noastră este copleșită de o multitudine de stimuli.

Distragerea atenției poate fi cauzată de doi factori: SENZORIALI si EMOȚIONALI.

Cei senzoriali pot fi reprezentați de culoare, gust sau miros. Aceștia ajung la creier și sunt eliminați dacă avem un scop precis. De exemplu, citind acest text ignori culoara albă pe care apar aceste rânduri.

Cea de-a doua categorie sunt acei stimuli cu încărcătură emoțională. De pildă, atunci când citim ceva important și ne auzim numele s-ar putea se ne oprim din lecturat.

CUM NE ANTRENAM ATENȚIA?

Începem prin a ne stabili un scop precis. De exemplu, să citim o carte.

Dacă stabilim clar acest lucru mintea noastră suprapune cele citite peste un model deja existent și se extinde rețeaua neuronală cu informația absorbită. În schimb dacă nu avem antrenată atenția și suntem distrași de alți stimuli, creierul activează amintiri și circuite neuronale care nu au legătură cu ceea ce urmează să facem, astfel formându-se o rețea cu găuri foarte mari, riscând sa rămanem confuzi cu privire la textul citit.

Suntem predispuși să ne comutăm atenția de la un obiect la altul pentru a conștientiza mediul înconjurator, aceste schimbări rapide de focalizare fiind cândva decisive pentru supraviețuire, reducând șansele să omitem o sursă de hrană sau să fim luați prin surprindere de un prădător. Cititul, solicitând o atenție susținută pe un singur stimul, este un proces nenatural, creierul fiind nevoit a se adapta la a ignora altceva din jur. Alături de aceasta mai intervine descifrarea activă și eficientă a textului și interpretarea sensului. Lecturarea poate fi comparată cu meditația ce nu presupune golirea minții, ci umplerea ei, retragând atenția dinspre stimulii exteriori, spre cei interiori(cuvinte, idei, emoții).

De când a apărut alfabetul au fost schimbăti majore care au dus la eficientizarea citirii. Una dintre ele a fost spațierea cuvintelor, fiind posibilă o citire și o înțelegere mai rapidă(câteva milisecunde). Cu cât se exersează mai mult citirea cu atât apar mai mult schimbări complexe în creier, dezvoltându-se zone cerebrale specializate în descifrarea sporită a textului, astfel putând să dedice mai mult timp interpretării sensului.

Exersând menținerea atenției, deținem controlul asupra conștiinței, astfel reușind să ne atingem obiectivul și să fim satisfăcuți de cursul vieții cotidiene, să fim mai fericiți.

De felul cum ne folosim atenția ne putem face viața fericită sau mai puțin bogată, ea determinând ce informații vor fi păstrate. Emoțiile, amintirile, ideile sunt modelate de modul în care ne folosim atenția. 

O stimulare pasivă( slaba conștientizare a unui stimul) nu produce modificări cerebrale. De exemplu, atunci când rulezi în neștire pe social media, fără un scop. În schimb, dacă te concentrezi pe un singur lucru(o carte sau un articol) te oprești din rătăcire, din oscilarea între trecut și viitor, blochezi emoții negative, amintiri apăsatoare, griji inutile.

Antrenându-te poți opri atenția să acționeze altfel decât îți dorești tu. De asta se ocupa lobul frontal, el te ajută să citești aceste rânduri până la capăt, blocând alți stimuli precum auzul, gustul, așezatul, mișcarea sau durerea.

$$$

 CE ESTE TULBURAREA OBSESIV-COMPULSIVĂ (TOC/OCD)? 

  Tulburarea obsesiv-compulsivă, prescurtată TOC (în limba română) sau OCD (de la Obsessive-compulsive disorder, în engleză) este dominată de obsesii (gânduri, imagini repetitive) și compulsii (comportamente repetitive) deranjante și consumatoare de timp, care sunt acompaniate de anxietate, depresie și depersonalizare. Acestea interferează cu activitățile zilnice, producând dezechilibre la nivel psihic și emoțional, afectând astfel calitatea vieții unei persoane. 

 Termenul obsesie provine din latinescul „absidere” (a asedia).

Dacă vrei să aflii mai multe despre tulburarea obsesiv-compulsivă accesează: 

 CE ESTE TULBURAREA OBSESIV-COMPULSIVĂ (TOC/OCD)? 

  Tulburarea obsesiv-compulsivă, prescurtată TOC (în limba română) sau OCD (de la Obsessive-compulsive disorder, în engleză) este dominată de obsesii (gânduri, imagini repetitive) și compulsii (comportamente repetitive) deranjante și consumatoare de timp, care sunt acompaniate de anxietate, depresie și depersonalizare. Acestea interferează cu activitățile zilnice, producând dezechilibre la nivel psihic și emoțional, afectând astfel calitatea vieții unei persoane. 

 Termenul obsesie provine din latinescul „absidere” (a asedia).

Dacă vrei să aflii mai multe despre tulburarea obsesiv-compulsivă accesează: 

 https://www.psy-med.ro/ce-este-tulburarea-obsesiv-compulsiva-%28tococd%29

By Psihiatru Psihoterapeut Cristian Bîndilă

$$$

 ANTIDEPRESIVELE DAU DEPENDENȚĂ?

Depresia este o afecțiune complexă ce necesită adesea tratament medicamentos. Antidepresivele sunt medicamente utilizate pentru a gestiona simptomele depresiei, ajutând la restabilirea echilibrului chimic al creierului. Însă, una dintre preocupările frecvente ale pacienților este dependența. Mulți se întreabă dacă antidepresivele creează dependență și cum se manifestă sevrajul la întreruperea tratamentului. În realitate, antidepresivele nu provoacă dependență în sensul clasic al termenului, adică nu produc o nevoie compulsivă de a le consuma, așa cum se întâmplă în cazul drogurilor. Cu toate acestea, întreruperea bruscă poate duce la apariția unor simptome neplăcute, care sunt adesea confundate cu dependența. Acest articol explorează în detaliu adevărul despre dependența de antidepresive și ce simptome apar la întreruperea tratamentului. Vei afla cum funcționează aceste medicamente, care sunt simptomele la intreruperea bruscă, cum să întrerupi corect tratamentul și ce alternative există pentru a gestiona depresia fără medicamente.

Citește tot articolul accesând:

https://www.psy-med.ro/antidepresivele-dau-dependenta

$$$

 DEMENȚA - FACTORI DE RISC ȘI PROTECTIVI

FACTORI DE RISC 

1. vârsta înaintată;

2. nivelul de educație scăzut, analfabetismul;

3. inactivitatea fizică;

4. izolarea socială;

5. poluarea aerului, în special dioxidul de azot şi particulele fine de evacuare a traficului şi arderea lemnului;

6. fumatul;

7. consumul excesiv de alcool (peste 21 de uniăți pe săptămână);

8. deficiențele de auz au fost asociate cu reducerea în volum a lobului temporal, a hipocampului şi a cortexului entorhinal;

9. traumatismele craniene;

10. factori vasculari;

11. hipertensiunea arterială (ideal sub 130 mmHg);

12. insuficiența cardiacă cogestivă;

13. fibrilația atrială;

14. colesterol crescut;

15. diabet zaharat;

16. obezitatea;

17. depresia;

18. tulburări de somn;

19. medicamente anticolinergice (amitriptilina);

20. medicamente administrate în boala Parkinson.

 

FACTORI PROTECTIVI 

1. fiecare an suplimentar de educație scade riscul de dementă;

2. dieta meditaraneană (cereale integrale, legume și fructe proaspete, grăsimi sănătoase din ulei de măsline presat la rece și din peste, lapte și derivate ale acestuia);

3. activitatea fizică;

4. socializarea;

5. stoparea fumatului;

6. consum mic sau moderat (nu mai mult de 21 de unități pe saptamană);

7. utilizarea aparatelor auditive la cei cu hipoacuzie;

8. vitamina E, acidul folic, vitamina B6 și vitamina B12 (beneficii reduse).

 

Un studiu pe 196000 de subiecți a arătat că la cei cu un risc genetic de a dezvolta demență o viață centrată pe activitate fizică regulată, dietă sănătoasă, fără fumat şi consum redus de alcool a scăzut semnificativ dezvoltarea demenței.

https://www.psy-med.ro/dementa--factori-de-risc-si-protectivi

 

Sursa :

 Robert Boland, Marcia Verduin, KAPLAN & SADOCK’S COMPREHENSIVE TEXT BOOK OF PSYCHIATRY, Wolters Kluwer Health, 2024.