***

 Din miliarde

Nu știu de ce, dar toate mi se par

că-ncep și se termină doar cu tine,

când nu mă ții în palmă sunt impar,

iar clipele frumoase sunt puține.

Cum oare să dezleg acest mister?

Să știu de ce mi-e foame și mi-e sete

să te respir și noaptea-n vis te cer, 

iar când te am, visul să se repete.

În verde crud, desculță, în veșmânt

de lună plină să-mi bați în fereastră,

să scriem amândoi un legământ

că nu va fi iubire ca a noastră.

Eu fac în fața zeilor înscris

cu sângele care-mi pulsează-n vene

că sunt flămând de fructul interzis,

iubirea pentru el mi-e scrisă-n gene.

Nu știu de ce, dar simt că nu mai pot

nici o secundă să nu-mi fii aproape,

Calea Lactee am s-o trec înot

ca să te-ating cu buzele pe pleoape

și pe gurița dulce, un sărut

să ostoiască focul ce mă arde

de când în viața mea ai apărut,

cea mai frumoasă stea din miliarde.

versuri: Ioan Grigoraș

***

 Sunt atatea lucruri pe care am vrut să ți le spun, convinsă că voi avea mereu timp să le fac, dar nu a mers așa.

Ai plecat într-o călătorie fără întoarcere, iar acum e prea târziu pentru mine.

Am înțeles că timpul nu merge, el aleargă.

 Merge atât de repede încât nici nu observăm când alunecă.

Timpul nu se oprește niciodată. S-a oprit pentru tine, dar pentru mine continuă să deruleze.

Se spune că timpul este înțelept și vindecă rănile. 

Pe de altă parte, cred că nu prea le vindecă: le acoperă, le maschează, dar nu încetează niciodată să doară... Întotdeauna rănesc.

Acum înțeleg că niciodată nu este suficient timp pentru a trăi, ci puținul pe care îl avem pentru a profita la maxim.

Și că niciodată nu e prea târziu, nici prea devreme, să spunem ceea ce simțim celor pe care îi iubim. 

Dacă suntem încă în viață, este întotdeauna momentul potrivit să o facem.😔

PAGINA Viata cu de toate

***

 Bărbatul adevărat nu e doar putere

El e alinare, căldură, mângâiere,

Nu e violență, minciună sau trădare,

Zile-ntunecate sau cuvinte-amare.

Bărbatul adevărat,nu te folosește,

Pentru placerea sa,nici nu te rânește.

Din ochii tăi lacrima, nu lasă să iasă,

Și pentru el,ești cea mai frumoasă.

Bărbatul adevărat te susține în toate,

E liniștit, când tu n-ai dreptate.

Dacă greșești,te cuprinde ușor,

Te sărută aprins și cu mult dor.

Bărbatul adevărat prin "flori"nu pășește,

Când știe că în viață cineva îl iubește,

Îl așteaptă și vede în el lumea toată,

Jumătatea lui...ce-n inimă-l poartă,

Bărbatul adevărat nu-și ignoră iubita,

Pentru a demonstra,prietenilor, bărbăția.

Bărbatul adevărat știe foarte bine

Că doar iubita în toate-l va susține.

Bărbatul adevărat,bărbat va rămâne

Indiferent ce va fi mâne.

***

 “Aceasta este lecția grea pe care am învățat-o anul acesta:

Indiferent cât de puternică se simte legătura, indiferent de cât timp vă cunoașteți, indiferent de câte bătălii ați dus umăr la umăr și indiferent câtă iubire ați crezut că există - inimile oamenilor se pot schimba într-o clipită.

Este o pastilă greu de înghițit, realizând că loialitatea nu este întotdeauna reciprocă, iar promisiunile nu sunt întotdeauna pentru totdeauna. Amintirile pe care le-ați construit împreună, râsul, lacrimile, înțelegerea tăcută - tot ce ați ținut sacru - pot fi spulberate într-un singur moment de schimbare.

Cea mai grea parte nu este nici măcar pierderea în sine; este confuzia. Cum poate cineva căruia i-a păsat atât de profund să se răcească brusc? Cum poate cineva în care ai avut încredere să rămână să devină persoana care trebuie să plece? Este un sentiment care te face să te îndoiești nu doar de ei, ci de tine însuți. Am ratat semnele? Nu am fost de ajuns? Totul a fost o iluzie?

Dar iată ce am ajuns să înțeleg:

Schimbarea este inevitabilă. Oamenii cresc, prioritățile se schimbă, iar uneori, oricât de mult luptăm să rezistăm, se îndepărtează. Nu înseamnă întotdeauna că am făcut ceva greșit. Aceasta nu face dragostea pe care ai împărtășit-o mai puțin reală. Pur și simplu înseamnă că capitolul lor din povestea ta s-a încheiat, chiar dacă nu erai pregătit să întorci pagina.

Și în timp ce este dureros - în timp ce te rupe în bucăți - te învață și puterea. Înveți să iubești fără așteptări, să prețuiești momentele pentru ceea ce sunt și să accepți că nu toate legăturile sunt menite să dureze pentru totdeauna.

Până la urmă oamenii care sunt meniți să rămână vor rămâne. Ei vor lupta pentru tine așa cum lupți tu pentru ei. Te vor alege, iar și iar, fără ezitare.

Deci, cei care aleg să plece, să plece. Plecarea lor nu definește valoarea ta. Inima lor schimbătoare nu înseamnă că a ta nu a fost suficientă.

Pentru că, chiar și atunci când legătura se rupe, capacitatea ta de a iubi rămâne intactă - și acolo se află adevărata ta putere."🙂

PAGINA Viata cu de toate

***

 Eu m-am născut pe-acest pământ,

Să-ndur și vremuri de nevoi...

Și fără gând de-a fi un sfânt,

S-aduc iubire printre voi!

Un biet poet, ce-n vremuri grele,

Să fie sprijin tuturor,

S-arunce-n jur cu praf de stele

Și să aline răni ce dor!

Nu am puteri paranormale,

Am slăbiciuni chiar, uneori,

Însă aș vrea, pe-a vieții cale,

În urma mea să crească flori!

Prin viață nu doresc să trec,

Un anonim lipsit de sens,

Și de aici când o să plec,

Să las în loc, un gol imens!

În viața mea, perfect normală,

Când amintiri îmi trec prin minte,

Din ochii mei curge cerneală,

Și se transformă în cuvinte!

Privesc pe-a inimii fereastră,

Și-aștern pe foaia de hârtie,

Povești mai vechi din viața noastră,

Și le transform în poezie!

Nu sunt decât un biet poet,

Care iubirea-n piept v-o poartă,

Și între file de caiet,

Strânge tristețea lumii...toată!

-----------------------------------------------------

             Dorel Mărgan ✍️

***

 Iertările

de Adrian Păunescu

Tu să mă ierţi de tot ce mi se-ntâmplă,

Că ochii mei sunt când senini când verzi,

Că port noroi sau port ninsori pe tâmple,

Ai să mă ierţi, altfel ai să mă pierzi.

Văd lumea prin lunete măritoare

Şi văd grădini cu arme mari de foc.

Sub mâna mea deja planeta moare,

Şi în urechi am continentul rock.

Ai să mă ierţi că sunt labilitate,

Că trec peste extreme fulgerând,

Ai să mă ierţi, preablânda mea, de toate,

Eu sunt nemuritorul tău de rând.

Ai să mă ierţi că nu pot fără tine,

Şi dacă n-ai să poţi şi n-ai să poţi,

Mie pierzându-te-mi va fi mai bine,

Eu, tristul cel mai liber dintre toţi.

Şi cum se-ntâmplă moartea să le spele

Pe toate, înnobilându-le fictiv,

Ai să te-apleci deasupra morţii mele

Şi tot ai să mă ierţi definitiv.

Ai să mă ierţi în fiecare noapte

Şi-am să te mint în fiecare zi,

Şi cât putea-va sufletul să rabde,

Cu cât îţi voi greşi te voi iubi.

***

 Nu mă trezi din vis 

Am fost rănit de-atâtea ori

că nici nu mai știu bine

cum e iubirea unei flori,

dar te-am găsit pe tine.

Am căutat, în van, mult timp,

nu mai aveam speranță

că voi găsi un anotimp

să fim în rezonanță,

dar, uneori, când crezi în vis,

devine realitate

și-ai să trăiești ce ți-a fost scris

și la maturitate.

Te-am așteptat în palma mea, 

în fiecare viață,

și te-am găsit, ca fulg de nea,

timidă și-ndrăzneață.

Trăiesc de-atunci ca într-un basm

și cred c-o veșnicie

n-ar stinge din entuziasm 

și nici din poezie.

Nu mă trezi din vis, te rog,

te vreau într-o poveste

ca să ne poarte-un inorog 

doar pe poteci celeste.

versuri: Ioan Grigoraș