Cum ne ajută cristalele naturale

 

 Cristalele. Superbe, perfecte, extrem de variate, au fost întotdeauna căutate pentru frumuseţea lor deosebită, folosite tocmai de aceea ca podoabe atât pentru bărbaţi cât şi pentru femei.

 Deşi adesea par reci, cu toate că reflectă lumina soarelui ca şi cum ar emite ele însele lumină, par a oferi corpului osau cristale pentru birou. căldură şi o energie aparte fiecărui tip de cristal. Poate că tocmai de aceea oamenii le-au atribuit puteri magice, folosindu-le ca talismane, pietre aducătoare de noroc, dar și puteri de vindecare a unor afecțiuni.

 Nu îmi pot explica de ce, dar cristalele mă atrag în mare măsură. Probabil este ceva „moștenit” prin educație de la părinții mei, care, fiind geografi de profesie, se pricepeau în mare măsură la cristale și roci. Chiar și acum tatăl meu are tendința de a colecționa pietre și cristale de diferite tipuri, pe care le așează prin diferite colțuri ale casei ca și piese ornamentale, cristale pentru casă sau cristale pentru birou.

Într-o casetă specială pentru bijuterii, de lemn, am câteva coliere de pietre semiprețioase, extrem de frumoase. Desigur că au fost concepute ca obiecte de podoabă feminină. Și așa au fost purtate de către mama mea. Și de sora ei mai mare... Și-ar fi dorit amândouă ca și eu să le port destul de des. Dar până acum nu a fost să fie, nu prea mă atrăgea ideea de a purta bijuterii sau de a folosi cosmetice. Până acum... Dar nu se știe dacă în viitor îmi voi schimba părerea....

Totul este însă să faci primul pas. Și a fost ușor. În cazul cosmeticelor am început cu creme hidratante; începeam să am nevoie de așa ceva. Iar în cazul bijuteriilor am început cu piese cu încărcătură sentimentală: cerceii primiți cu ocazia majoratului, făcuți din altă pereche de cercei primită de la străbunica mea, inele mici de aur primite de la părinți sau prieteni apropiați... Un lănțișor cu medalion primit în condiții similare... Dar sunt în aceeași cutie broșe și coliere pe care aproape că nu le-am purtat niciodată. Până acum...

Îmi trebuie doar un impuls să încep să port aceste bijuterii. În cazul rujurilor, pe care nici nu visam cândva că le-aș fi putut folosi, a fost de ajuns să primesc, într-un pachet de cosmetice primit ca promoție, la schimb cu promovarea firmei respective pe internet, tot aici pe blog, un ruj. Un singur ruj. Mai aveam încă trei rujuri mai de demult rămase prin casă, dar nu apucasem încă să le folosesc. Probabil că nu mă încumetasem să le folosesc, având încă amintiri puternice legate de la persoana care le cumpărase. Dar rujul cel nou a fost urmat de un comentariu al tatălui meu: „Ha!!! Ce mai cadou! Parcă tu te dai cu ruj! S-o văd și pe asta!...” Și a văzut-o chiar în zilele următoare...

Dacă mă gândesc mai bine, nu este nevoie de asemenea comentarii pentru a determina un om să facă un anume pas. Așa cum un ruj, un fard sau un parfum îți transformă înfățișarea în bine și frumos, același efect îl pot avea și bijuteriile, chiar puține și discrete, dar plasate strategic și cu bun gust. În cazul pietrelor semiprețioase se pot combina bijuteriile cu cristaloterapia, chiar dacă în acest caz cristaloterapia poate însemna doar creșterea încrederii în propria persoană, convingerea că fiecare dintre noi își are frumusețea sa personală ce poate fi pusă în valoare de o bijuterie.

Articol scris pentru SuperBlog 2020

Melinis – Un cuvânt nou pentru o experiență nouă

 De mic copil nu eram atât de amatoare de dulciuri, dar în ultimii ani, probabil din cauza suprasolicitării și a stresului, am început să am un apetit crescut pentru produsele dulci. În plus, sau poate tocmai de aceea, am nevoie de un supliment consistent de vitamine și minerale care să mă susțină, fizic și energetic, în efortul de la locul de muncă, în viața profesională și personală.

Ca urmare a nevoii de suplimente alimentare cu vitamine și minerale, intru destul de des prin farmacii. Si cheltuielile, recunosc, sunt destul de mari. Dacă adaug și produsele alimentare tip desert, raidurile prin magazinele alimentare lasă o gaură destul de mare în buget.

Ideea salvatoare ar putea veni de la un produs sau o gamă de produse care să îmi satisfacă toate aceste nevoi. Și aceasta este gama de produse Melinis, o gamă de produse din ingrediente naturale, cum ar fi mierea și fructele crude, o gamă produsă printr-o metodă unică de preparare.

În toate aceste delicatese produse printr-o metodă unică de preparare lentă la temperaturi sub 35 de grade Celsius, fructele își păstrează proprietățile naturale și savoarea lor proprie. Ca și noutate, este un desert tip slow-food, neprocesat și nerafinat industrial, produs din miere și petale de trandafiri, vișine, pere, prune, zmeură. gutui, afine sau cătină.

Preferatul meu este Melinis de cătină. De ce? Simplu. În primul rând îmi satisface pofta de dulce în mod natural, cu ajutorul mierii, ca și produs natural ce conșine, pe lângă un aport substanțial de glucide, absolut necesare pentru funcționarea optimă a creierului, conține și o gamă largă de micronutriente absolut necesare pentru funcționarea întregului organism. Iar cătina este una dintre sursele naturale cele mai bogate de vitamina C, absolut necesară pentru funcționarea generală a organismului, care nu poate veni decât din alimentație, întrucât organismul uman nu o poate produce. Produsul final este mai mult decât delicios.

 În copilărie preparam destul de frecvent un sirop de cătină folosind fructele proaspete de cătină și miere de albine. Era un mod bun de a-mi fortifica organismul pe cale naturală. Dar acum gama Melinis îmi ușurează munca: am produsul preferat oferit pe tavă.

Poate tocmai de aceea recomand cu căldură produsele Melinis. Toate... Și tuturor... Tocmai pentru că este un produs natural absolut delicios pe gustul tuturor.

Articol scris pentru SuperBlog 2020

Elefantul Meu deschide drumul spre imaginație

 Ca orice copil „de modă veche” ( mă apropii de 53 de ani), în  perioada copilăriei am avut parte de povești. La început îmi citeau cu rândul părinții sau oricine se nimerea din familie sau anturaj. Cu siguranță erau cărți pentru copii, fie cărți de povești pentru copii, fie cărți diverse cu cât mai multe poze frumos colorate și destul de instructive pentru acea vârstă.

Pe atunci nu erau cărți personalizate. Dar erau cărți mai deosebite, cu imagini viu și variat colorate, care îmi atrăgeau atenția cu alte trucuri. De aceea nu este de mirare că am deprins pe nesimțite toate literele alfabetului și să le leg în cuvinte.

 Curând am început să citesc singură. Din ce în ce mai mult. În loc de jucării și dulciuri ceream să mi se aducă, ca și cadouri, cărți, cât mai multe cărți. Cărți pe care le devoram destul de repede. Nu îmi ajungeau cărțile din biblioteca proprie, a familiei și a prietenilor, nu îmi ajungeau doar cărțile cumpărate sau primite cadou. Împrumutam de pe la alții și, mai ales, împrumutam de la bibliotecă. După câțiva ani, bibliotecarele de la secția de copii mai că nu mai aveau ce să-mi arate și să-mi dea să citesc acasă. Am trecut la un moment dat la secția de adulti; era ceva mai mult ca și fond de carte, dar bucuria mea a fost de mai scurtă durată. În câțiva ani „vănam” cărțile pe care vroiam să le citesc. Desigur, citeam și reciteam cărțile din programa școlară, dar nu îmi era de ajuns.

De ce povestesc toate aceste lucruri? Pentru că, povestind despre dragostea mea pentru cărți încă din perioada copilăriei și până acum și mai departe, aș vrea să le insuflu dragostea pentru cărți și celor mai tineri decât mine.

Din păcate, se spune că acum se citește din ce în ce mai puțin. Dacă în cazul adulților mai există scuza, plauzibilă uneori, a lipsei de timp și de energie, în cazul copiilor totul se poate remedia cu puțin tact și inteligență. Nu este vina lor, a copiilor. Le este cu mult mai ușor să-și culeagă informațiile de pe internet, de la televizor, ca și rezumat și rezumat al rezumatelor. Așa se obișnuiesc cu o anume lene a creierului, care nu mai adună și nu mai procesează informațiile cum o făceam noi la vârsta lor și încă o mai facem.

Dacă ar fi să recomand ceva pentru început, ca și mod de atragere a copiilor spre lectura, ar fi cărțile personalizate, așa cum sunt prezentate în filmulețul de mai jos:

Cărțile personalizate ar putea fi socotite tocmai acele cărți în care eroul principal, în jurul căruia se țese întreaga poveste, este chiar copilul nostru sau un copil identic cu el. Citind cartea sau chiar cărțile din ce în ce mai fascinante al căror erou pare a fi sau ar putea fi chiar el, imaginația începe să-i zburde. Se vede pe el însuși în pielea personajului, fiind implicat în tot felul de aventuri pe care le trăiește cu toată ființa lui, și își dorește să citească din ce în ce mai mult tocmai pentru a afla ce se întâmplă în continuare. Așa începe să i se dezvolte gustul pentru lectură.

Pentru mine nu au existat cărțile personalizate. Și nici nu cred că a fost nevoie. devenisem capabilă să intru in pielea fiecărul personaj din cărțile pe care le citeam, fie și doar cu imaginația. Până și în jocurile noastre de copii jucam rolurile personajelor din cărțile pe care le citeam.

Pe măsură ce trecea timpul, îmi doream să achiziționez cât mai multe cărți pe care să le citesc. Chiar  dacă așa cum se vede în imaginile de mai jos cu greu voi mai găsi un loc de depozitare pentru ele...

 

Recunosc că nu întotdeauna savuram cărțile pe care le luam să le citesc. Adesea, după primele pagini, citite cu chiu cu vai, abandonam cartea. Reluam lectura ei după un timp, dar mă opream din citit cumva cam în același loc. Parcă ar fi fost o barieră dincolo de care nu puteam trece. În final, ori abandonam cartea de tot, ori o reluam până ce reușeam să o citesc până la urmă. Probabil ideea era că nu eram pregătită să citesc acea carte. Ca gen, ca stil, ca grad de dificultate. Mai mult ca sigur îmi trebuia un anume antrenament în lectura acestor genuri de cărți, antrenament constant și asiduu.

Acum constant că baza informării și educației fiecăruia dintre noi, copil și adult deopotrivă, sunt cărțile. Sunt prieteni statornici, pot fi parcurse oriunde, oricând și în orice condiții, nu obosesc atât de mult ochii ca ecranul dispoziitivelor electronice cum ar fi computer, laptop, tabletă, smartphone sau e-reader. Au un farmec aparte, dat de textura, aspectul și „parfumul” hărtiei, vechi sau proaspăt tipărite. Lectura și folosirea lor ca sursă de informare obligă oarecum creierul să caute în mod activ informațiile, să le asocieze, să le aranjeze, să le combine astfel încât să fie folosite la maximum și cu cea mai mare ușurință.

Cărți clasice sau cărți personalizate? Avantaje și dezavantaje. Așa cum am povestit mai sus, cărțile personalizate atrag copiii spre lectură, în dorința lor de a afla ce este dincolo de fiecare pagină în parte. Dar nu trebuie să ne oprim doar la cărțile personalizate. Acestea sunt bune doar la un anumit moment, într-o anumită etapă, la o anumită vârstă.dincolo de ea, trebuie să virăm cumva, ușor și inteligent, spre cărțile obișnuite, tocmai pentru a obișnui copilul, viitor adult, să citească orice, oricând, oriunde.

Articol scris pentru SuperBlog 2020

Secrete pentru îngrijirea hainelor și a încălțămintei

 

 Nu pot uita o imagine din copilărie pe care atunci nu o pricepeam, dar căreia abia acum îi găsesc logica. Iată despre ce este vorba.

Suntem o familie de oameni minioni. Mici de statură, mai ales în familia din partea mamei mele si, in mod special, femeile. Si cum statura mică nu a fost de ajuns, a mai fost o problemă, de data aceasta chiar problemă cu adevărat: am trăit cu toatele „pe picior mic”, adică am purtat încălțăminte de măsură destul de mică, chiar foarte mică. In cel mai bun caz, eram la limita inferioară a măsurilor pentru încălțăminte de damă. Spun „în cel mai bun caz” pentru că s-a întâmplat ca sora mamei mele să aibă piciorul atât de mic încât nu găsea cu nici un chip încălțăminte pe măsură în magazine, așa că își făcea încâlțăminte de comandă. Asta în cazul fericit în care la atelierul respectiv avea calapod atât de mic încât să-și permită să lucreze încălțăminte de asemenea dimensiuni.

Era de la sine înțeles că era lucru mare dacă reușea să aibă 2-3 perechi de încălțăminte nouă la un moment dat. Umblătură multă: caută întâi meșterul care să lucreze încălțăminte pe măsură, umblă de câteva ori la atelier pentru probă... Cu atât mai complicat dacă atelierul era în alt oraș... Plus că prețul, logic vorbind, putea fi mai mare decât la produsele de serie... Așa că biata femeie avea grijă de încălțăminte mai ceva ca de ochii din cap. Nu numai că le păstra în cutii așezate cu grijă să nu se deformeze, ori cu șanuri montate, ori umplute cu grijă cu hârtie mototolită, tocmai ca să le mențină forma... Nu numai că le dădea cu crema potrivită și le repara de îndată ce era cazul... Culmea îngrijirii era că ungea bine fața de piele cu lapte de corp „Doina”, produs cosmetic marca Farmec, până ce lichidul fin și parfumat pătrundea bine în piele. Explicația? Produsul cosmetic menținea pielea suficient de fină, de hidratată și de „hrănită” încăt să nu crape prematur. În plus, purta pantofi cu toc, și încă toc destul de subțire. Și atât de multă grijă avea de toc, să nu carecumva să se strice, încât călca mai mult și mai apăsat pe vârfuri decât pe tocuri tocmai pentru a nu se roade flecurile. Și încă nu erau pantofi de firmă de lux, gen Karl Lagerfeld, sau orice asemenea marcă, că măsurile de protecție puteau fi cu mult mai drastice.

Nu știu dacă acum aș avea aceeași grijă de propria încălțăminte sau îmbrăcăminte tocmai pentru a nu se degrada. Probabil că da; trucuri se pot găsi și folosi oricum și oricând, mai ales dacă este vorba de produse de calitate.

Articol scris pentru SuperBlog 2020

La cumpărături în supermarket

 Recunosc! Cele mai multe cumpărături curente le fac de la magazinele mici de cartier. Mai rar intru într-un supermarket sau într-un complex comercial de mai mare întindere, de unde se poate cumpăra orice sau aproape orice. Dar intru destul de des într-una dintre următoarele situații:

1. Am nevoie de unul sau mai multe produse pe care nu le prea pot găsi în magazinele mai mici, din cauza fie a prețului ceva mai mare sau a puținilor amatori interesați de ele, ca atare devenind mai puțin vandabile în mod curent.
2. Am nevoie de mult mai multe produse decât pot cumpăra din magazinele mici întâlnite pe traseu, așa încât am nevoie, pentru a economisi timp, să le caut într-un loc de unde le pot cumpăra pe toate grămadă.

Dacă varianta supermarketurilor mi se pare la un moment dat „peste mână”, fiind la o distanță mult mai mare decât îmi pot permite în acel moment, fie pentru că nu am timpul disponibil, fie pentru că potențialul magazin la care aș putea găsi produsul respectiv este prea departe de casă și nu se merită deplasarea pe distanță atât de mare pentru o gamă mai restrânsă de produse, recurg la comenzile online, cu toate avantajele și dezavantajele lor.

Să ne imaginăm o ședință de cumpărături la un supermarket sau un centru comercial ceva mai extins. În primul rând am ceva mai mult de mers până acolo, în cazul în care acea unitate comercială este ceva mai departe de casă. Și sigur este cu atât mai departe de casă cu cât este mai mare. În plus cu siguranță am ceva mai mult de cumpărat, eventual ceva mai mult de căutat prin magazinul respectiv, ceea ce poate lua încă ceva timp în plus să-mi umplu coșul cu ceea ce am nevoie.

Indiferent de unde aș cumpăra tot ce am nevoie, cu siguranță nu intru într-un magazin prea des doar pentru 2-3 lucruri. Plus că odată făcute cumpărăturile, am tot interesul să ajung cu ele cât mai repede acasă. Odată umplut coșul de cumpărături cu mărfurile alese, merg cu ele la casă să le plătesc, să mi se ambaleze și să ies. Ceea ce iarăși consumă ceva timp. În plus, cu siguranță nu sunt singurul cumpărător din magazin; la casa de marcat cu siguranță este coadă și sunt și alți cumpărători și în fața și în spatele meu. Fiecare, se presupune, are ceva mai mult de cumpărat, așa că fiecare produs trebuie scos din coș, verificată cantitatea, prețul unitar, prețul total, apoi calculată suma finală pe care trebuie să o plătesc... apoi trebuie să adun și să ofer o sumă de bani cât mai apropiată de ceea ce am de achitat, plus că adesea casiera trebuie să îmi ofere și restul de bani, dacă am dat o sumă mai mare, și produsele gata ambalate. Așa-i că durează cel puțin câteva minute? Și asta doar pentru un singur cumpărător... Iar într-o zi pot fi sute, chiar mii de cumpărători, cu atât mai mulți cu cât magazinul este mai mare.

Din fericire, acum fiecare magazin poate folosi soluțiile SmartCash RMS, o platformă software pentru operațiile de gestiune rețea de magazine, care permite scanarea fiecărui produs în parte care permite ca toate operațiunile de calculare a prețului ce trebuie plătit să se facă automat și extrem de repede, de ordinul zecilor de secunde sau a extrem de puține minute. Un asemenea software supermarket ușurează munca personalului de la casele de marcat, ceea ce scurtează considerabil timpul de așteptare pentru fiecare client în parte. Deci un confort suplimentar deloc de neglijat. În plus, se elimină pe căt posibil erorile umane absolut înevitabile în condițiile în care toate aceste operațiuni s-ar efectua manual.

În aceste condiții moderne, cumpărăturile zilnice se pot transforma din corvoadă în plăcere, pe măsură ce disconfortul statului la coadă la casele de marcat dispare odată cu reducerea timpului de așteptare.

Articol scris pentru SuperBlog 2020

Nu vă puneți cu femeile!!!

 O femeie este oprita din trafic de un polițist de la circulație.

Polițistul: Buna ziua.

Femeia: Buna ziua, ce s-a întâmplat?

P: Ați depășit limita de viteza. Permisul dvs., va rog.

F: Vi l-aș da, numai că nu am așa ceva.

P: Nu aveți?!

F: L-am pierdut definitiv pentru conducere repetată în stare de ebrietate.

P: Aha… Îmi arătați vă rog actele mașinii?

F: Nu pot.

P: De ce?

F: Am furat această mașină.

P: Ce-ați făcut?!

F: Am furat mașina și am ucis proprietarul.

P: Poftim?!!!

F: Dacă nu mă credeți, cadavrul este în portbagaj… vreți să îl vedeți?

În acest moment polițistul se retrage încet spre mașina sa și cere ajutoare prin radio.

În 5 minute sosesc la fața locului alte 5 mașini de poliție.

Un ofițer superior se apropie de mașina femeii cu pistolul pregătit.

Polițistul 2: Doamnă, vă rog să ieșiți din mașină! Femeia iese din automobil.

F: S-a întâmplat ceva, domnule?

P2: Unul dintre colegii mei mi-a spus că ați furat această mașină și că ați ucis proprietarul.

F: Am ucis proprietarul !?

P2: Da. Vă rog să deschideți portbagajul.

Femeia deschide portbagajul, care este gol…

P2: Mașina este a dvs., doamnă?

F: Da. Poftiți actele ei.

Primul polițist rămâne perplex.

P2: Unul dintre colegii mei susține că nu aveți nici permis.

Femeia caută în poșetă, scoate un port-document și-l întinde polițistului. Aceste îl deschide și studiază permisul, care este în regulă. Tipul deja nu mai știe ce să creadă!

P2: Mulțumesc, doamnă… Vedeți, colegul meu mi-a spus că nu aveți permis, că ați furat mașina și i-ați ucis proprietarul!

F: Sunt convinsă că mincinosul v-a spus și că mergeam cu viteză!

Morala:

Nu vă puneți cu femeile !!!

Respiră ușor cu SALIN!

 Vara anului 1985... Se încheiase un an școlar extrem de solicitant pentru mine și pentru mama mea. Eu intrasem în clasa a 11-a prin concurs; examenul fusese solicitant fiind primul examen din viața mea tip concurs, cu caracter eliminatoriu, la care trebuia să iau nu doar o medie de trecere, ci o medie suficient de mare pentru a-mi asigura intrarea în clasa a 11-a, în condițiile în care nu toți cei care participau la cele două teste, de matematică și fizică, din materia claselor a 9-a și a 10-a, aveau să obțină un loc în clasa a 11-a. Iar mama, la rândul ei, tocmai își luase gradul didactic 1, în urma unei sesiuni de examene destul de dificilă. Efortul amândorura fusese cu atât mai mare cu cât în acel an fusese o iarnă destul de grea, extrem de friguroasă. Și nu îndurasem doar gerurile extreme de afară ci și frigul din casă și din școală. Practic nu aveam aproape deloc căldură în interior. În casă ne încălzeam cu un reșou electric pe care îl puneam în priză de îndată ce verificam dacă era curent electric; adesea rețeaua electrică suprasolicitată pica, iar atunci când totuși era curent electric, tensiunea era adesea extrem de scăzută, așa încât aparatele electrice abia reușeau să funcționeze. În aceste condiții, cu greu am reușit să scap de o răceală severă. Dar de degerături nu am scăpat cu nici un chip.

Din fericire, ca o compensație, am reușit în acea vară să ne petrecem aproape 3 săptămâni la mare, la Mamaia. Ne-a prins bine; pe lângă odihna binemeritată, am avut parte de soare și aerosolii marini. Și asta s-a văzut ulterior în efectele benefice asupra stării de sănătate, căci vreme de un an am avut parte de mărirea rezistenței la răceli, practic neavând parte de afecțiuni respiratorii severe. Ceea ce însemna că imunitatea mea a fost cu mult mai bună, oferindu-mi și un confort psihic deloc de neglijat.

Au trecut anii și acum sunt medic școlar de aproape 20 de ani. Lucrez cu copii și adolescenți așa cum am fost și eu cândva. Și aproape întotdeauna mă confrunt cu afecțiunile respiratorii la copii. Problema este cu atât mai dificilă cu cât există copii cu afecțiuni respiratorii cronice, de tipul bronșitelor sau astmului bronșic. Nu toți reușesc să ajungă la mare suficient de des și de mult pentru a beneficia de o cură heliomarină eficientă, dar unii din ei reușesc să beneficieze de terapie salină intr-una dintre salinele amenajate special în acest scop.

Cu mult mai simplu ar fi dacă asemenea pacienți ar putea beneficia de un aparat de tip Salin, Salin Plus sau InSalin. Este tocmai acel aparat care îți aduce terapia salină la tine acasă, cu efecte benefice asupra sănătății organismului, constânt în mărirea rezistenței la răceli, datorată întăririi imunității. Aparatul are efecte benefice în caz de afecțiuni respiratorii, calmând crizele respiratorii de orice tip și, mai ales, prevenind aceste crize și agravarea lor.

Efectul benefic asupra organismului este similar unei cure saline într-o stațiune specializată, dar la un cost financiar mult mai redus. În plus, asemenea aparate pot fi folosite permanent, nu doar în cure intermitente, ca în cazul petrecerii timpului într-un climat natural din stațiune.

Astfel, cu un cost mult mai redus, se aduce o mini-salină la domiciliu, pacienții vor beneficia de un confort excepțional, iar toată familia va fi fericită.

Articol scris pentru SuperBlog 2020