joi, 22 octombrie 2020

Elefantul Meu deschide drumul spre imaginație

 Ca orice copil „de modă veche” ( mă apropii de 53 de ani), în  perioada copilăriei am avut parte de povești. La început îmi citeau cu rândul părinții sau oricine se nimerea din familie sau anturaj. Cu siguranță erau cărți pentru copii, fie cărți de povești pentru copii, fie cărți diverse cu cât mai multe poze frumos colorate și destul de instructive pentru acea vârstă.

Pe atunci nu erau cărți personalizate. Dar erau cărți mai deosebite, cu imagini viu și variat colorate, care îmi atrăgeau atenția cu alte trucuri. De aceea nu este de mirare că am deprins pe nesimțite toate literele alfabetului și să le leg în cuvinte.

 Curând am început să citesc singură. Din ce în ce mai mult. În loc de jucării și dulciuri ceream să mi se aducă, ca și cadouri, cărți, cât mai multe cărți. Cărți pe care le devoram destul de repede. Nu îmi ajungeau cărțile din biblioteca proprie, a familiei și a prietenilor, nu îmi ajungeau doar cărțile cumpărate sau primite cadou. Împrumutam de pe la alții și, mai ales, împrumutam de la bibliotecă. După câțiva ani, bibliotecarele de la secția de copii mai că nu mai aveau ce să-mi arate și să-mi dea să citesc acasă. Am trecut la un moment dat la secția de adulti; era ceva mai mult ca și fond de carte, dar bucuria mea a fost de mai scurtă durată. În câțiva ani „vănam” cărțile pe care vroiam să le citesc. Desigur, citeam și reciteam cărțile din programa școlară, dar nu îmi era de ajuns.
De ce povestesc toate aceste lucruri? Pentru că, povestind despre dragostea mea pentru cărți încă din perioada copilăriei și până acum și mai departe, aș vrea să le insuflu dragostea pentru cărți și celor mai tineri decât mine.
Din păcate, se spune că acum se citește din ce în ce mai puțin. Dacă în cazul adulților mai există scuza, plauzibilă uneori, a lipsei de timp și de energie, în cazul copiilor totul se poate remedia cu puțin tact și inteligență. Nu este vina lor, a copiilor. Le este cu mult mai ușor să-și culeagă informațiile de pe internet, de la televizor, ca și rezumat și rezumat al rezumatelor. Așa se obișnuiesc cu o anume lene a creierului, care nu mai adună și nu mai procesează informațiile cum o făceam noi la vârsta lor și încă o mai facem.
Dacă ar fi să recomand ceva pentru început, ca și mod de atragere a copiilor spre lectura, ar fi cărțile personalizate, așa cum sunt prezentate în filmulețul de mai jos:


Cărțile personalizate ar putea fi socotite tocmai acele cărți în care eroul principal, în jurul căruia se țese întreaga poveste, este chiar copilul nostru sau un copil identic cu el. Citind cartea sau chiar cărțile din ce în ce mai fascinante al căror erou pare a fi sau ar putea fi chiar el, imaginația începe să-i zburde. Se vede pe el însuși în pielea personajului, fiind implicat în tot felul de aventuri pe care le trăiește cu toată ființa lui, și își dorește să citească din ce în ce mai mult tocmai pentru a afla ce se întâmplă în continuare. Așa începe să i se dezvolte gustul pentru lectură.
Pentru mine nu au existat cărțile personalizate. Și nici nu cred că a fost nevoie. devenisem capabilă să intru in pielea fiecărul personaj din cărțile pe care le citeam, fie și doar cu imaginația. Până și în jocurile noastre de copii jucam rolurile personajelor din cărțile pe care le citeam.
Pe măsură ce trecea timpul, îmi doream să achiziționez cât mai multe cărți pe care să le citesc. Chiar  dacă așa cum se vede în imaginile de mai jos cu greu voi mai găsi un loc de depozitare pentru ele...





 
Recunosc că nu întotdeauna savuram cărțile pe care le luam să le citesc. Adesea, după primele pagini, citite cu chiu cu vai, abandonam cartea. Reluam lectura ei după un timp, dar mă opream din citit cumva cam în același loc. Parcă ar fi fost o barieră dincolo de care nu puteam trece. În final, ori abandonam cartea de tot, ori o reluam până ce reușeam să o citesc până la urmă. Probabil ideea era că nu eram pregătită să citesc acea carte. Ca gen, ca stil, ca grad de dificultate. Mai mult ca sigur îmi trebuia un anume antrenament în lectura acestor genuri de cărți, antrenament constant și asiduu.
Acum constant că baza informării și educației fiecăruia dintre noi, copil și adult deopotrivă, sunt cărțile. Sunt prieteni statornici, pot fi parcurse oriunde, oricând și în orice condiții, nu obosesc atât de mult ochii ca ecranul dispoziitivelor electronice cum ar fi computer, laptop, tabletă, smartphone sau e-reader. Au un farmec aparte, dat de textura, aspectul și „parfumul” hărtiei, vechi sau proaspăt tipărite. Lectura și folosirea lor ca sursă de informare obligă oarecum creierul să caute în mod activ informațiile, să le asocieze, să le aranjeze, să le combine astfel încât să fie folosite la maximum și cu cea mai mare ușurință.
Cărți clasice sau cărți personalizate? Avantaje și dezavantaje. Așa cum am povestit mai sus, cărțile personalizate atrag copiii spre lectură, în dorința lor de a afla ce este dincolo de fiecare pagină în parte. Dar nu trebuie să ne oprim doar la cărțile personalizate. Acestea sunt bune doar la un anumit moment, într-o anumită etapă, la o anumită vârstă.dincolo de ea, trebuie să virăm cumva, ușor și inteligent, spre cărțile obișnuite, tocmai pentru a obișnui copilul, viitor adult, să citească orice, oricând, oriunde.
Articol scris pentru SuperBlog 2020

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

De la prieteni

 În limba română se ascunde un secret despre natura noastră românească. Noi suntem, prin excelență, niște bătăuși. Ne place bătaia! - Noi ne...