$$$

 MEMORIE CULTURALĂ - EDMOND 

ROSTAND 

Edmond Rostand a fost un dramaturg francez, membru al Academiei Franceze.

Teatrul său reprezintă o reacție la naturalism și simbolism. Prin comediile sale, a satirizat obscurantismul, minciuna, lașitatea.

Descendent al unui primar din Marsilia, Alexis Rostand Joseph (1769-1854), Edmond Rostand s-a născut la 1 aprilie 1868, in Marsilia, într-o familie bogată, fiind fiul economistului Eugene Rostand. Edmond Rostand a murit la 2 decembrie 1918, in Paris.

În 1880, tatăl își duce familia, pe Edmond și doi veri într-un spa elegant cunoscut sub numele de Bagnères-de-Luchon. Inițial instalat în "cabana Spont", apoi pe "Vila Devalz", família construiește în cele din urmă "Villa Julia", în apropiere de Casino. Edmond Rostand traieste 22 de ani în Luchon, loc care a inspirat operele sale timpurii.

Licențiat în drept, el nu a practicat profesia și de la începutul colegiului, a participat la întâlniri literare, unde a cunoscut marea sa iubire, poeta Rosemonde Gérard Etiennette.

În 1888, Rostand a scris prima sa lucrare, piesa Le Gant Rouge (Mănușa Roșie) și în 1890 s-a căsătorit cu Rosemonde.

Următoarele sale piese, La Princesse lointaine (Prințesa îndepărtată), La Samaritaine (Samariteanul) și L'Aiglon (Puiul Vulturului) au fost interpretate la momentul respectiv, de Sarah Bernhardt, cea mai mare actriță de teatru din timpul ei.

Piesa “Cyrano de Bergerac” l-a transformat pe Rostand într-un adevărat idol al publicului francez, făcându-l membru al Academiei Franceze în 1904. 

Victimă a unei pneumonii, se retrage în Cambo-les-Bains, în regiunea bască, unde locuiește timp de nouă ani. 

Revine pe scenă în 1910, cu “Chantecler”, povestea unui cocoș care crede că propriul cântec dă naștere zilelor.

Rostand a scris o ultimă piesă, La Dernière Nuit de Don Juan (Ultima noapte a lui Don Juan), operă incompletă, dar care ajunge să fie reprezentată pe scenă, în 1921, la trei ani după moartea lui la Paris, în 1918.

Scrieri

• 1888: Mănușa roșie ("Le Gant rouge")

• 1894: Romanțioșii ("Les romanesques")

• 1897: Cyrano de Bergerac

• 1895: Prințesa îndepărtată ("La princesse lointaine")

• 1900: Puiul vulturului ("L'aiglon")

• 1910: Chantecler

• 1911: Ultima noapte a lui Don Juan ("La Dernière Nuit de Don Juan").

Citate Edmond Rostand:

“Un sărut, când totul e spus, ce e? Un jurământ luat puțin mai aproape, o promisiune mai exactă.”

“Un nas mare indică un om mare.”

“Îmi voi petrece timpul înflorind, dar cu o floare, nu cu o roată.”

“Cine a văzut zâmbetul ei a cunoscut un lucru perfect.”

“Dar am un dar al meu... o pană albă, fără pată, nevătămată, necontaminată de lume.” 

“Nimeni nu știe cât de mult a pierdut, dar toți știm cât de mult am fi putut câștiga.”

“Cel mai prost lucru pe care îl poate face un om este să renunțe la visul său.”

“Nu are nicio importanță dacă omul este prost; este mai bine să-i fie mai încet decât mai prost.”

“Poți să-ți dai seama de ce ai nevoie atunci când nu poți să-ți dai seama de ceva.”

“Un om nu este bătrân atâta timp cât caută ceva.”