marți, 23 decembrie 2025

£££

 

Deci… am terminat piftiile.

Frumoase. Tremurau ca economia.

Zic: „Bă, hai să fiu om civilizat, să duc şi la vecinul meu englez un castron.”

Că aşa e la români:

— ai porc, dai la vecini

— n-ai porc, vorbeşti de el tot anul

Ia un castron zdravăn, plin ochi.

Nu ştiam un detaliu mic…

Castronul conţinea şi o parte din ureche.

Nu urechea mea.

De porc.

Dar pentru un englez, diferenţa nu e foarte clară.

Bat la uşă.

— „Hello, mate!”

(„Salut, prietene.”)

— „Hello, George!”

(„Salut.”)

— „This is… traditional Romanian jelly.”

(„Este mâncare tradiţională românească.”)

El ia castronul, zâmbeşte politicos.

Eu plec mândru.

Nu i-am dat instrucţiuni de folosire.

Că la mine e simplu: o scoţi din frigider, o mănânci, taci şi respecţi porcul.

După jumătate de oră…

ding-dong.

Deschid uşa.

Vecinul stătea cu acelaşi castron în mână.

Înăuntru era o zeamă.

O supă dubioasă, cu resturi de identitate plutescând.

Zic:

— „Everything ok?”

(„E totul în regulă?”)

El, foarte politicos:

— „Yes… I think I did something wrong.”

(„Da… cred că am făcut ceva greşit.”)

Zic:

— „What did you do?”

(„Ce ai făcut?”)

Şi omul zice liniştit, calm, englezesc:

— „I put it in the microwave.”

(„Am băgat-o la microunde.”)

În capul meu traducerea era alta:

„Am topit porcul.”

Mă uit în castron.

Plutea acolo urechea.

Ca un martor.

Ca o dovadă la proces.

Zic:

— „You microwaved it?”

(„Ai băgat-o la microunde?”)

El:

— „Yes… it was shaking. I thought it was alive.”

(„Da… se mişca. Am crezut că e vie.”)

Normal că se mişca.

Aşa e piftia.

Nu e defect, aşa funcţionează.

Încerc să repar situaţia:

— „No, no, no… you don’t heat it.”

(„Nu, nu… nu se încălzeşte.”)

El:

— „Oh…”

(„Aha…”)

Eu:

— „You eat it cold.”

(„Se mănâncă rece.”)

Se uită la mine speriat:

— „Cold… with the ear?”

(„Rece… cu urechea?”)

Zic:

— „Yes.”

(„Da.”)

Pauză lungă.

El:

— „Interesting culture.”

(„Interesantă cultură.”)

Traducere corectă:

„Suntem prieteni, dar nu mai mănânc nimic de la tine.”

Îmi întinde castronul înapoi, foarte respectuos:

— „I think I’ll stick to toast.”

(„Cred că rămân la pâine prăjită.”)

De atunci, când mă vede:

— „Hello, George!”

(„Salut.”)

— „Hello!”

(„Salut.”)

— „No jelly today, yes?”

(„Azi nu e piftie, da?”)

Şi aşa am aflat că piftia fără manual de utilizare

este considerată armă biologică în Marea Britanie.

#fyp

#dailylife

#sales

#deal

#merrychristmas

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

£££

  Varza à la Cluj este cea mai veche rețetă atestată de pe teritoriul României. Spre deosebire de sarmale, varza și carnea sunt tocate și pu...