$$$

 AUGUSTIN MAIOR

Augustin Maior (22 august 1882 – 3 octombrie 1963) a fost un fizician , educator și inventator român .

Maior s-a născut în Reghin , Transilvania (pe atunci Szászrégen , Regatul Ungariei , parte a Austro-Ungariei ) pe 21 august 1882. Părinții săi, Teresa (o femeie cu o educație bună) și George (învățătoare și apoi director al Școlii Primare Românești din Reghin) au avut cinci copii: Olivia, Augustin, Julius, George și Ana.

Primii ani de școală ai lui Maior în Reghin au fost în limba germană: grădinița, școala primară și liceul au fost făcute la Școala Evanghelică Germană. Apoi a urmat Liceul Piarist din Marosvásárhely (astăzi Târgu Mureș, România) și Liceul Catolic din Budapesta . Pe lângă posibilitatea de a învăța limbi străine, a dat dovadă de potențial în fizică și matematică. A promovat examenul de bacalaureat în 1900, iar apoi, până în 1904, a urmat Facultatea de Inginerie Mecanică a Institutului Politehnic din Budapesta. În 1905, a urmat mai multe cursuri postuniversitare la universități renumite din Viena, München și Göttingen, unde i-a întâlnit pe multe dintre personalitățile științifice de marcă ale vremii, precum David Hilbert , Hermann Minkowski , Felix Klein , Carl David Tolmé Runge , Eduard Riecke , Ludwig Prandtl , Emil Wiechert și pe fizicienii mai tineri, precum Max Born , Max von Laue și Peter Debye .

În noiembrie 1905, Maior a fost angajat ca inginer în Laboratorul de Electricitate al Direcției Generale a Poștelor din Budapesta. În 1906 a reușit să transmită cinci apeluri simultan pe o singură linie telefonică de 15 km, fără interferențe între ele. Lucrarea sa „Fundamentele teoretice ale telefoniei multiple” a fost publicată în 1907 în „Elektrotechnische Zeitschrift”, iar apoi, în 1914, „Utilizarea curenților alternativi de înaltă frecvență în telegrafie, telefonie și pentru transmisia energiei electrice” a fost publicată în „Electricianul”.

După Primul Război Mondial și unirea Transilvaniei cu România , Maior și-a oferit expertiza autorităților române, devenind director general al Poștelor, Telegrafelor și Telefoanelor din Transilvania și Banat. Aproape simultan, în iulie 1919, a fost numit profesor la Universitatea din Cluj și apoi director al Institutului de Fizică Teoretică și al Facultății de Tehnologie. Între 1929-1946 a ocupat funcția de decan al facultății. A predat cursuri de fizică care conțineau numeroase idei moderne, precum „Electricitate și Magnetism” și „Acustică și Optică”, pentru care a publicat manuale în diverse ediții.

Maior s-a dovedit a fi un vizionar. În 1923 l-a invitat pe Hermann Oberth să-și susțină disertația la Universitatea din Cluj, după ce aceasta fusese respinsă de Universitatea din Heidelberg ca fiind „prea utopică”. El și-a pus semnătura pe diploma unui om care mai târziu avea să fie recunoscut pe scară largă drept părintele rachetelor interplanetare moderne .

A fost ales membru al Academiei Române de Științe la 21 decembrie 1937. 

Maior a fondat Școala de Fizică Teoretică la Universitatea din Cluj , menținând un contact permanent cu marile idei ale vremii și aducând contribuții remarcabile în domeniile aflate în dezvoltare în Europa. Aceste contribuții au fost pe deplin recunoscute în 1950, când laureatul Premiului Nobel Louis de Broglie a prezentat, la Academia din Paris, o lucrare a lui Maior intitulată „Câmpuri gravitaționale și magnetism”. A fost unul dintre ultimele momente fericite din viața lui Maior, care a devenit din ce în ce mai tumultoasă după 1947.

Ca recunoaștere a contribuției sale la dezvoltarea educației și cercetării în fizica modernă, consiliul de fizică al Facultății Universității din Cluj a decis în martie 1995 să numească una dintre sălile sale de conferințe „Amfiteatrul Augustin Maior”.

Tot ca un act de recunoștință și respect, la fosta „Școală nr. 5 Reghin”, școala la care și-a început studiile, și-a numit sala de sport pe 21 martie 1994 „Gimnaziul de Stat Augustin Maior”.

Pe 7 iulie 2004, Primăria orașului Cluj-Napoca a amplasat o placă memorială pe casa copilăriei sale, de pe strada Octavian Goga nr. 9.

Și Colegiul Tehnic de Comunicații din Cluj-Napoca îi poartă numele.

În 2012, Maior a fost ales post-mortem membru al Academiei Române .