$$$

 LAWRENCE FERLINGHETTI

Lawrence Ferlinghetti s-a născut în Yonkers, New York, pe 24 martie 1919. După ce și-a petrecut copilăria în Franța, a obținut licența de la Universitatea din Carolina de Nord, un master de la Universitatea Columbia și un doctorat de la Sorbona.

Ferlinghetti este autorul a peste treizeci de cărți de poezie, printre care Poetry as Insurgent Art (New Directions, 2007); Americus, Book I (New Directions, 2004); A Far Rockaway of the Heart (New Directions, 1997); și A Coney Island of the Mind (New Directions, 1958). A tradus operele mai multor poeți, printre care Nicanor Parra, Jacques Prevert și Pier Paolo Pasolini . Pe lângă poezie, este și autorul a peste opt piese de teatru și trei romane, printre care Little Boy: A Novel (Doubleday, 2019); Love in the Days of Rage (Overlook, 1988); și Her (New Directions, 1966).

În 1953, Ferlinghetti și Peter Martin au deschis Librăria City Lights în San Francisco, contribuind la susținerea revistei lor, City Lights . Doi ani mai târziu, au lansat City Lights Publishers, o companie de publicare a cărților, care a contribuit la lansarea carierelor multor poeți alternativi locali și internaționali. În 1956, Ferlinghetti a publicat cartea lui Allen Ginsberg, Howl and Other Poems , ceea ce a dus la arestarea sa de către Poliția din San Francisco pentru publicarea de „opere obscene” și la un proces ulterior care a atras atenția internațională. În final, judecătorul a concluzionat că „Howl” avea „o oarecare importanță socială răscumpărătoare” și „nu era obscen”; Ferlinghetti a prevalat. City Lights a devenit cunoscută ca inima mișcării Beat , care i-a inclus și pe scriitorii Kenneth Rexroth , Gary Snyder și Jack Kerouac .

Despre opera sa, critica Barbara Berman a scris: „Ferlinghetti este un tonic pentru o lume însetată de indignarea iubitoare și respectul energic care au ajutat la reaprinderea și susținerea inițiativei cetățeniei alimentate de bardi”.

În 1994, San Francisco a redenumit o stradă în onoarea lui Ferlinghetti, iar în 1998, a fost numit primul poet laureat al orașului San Francisco. A primit numeroase premii și distincții internaționale, inclusiv Premiul Ivan Sandrof al Cercului Național al Criticilor de Carte pentru Contribuție la Artele și Literele Americane, Medalia Memorială Robert Frost și Premiul Literarian al Fundației Naționale a Cărții, acordat pentru „servicii remarcabile aduse comunității literare americane”, printre altele. În 2003, a fost ales membru al Academiei Americane de Arte și Litere, iar în 2007, a fost numit Comandor al Ordinului Francez al Artelor și Literelor.

Lawrence Ferlinghetti a murit pe 22 februarie 2021, la San Francisco.  

1.

Departe peste un port

cu şubrede case

printre fumegătoarele charley noble

ale unui acoperiş cu velatură şi sfori de rufe

o femeie lipeşte pânze

peste vânt

atârnându-şi cearşafurile de dimineaţă

cu cârlige de lemn

O minunat animal

sânii ei aproape goi

aruncă umbre provocatoare

când se întinde

pentru a atârna în sfârşit ultimul dintre

atât de albele curăţate păcate

dar este umed amoros

şi o învăluie

agăţându-se de pielea ei

Aşa prinsă cu braţele ridicate

îşi dă capul pe spate

chicotind

şi cu gesturi instinctive

îşi flutură părul auriu

în timp ce în spaţiile marine inaccesibile

între giulgiurile albe întinse

se disting vapoarele luminoase

spre lumea cealaltă

3.

Dincolo de timp Praxiteles

lovea cu un topor de aur

prefăcând în piatră

idealurile sale de alabastru

rostind tot

lexicul sculptorului

în silabe vizibile

A turnat copaci de bronz

a pietrificat un cameleon

a făcut porumbei de piatră

să zboare

Şublerele sale măsurau poduri

şi iubiţi

şi alţi supraoameni

pe care i-a prins pe calea lor prăfuită

spre moartea

Pe care nu au mai atins-o

Aproape că încă le poţi vedea

respiraţia

Ochii lor de piatră care se holbează

prin trei mii de ani

ne alină fricile de a îmbătrâni

deşi Praxiteles însuşi

zăcea mort la douăzeci şi opt de ani

pentru că sculptura nu este pentru

tineri

cum a spus

mai târziu

Constantin Brâncuşi

13.

Era un chip pe care întunericul îl putea ucide

într-o clipită

uşor de rănit

de râset sau lumină

„Noaptea gândim diferit“

mi-a spus odată

întinsă molatic

Citând din Cocteau

„Simt că am un înger în mine“ zicea

„pe care îl şochez constant“

Apoi zâmbea şi privea agale

aprinzându-mi o ţigară

suspină şi se ridică

şi întinzându-şi

dulcea anatomie

a lăsat să-i cadă un ciorap

20.

Camaradul acela din tren care insista

să jucăm blackjack

avea dinţi care se iveau

precum farurile pe o coastă stâncoasă

dar

nu avea ochi pentru

amurgul licărind în trecut

caii gonind tăcut

prin livezi

cârdurile de păsări

aruncate în cer

şi fluturii de ieri

care se zbenguiau

în mintea mea

27.

dulce şi deosebită ciocârlia

care cântă la poarta părăsită

şi totuşi câte

sălbăticiuni

câţi nebuni

în boschetele oraşelor

Hölderlin

în turnul său de piatră

sau în cabana din natură

la Tübingen

sau apoi Rimbaud şi

„Coşmarul şi logica“

un sofism al nebuniei

Dar avem şi noi unul mai recent

care de asemenea şi-a asumat în mod fatal

că o legătură directă

există între

limbaj şi realitate

cuvânt şi lume

ceea ce e ridicol

dacă mă întrebaţi pe mine

Şi eu am băut şi am văzut

păianjenul

(Lawrence Ferlinghetti, Pictures of the gone world (City Lights Books, San Francisco, 1955/ 1969))