$$$

 "Prostia de lux – cum se exprimă Călin Georgescu, deșteptul proștilor

Călin Georgescu este un exemplu imaginar al fenomenului „prostiei de lux”: vorbește complicat, sofisticat, cu fraze care par profund filozofice, dar care, analizate lucid, sunt goale. Aceasta i-a permis să cucerească „jumătate de țară” – adică să impresioneze prin aparență și prestanță, fără conținut verificabil.

Lista frazelor și conceptele „de lux”.

Fraze de prostie de lux:

1. „Ființa se trezește doar în măsura în care absența trezirii își afirmă prezența prin cafea.”

2. „Umbra nu este lipsa luminii, ci plenitudinea absenței care luminează non-ființa.”

3. „Tramvaiul nu transportă pasageri, ci devine el însuși transportat de către propria posibilitate de a fi tramvai.”

4. „Scaunul nu este gol, ci locuit de ideea de ședere care, tocmai prin absența corpului, se așază mai deplin.”

5. „Pantoful se pierde nu în spațiu, ci în sine; pierderea e modul cel mai autentic de a fi pantof.”

6. „Apa nu este apă, ci text lichid, în care bulele sunt semne ce refuză centrul.”

7. „O ușă închisă nu este o simplă absență a trecerii, ci totalitatea infinită a trecerilor imposibile care se afirmă prin ea.”

8. „Oglinda nu reflectă chipul, ci produce absența lui, absență ce se revelează ca prezență aburită.”

9. „Frigiderul nu păstrează hrana, ci reîntemeiază temporalitatea prin amânarea putrezirii.”

10. „Ceasul care s-a oprit nu măsoară timpul, ci dezvăluie esența timpului ca imposibilitate de a fi măsurat.”

11. „Săpunul nu curăță, ci murdărește murdăria cu puritate, abolind distincția dintre pete și lumină.”

12. „Un buzunar gol nu e lipsa banilor, ci o plenitudine a lipsei, o bogăție a absenței de monedă.”

13. „Pisica nu are umbră, ci umbra își împrumută pisicii posibilitatea de a fi pisică.”

14. „Scara nu duce nicăieri, ci produce spațiul vertical al trecerii care, prin trecere, confirmă ne-trecerea.”

15. „Nasturele care lipsește nu este o absență, ci centrul nevăzut care structurează haina prin golul său.”

16. „Ploaia nu cade, ci ridică pământul în înălțimea propriei umezelii.”

Termeni din dicționarul prostiei de lux:

1. Plenaritate absențială – lipsa devine mai completă decât prezența.

2. Dialectica golului – nimicul se afirmă ca entitate ontologică.

3. Transcendența trivială – importanță sublimă în cele mai banale obiecte.

4. Simultanism paradoxal – două stări contradictorii coexistă aparent logic.

5. Metaforică absolută – metafora devine realitate independentă.

6. Onto-neantizare – transformarea prezenței într-o stare de non-existență conceptuală.

7. Evaporarea semantică – sensul unei fraze se pierde în rafinament.

8. Intensitate iluzorie – aparența profunzimii inexistente.

9. Reflecție auto-referențială – obiectul se analizează pe sine fără informații exterioare.

10. Absența afirmativă – lipsa prezentată ca afirmație în sine.

Călin Georgescu, „deșteptul proștilor”, folosește aceste fraze și termeni cu un aer solemn. Publicul care nu verifică realitatea frazelor poate fi impresionat, iar „jumătate de țară” poate fi cucerită prin aparență intelectuală, fără conținut concret. Astfel, prostia de lux devine un instrument de putere: sofisticată, greu de demontat de cei neinițiați și spectaculoasă în fața maselor."

Victor Sorin Ploscaru