$$$

 MEMORIE CULTURALA - SULLY (RENÉ ARMAND FRANCOIS) PRUDHOMME

Primul laureat al Premiului Nobel pentru Literatură - René Armand François Prudhomme (n. 16 martie 1839, Paris – d. 6 septembrie 1907, Châtenay-Malabry), Sully Prudhomme a primit Premiului Nobel pentru Literatură la 10 decembrie 1901, "...ca o recunoaștere specială a artei lui poetice, vădind un înalt idealism, perfecțiune artistică și o rară îmbinare între calitățile inimii și cele ale intelectului". Insa vestea acordarii Nobelului a stârnit aprigi controverse, în primul rând pentru că operele lui Charles Baudelaire sau Paul Verlaine fuseseră considerate cel puţin la fel de semnificative. În al doilea rând, pentru că, în 1901, Lev Tolstoi se aflase şi el printre nominalizaţii Premiului Nobel pentru Literatură. Nu a fost niciodată căsătorit şi nu a avut copii, iar banii obţinuţi din Premiul Nobel i-a donat Asociaţiei Scriitorilor Francezi, în scopul promovării şi publicării tinerilor poeţi.

În anul 1865, Prudhomme publică volumul de versuri de factură parnasiană “Stances et poèmes0. 

În volumele următoare “Les solitudes” și “Les Vaines Tendresses”, se manifestă un lirism personal oarecum surprinzător la un poet etichetat ca "parnasian". 

Evoluează către o poezie filosofico-didactică (La Justice,Le Bonheur). 

În “Le Zénith”, preocupările lui Sully Prudhomme (care sunt și cele ale epocii sale) de a uni știința cu poezia în numele progresului devin și mai evidente.  

În 1881 este ales membru al Academiei franceze. Sully Prudhomme este înmormântat la cimitirul Père Lachaise din Paris.

“Prietene, să nu crezi că omul poate fi atât de fericit pe cât şi-ar dori, în dorinţe şi în imaginaţie avem mai puţină putere decât în liniştile sufleteşti.” (Sully Prudhomme)

"Domnul Sully Prudhomme este un filosof, și el a vrut să confere poeziei filosofice mai multă rigoare, mai multa exactitate decât ar fi avut ea vreodată. Într-adevăr, el a realizat în exprimarea ideilor o claritate, în înlănțuirea raționamentelor o ordine, în expunerea ideilor o precizie ce nu au mai fost atinse. Iar filosofia pe care ne-o înfațișează impregnată de știința, atentă la descoperirile, la ipotezele istoriei naturale, ale fizicii, este cu adevărat filosofia zilelor" (Lanson, Historie de le littérature française).

Ochii de Sully Prudhomme

Albaştri sau negri iubind fierbinte,

Ochi nenumăraţi priveau zorii de zi,

Azi tainic dorm în adâncul din morminte

Dar soarele răsare, fie ce o fi.

    Plăceri scufundate-n tainicul păcat

Nopţii, tribut peste zi ei au arvunit.

Şi-acum lucesc stele pe ceru-ndoliat,

Sub pleoape umbre se-adună la zenit.

    O, nu, să-şi fi pierdut irisul privirea?

De-ajuns, acest lucru nu e cu putinţă!

S-a reîntors în el căutând sclipirea

Sufletului, invizibila fiinţă.

    Şi asemeni unor căzătoare astre,

Trecând de noi, rămân doar celeste spaţii,

Pleoapele se-nchid în apusuri albastre,

Ochii nu mor, dorm în alte constelaţii.

    Albaştri sau negri iubind fierbinte,

Deschişi spre cer şi-o imensă auroră,

În lungul lor somn, dincolo de morminte,

Ochii ne urmăresc oră după oră.

( traducere de Ramona Müller)

Aici, pe pământ de Sully Prudhomme

Aici, pe pământ toate florile de liliac mor,

Scurte sunt toate cântecele păsărilor,

În visul meu verile rămân

Mereu...

Aici, pe pământ buzele înfloresc

Fără atingerea diafană ce-o nutresc,

În visul meu săruturile rămân

Mereu...

Aici, pe pământ toţi se plâng,

Prieteniile şi iubirile se frâng,

În visul meu cuplurile rămân

Mereu...

(traducere de Ramona Müller)

Surse: Wikipedia POEZIA ZILEI

În această lume de Sully Prudhomme

În această lume florile se trec una câte una,

Trilurile păsărilor, dulci, sunt scurte;

Viseaz o vară cu zile luminoase şi plăcute

Întotdeauna.

În această lume buzele ating mai uşor ca norii luna,

Dar din dulceaţa lor nu mai rămâne nimic care s-aline;

Visez un sărut care să stea cu mine

Întotdeauna.

În această lume, după ce a trecut furtuna,

Fiecare-şi plânge prietenia sau iubirea lui pierdută;

Visez îndrăgostiţi neclintiţi-n a legământului redută

Întotdeauna.

poezie clasică, traducere de Petru Dimofte