$$$

 Mi-am încredințat viața și secretele celei mai bune prietene, iar ea m-a trădat pentru nimic - doar ca să aibă ce povești la vecine.

Mariana a fost vecina și prietena mea timp de douăzeci de ani. Casele noastre sunt una lângă alta, copiii noștri au crescut împreună, iar seara ne întâlneam peste gard să ne povestim necazurile zilei. Era singura persoană din sat căreia îi spuneam totul.

Sâmbătă seara am mers la ea cu inima grea. Costel, soțul meu, venise din nou acasă beat mort, ne cheltui toți banii pe băutură, iar eu nu mai știam cum să fac față situației.

"Mariana," i-am spus în întuneric pe prispa ei, "nu mai pot. Nu am cu ce să cumpăr pâine pentru copii mâine."

M-a luat în brațe și m-a lăsat să plâng pe umărul ei. În bucătăria ei caldă i-am spus totul - cum Costel și-a pierdut slujba pentru că venea beat, cum ne-am împrumutat bani și nu avem cu ce plăti ratele, cum copiii întreabă de ce mâncăm doar mămăligă.

"Îți jur că nu știe nimeni din sat," i-am spus printre lacrimi. "Te rog să nu spui nimănui."

Mi-a luat mâinile în ale ei: "Cum să spun cuiva? Sunt prietena ta. Secretele tale sunt și ale mele."

Mi-a dat 200 de lei și m-am întors acasă cu inima mai ușoară, știind că am pe cineva care mă înțelege.

Lunea dimineața, când am ieșit cu copiii la școală, am observat că lumea se uita ciudat la mine. Doamna Veta de la magazin mi-a vorbit cu milă: "Să știi că dacă ai nevoie de ajutor..." Părintele mi-a pus mâna pe umăr: "Să ai încredere în Dumnezeu, toate se vor rezolva."

Doar cei care au avut secrete răspândite prin sat știu cât de mic și de expus te simți când realizezi că toată lumea știe ce ai vrut să ascunzi.

Seara am găsit-o pe Mariana în grădină cu alte trei vecine. Când m-au văzut, s-au făcut brusc tăcute.

"Mariana, ai spus cuiva despre problemele mele?"

S-a făcut roșie: "Nu chiar spus... Am menționat Ilenei că traversez o perioadă grea, să se roage pentru tine. Și poate am spus Vetei că dacă te vede tristă..."

"Și despre bani? Despre băutură? Despre rate?"

"Am spus doar pentru că îmi păsa de tine! Să știe lumea să te ajute, să nu te judece. Am crezut că e mai bine să știe adevărul."

Am simțit cum mi se rupe ceva în piept. "Ți-am cerut să nu zici nimănui."

"Dar am făcut-o din grijă! Oamenii trebuie să știe să te înțeleagă."

Marți, la magazin, toată lumea știa detalii spuse doar Marianei - că Costel bea de dimineață, că ne-am vândut porcul, că copiii nu au haine noi de doi ani. Totul era răspândit prin sat.

Oare câți oameni îți fac rău crezând că îți fac bine, transformând durerea ta în divertismentul altora?

"Mariana," i-am spus peste gard, "ai transformat secretele mele în povești pentru întreg satul. Ai făcut din durerea mea divertismentul altora."

"Te-am ajutat cu banii! Am vorbit cu oamenii să te înțeleagă!"

"M-ai ajutat cu o mână și m-ai lovit cu cealaltă. Ajutorul tău avea preț - distrugerea intimității mele."

De atunci relația noastră s-a închis. Mariana încă încearcă să îmi explice că "a vrut să mă ajute", dar eu am învățat că există oameni care îți fac rău crezând că îți fac bine - cel mai periculos tip de trădare.

Acum când am probleme, le rezolv singură. Am învățat că unele secrete sunt prea prețioase ca să le încredințezi oricui, chiar dacă persoana pare că îți vrea binele.

Pentru că cel mai mare preț pentru o prietenie falsă nu sunt banii, ci încrederea pe care n-o vei mai putea da la fel de ușor altcuiva.