$$$

 MEMORIE CULTURALĂ - MIHAIL 

 KOGĂLNICEANU

Mihail KOGĂLNICEANU a fost istoric, scriitor, publicist şi om politic român, s-a născut în data de 6 Septembrie 1817, Iaşi – a decedat în 2 Iunie 1891, Paris.

A fost Membru titular al Academiei Române – 16 septembrie 1868.

Președinte al Academiei Române, 28 martie 1887 – 27 martie 1890.

Vicepreședinte, 5 aprilie 1886 – 27 martie 1887.

Președinte al Secțiunii istorice, 1891.

Şi-a început studiile în pensionul lui Victor Cuénim din Iaşi şi la Institutul Francez din Miroslava, județul Iaşi, apoi le-a continuat la Lunéville (Facultatea de Litere) şi la Berlin (studii de drept şi de istorie). 

A desfășurat o susținută activitate politică: a fost unul dintre liderii Revoluției de la 1848 din Moldova; refugiat la Cernăuţi, a redactat manifestul politic al revoluționarilor moldoveni Dorințele partidei naționale în Moldova, ca Proiect de constituție pentru Moldova; a fost membru al Divanului ad-hoc în 1857 şi al Adunării Elective în 1858; a fost unul dintre cei mai implicați oameni politici în Unirea Principatelor, inițiator şi susținător al marilor reforme din timpul domniei lui Al. I. Cuza; a militat pentru dobândirea şi apoi pentru recunoașterea independenței țării. 

A ocupat diferite funcții: director al Departamentului Lucrărilor Publice (1849–1850), al Departamentului Treburilor din Lăuntru (1851–1852), președinte al Consiliului de Miniştri al Moldovei (1860–1861) şi apoi al României (1863–1865), ministru ad-interim la Departamentul Cultelor din Moldova (1860–1861), ministru de Interne (1863–1864, 1868–1870, 1878, 1879–1880), ministru al Industriei, Agriculturii şi Lucrărilor Publice (1864–1865) şi ministru ad-interim (1869), ministru al Afacerilor Străine (1876, 1877–1878); trimis extraordinar şi ministru plenipotențiar la Paris (1880–1881).

A fost unul dintre principalii donatori ai Academiei Române, oferind manuscrise, scrisori şi documente care se găsesc astăzi în colecțiile bibliotecii.

Citate Mihail Kogălniceanu:

“Sunt pentru întemeierea guvernului constituţional reprezentativ în toată puterea şi întinderea cuvântului... Sunt pentru libertatea conştiinţei, a presei, a întrunirei, a petiţiei... Sunt pentru aşăzarea dărilor pe un sistem de dreptate pentru toţi cetăţenii... Sunt pentru organizarea marilor lucrări publice: drumuri de fier, canale, porturi... Sunt pentru cea mai mare răspândire a învăţăturii publice, astfel încât fiecare oraş să-şi aibă gimnaziul său şi fiecare sat să-şi aibă şcoala sa primară, încât fiecare român să ştie să scrie şi să citească... Sunt pentru emanciparea ţăranilor prin desăvârşita lor împroprietărire. Sunt pentru cea mai strictă şi temeinică responsabilitate a miniştrilor şi funcţionarilor Statului. Iată principiile pe care le-am profesat de-a pururea şi pe care şi în viitor le voi apăra în orice ocazie şi în orice poziţie mă voi afla!".

"Nu este în lumea aceasta totul deşertăciune.

Rămâne ceva statornic, rămân faptele mari, care sunt nepieritoare." 

”Dar nu poate fi fericire fără libertate, nu poate fi libertate fără putere, nu vom fi puternici decât atunci când vom fi uniţi.”