OCHII TĂI
Dan VERONA
Ochii tăi ,iubito ce noroc,
la un miez de noapte să-i invoc ,
mi se par adesea
ca-ntr-un vechi oraș ciudat ,
care nici n-a existat,
într-o noapte i-am visat...
Ochii tăi, iubito, cum mă dor
când departe sunt de cerul lor,
la fereastră ninge floare de cireș amar
și în nopți fără hotar,
amintiri de felinar...
Ochii tăi iubiți, ce nenoroc
dacă nu i-aș fi văzut deloc,
s-ar fi dus și vara risipind privighetori
și s-ar fi făcut ninsori,
roua ochilor de flori,
și de vânt mi-e teamă uneori
să nu sufle în lumina lor...
Ochii tăi, iubito, mi-au lăsat
cerul peste suflet descuiat,
dar sărut zăpada
maicii tale ce ți-a dat
ochi așa cum n-am visat
că pot fi cu-adevarat ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu