$$$

 A D R I A N P Ă U N E S C U 

       ,,Mi -e imposibil fără tine "

Nici nu mai ştiu dacă erai frumoasă 

Şi nici in ce culori îți stă mai bine, 

Ştiu doar că amintirea nu mă lasă

Și că mi-e imposibil fără tine

Vizionez femei nenumărate, 

Femei interesante mă mai sună, 

Dar rece si străin mă simt de toate

Şi nu mă văd cu ele împreună.

 Nu pot nici să-mi explic întreaga dramă, 

Care-a decurs din întâlnirea noastră, 

Dar vechiul loc al dragostei mă cheamă

Și tu imi faci cu mâna la fereastră, 

 Subtile explicatii cui i-aş cere ?

Tot prostul face pe interesantul

Şi-n condamnarea asta la tăcere, 

Mai conversez de-a surda, cu neantul.

 Şi cum să transformăm iubirea-n ură, 

De ce nu noi, ci solii să lucreze, 

Şi să pătam simțirea cea mai pură, 

Punând incendiul tot în paranteze ?

 N -aş vrea să te-ndârjesc sau să te sperii, 

Nici să te fac să te-ndoiesti de tine, 

Dar eu te-am adorat fără criterii, 

Estet bolnav, al patimii depline.

 De dragul tău, am fost cu lumea-n luptă, 

Te-am aparat de bârfe şi de crivăț .

Şi după toată veghea ne-ntreruptă ,

Cedez numai în lupta impotriva-ți .

 Şi , totuşi , tu ai fost cea mai frumoasă, 

La mine-n brațe îți fusese bine, 

Obsesia iubirii nu mă lasă

Și-mi este imposibil fără tine.