$$$

 MEMORIE CULTURALĂ - MARC CHAGALL

La 7 iulie 1887 vine pe lume la Vitebsk, în Rusia (azi Belarus), Moșe Segal, care se va face cunoscut mai târziu ca artist cu numele de Marc Chagall. Copilul este primul născut al familiei Zachar și Faiga Segal, evrei hasidici de limbă idiș.

Părinții lui Chagall sunt oameni săraci și foarte credincioși. Viața de familie se desfășoară în ritmul sărbătorilor religioase în cartierul destinat de autoritățile țariste evreilor.

Părinții sunt analfabeți, dar fiul învață să scrie, să citească și să cânte la vioară.

Primele cunoștințe le primește la școala evreiască, apoi va urma o școală laică. Dorește să devină pictor, la început însă lucrează ca ucenic la un fotograf, dar reușește să meargă timp de două luni în atelierul lui Iehuda Pen, de la care primește primele lecții de pictură.

Înfruntând multe greutăți, în anul următor pleacă la St. Petersburg, unde în 1907 devine elevul lui Nicolai Roerich, director al Academiei de Arte Frumoase.

Chagall își va continua studiile mai târziu cu Lev Bakst, la Școala Svansev, care îi reunea pe reprezentanții avangardei ruse.

În anul 1910 se hotărăște să plece în Franța.

Ajuns la Paris, artistul își schimbă numele, luând unul cu sonorităţi mai franţuzeşti.

Multă vreme a trăit în sărăcie studiind ziua şi pictând noaptea.

În 1912 lucrările lui Chagall sunt primite la Salonul de Toamnă.

În anii 1913 și 1914 își expune la Berlin tablourile pictate la Paris.

În 1914 își vizitează familia în Vitebsk și, surprins de izbucnirea războiului, va rămâne în Rusia timp de opt ani.

În cercul cunoscuților săi se află poeții Vladimir Maiakovski, Serghei Esenin și Alexandr Blok. Vin apoi anii revoluţiei bolşevice.

În Rusia sovietică, evreii devin cetățeni cu drepturi depline. Ba chiar în anul 1918 Chagall primește funcția de comisar al artelor frumoase în gubernia Vitebsk.

În ianuarie 1919, inaugurează școala de arte frumoase din Vitebsk și muzeul municipal.

Totuși, picturile sale nu se potrivesc cu “estetica“ revoluției.

În 1922, Chagall se hotărăște să emigreze, locuind o vreme în Germania.

După izbucnirea războiului, în 1939, se mută cu familia în sudul Franței.

În cele din urmă, în anul 1941, familia Chagall pleacă la New York.

În septembrie 1944, soția sa moare.

În 1948 se stabilește împreună cu pictorița canadiană Virginia Haggard la Orgeval, în apropierea Parisului.

Legătura lor durează până în 1952, când Marc Chagall o întâlnește pe Valentina Brodski (Vava), cu care va locui o vreme la Paris. 

Din anul 1966, cei doi locuiesc la Saint-Paul-de-Vence, lângă Nisa.

Chagall merge în această perioadă de mai multe ori în Israel, unde realizează picturi murale în clădirea Parlamentului din Ierusalim.

În ultimii ani ai vieții, Chagall pictează, se ocupă de sculptură, ceramică, litografie şi vitralii. La solicitarea ministrului Culturii din Franţa, scriitorul André Malraux, Chagall pictează între anii 1963 și 1964 plafonul Operei din Paris. Pe 7 iulie 1973 se inaugurează la Nisa „Musée National Message Biblique Marc Chagall“, a cărui colecție cuprinde opere donate de pictor statului francez.

Pe la începutul anilor ’80, Chagall revine la tablouri și gravuri. A murit la 28 martie 1985, în Saint-Paul-de-Vence, la 98 de ani. 

“Doamne, Dumnezeul meu, fă să aibă sufletul meu o revelaţie. Sufletul chinuit al unui băiat bâlbâit, arată-mi drumul. Nu vreau să fiu ca toţi ceilalţi. Vreau să văd o altă lume..."

Marc Chagall