***

 ATENTATUL LEGIONAR ASUPRA LUI FLORIAN ȘTEFĂNESCU-GOANGĂ

Florian Ștefănescu-Goangă a avut un destin complicat și tragic. Avea să fie victima a două ideologii extremiste, legionarii și comuniștii. La scara istoriei, le-a învins pe amândouă.

Florian Ștefănescu-Goangă - psihologul cu înaltă ținută academică

Florian Ștefănescu-Goangă se născuse la 5 aprilie 1881, la Curtea de Argeș. După studii primare în a doua capitală a Țării Românești, orașul lui natal, tânărul Ștefănescu-Goangă va studia liceul la București. Tot aici, în 1899, a devenit student al Universității din București. A obținut două licențe, prima în Drept, la 1904, a doua în Litere și Filosofie în 1905. Să nu uităm că a studiat cu Titu Maiorescu și Constantin Rădulescu Motru.

S-a dedicat studiului psihologiei experimentale, având Doctoratul la Leipzig, coordonat de celebrul Wilhelm Wundt. A studiat acolo în perioada 1908-1911. Teza sa era dedicată influenței afective a culorilor asupra psihicului uman. A devenit din 1924, profesor universitar la Cluj, unde a fondat primul institut de psihologie experimentală. A devenit Rector în anul 1932.

Florian Ștefănescu-Goangă și critica extremelor

Florian Ștefănescu-Goangă a fost subsecretar de stat la Învățământ în Guvernul Tătărescu, în perioada 29 august 1936 - 14 noiembrie 1937. El a luat poziție contra extremismului legionar și a proliferării acestuia printre studenți, mai ales printre cei de la Teologie, Drept, Medicină, unde erau și mulți evrei, contra cărora erau pornite criticile și amenințările legionare.

În aprilie 1936, la Târgu Mureș, 4000 studenți legionari fac un congres la capătul căruia s-au stabilit „dușmanii” Legiunii, Printre ei, Virgil Madgearu, Armand Călinescu, Gavrilă Marinescu, ca exponenți ai carlismului. Nu scăpau nici legionarii care nu erau de acord cu Condreanu: Amedeu Bădescu, Mihail Stelescu, Gheorghe Beza și nici metresa regală, Elena Lupescu. Evident, se subînțelegea și Carol al II-lea.

Rectorul Ștefănescu a impus ca să nu existe atacuri extremiste contra evreilor studenți la Universitate. A primit amenințări mai ales după ce Corneliu Zelea Codreanu a ajuns la închisoare prin denunțul lui Nicolae Iorga. Astfel, legionarii au decis suprimarea lui.

Asasinatul eșuează. Drama Rectorului clujean vânat de legionari și arestat de comuniști

Luni, 28 noiembrie 1938, cu două zile înainte de execuțiile de la Tâncăbești, trei legionari îl așteaptă pe Rector. Era ora 17.00, când însoțit de garda sa, polițistul Enache Gruia, Rectorul Florian Ștefănescu-Goangă a ajuns în Cluj la intersecția străzii Avram Iancu cu strada Corcheș. Se trag câteva focuri. Polițistul a murit pe loc, Rectorul, într-o baltă de sânge a supraviețuit, fiind salvat de medici de elită clujeni. A stat patru luni în spital. Atentatorii, prinși, vor fi anchetați. Sunt două versiuni, una cu execuția fără judecată la Apahida, de către polițiștii al căror coleg murise la datorie. O alta spune că au fost condamnați la moarte în februarie 1939 și executați în noiembrie 1939, pe mormântul legionarilor de la închisoarea Jilava, Istoria i-a înregistrat pe doi dintre ei, Ion Pop și Aurel Lăscăianu. Alte surse spun că era vorba de Dumitru Uță și Ioan Dumitrescu, studenți mediciniști.

S-a spus în epocă faptul că atentatul fusese o răzbunare pe motiv amoros. Rectorul ar fi încercat să o seducă pe iubita unuia dintre legionarii care au tras asupra lui. O altă versiune susține că atentatul ar fi fost pus la cale de Ion Pop, student la Litere, care participase la un experiment științific condus de către profesor.

Rectorul Ștefănescu-Goangă putea să se considere după 1945 un om care fusese victima unor „fasciști”. Asta nu i-a împiedicat pe comuniști să-l aresteze la 5/6 mai 1950, ca membru „în guvern burghez”. A fost condamnat la 1 august 1951, la doi ani și în 6 august 1953 la încă 5 ani în plus. A stat în închisorile comuniste până în 5 iulie 1955 când a fost eliberat. A decedat datorită deteriorării stării sale de sănătate, la București, la 26 martie 1958.