DE CINE SE TEMEA CAIN ?
"De ce mă izgoneşti din pământul acesta?... Oricine mă va întâlni, ma va ucide" Geneza 13-(4,14)
Sfânta Scriptură sau Biblia este asemănată de Origen Alexandrinul (părintele exegezei) cu un vast ocean de taine. Pe măsură ce înaintezi, te întâmpină tot mai multe mistere. Una din marile taine ale Sfintei Scripturi stă ascunsă în cartea Genezei, în convorbirea purtată de Dumnezeu cu Cain, primul fiu al lui Adam şi al Evei. Convorbirea a avut loc după ce Cain l-a omorât pe fratele lui mai mic, Abel. Din prima parte a convorbirii rezultă că pentru fapta sa, drept pedeapsă, Dumnezeu îl izgoneşte pe Cain din perimetrul dat pe Pământ părinţilor lui, Adam şi Eva. Odată cu răspunsul lui Cain, începe şi partea învăluită de mister a acestei convorbiri. "Şi a zis Cain către Domnul Dumnezeu: «Pedeapsa mea este mai mare decât aş putea-o purta. De mă izgoneşti acum din Pământul acesta, mă voi ascunde de la faţa Ta şi voi fi zbuciumat şi fugar pe Pământ şi oricine mă va întâlni, mă va ucide»." (Geneza 4.13-14) "Şi i-a zis Domnul Dumnezeu: «Nu aşa, ci tot cel ce va ucide pe Cain, înşeptit se va pedepsi». Şi a pus Domnul Dumnezeu semn lui Cain, ca tot cel care îl va întâlni să nu-l omoare." (Geneza 4.15) "Şi s-a dus Cain de la faţa lui Dumnezeu şi a locuit în ţinutul Nod, la răsărit de Eden." (Geneza 4.16) "După aceea a cunoscut Cain pe femeia sa şi ea, zămislind, a născut pe Enoh..." (Geneza 4.17) Dacă acest text biblic nu ar fi prezentat nici o valoare pentru posteritate, atunci Duhul Sfânt nu ar fi îngăduit ca el să fi fost scris. Şi precum în Biblie nici măcar o virgulă nu este lipsită de înţelepciunea lui Dumnezeu (Matei 5.18), trebuie să aibă un anumit înţeles şi acest text. La vremea când Dumnezeu l-a izgonit pe Cain din sânul familiei sale, în conformitate cu Biblia, existau numai trei oameni pe Pământ: Adam, Eva şi Cain. În cazul acesta, se pune întrebarea: De cine se temea Cain să nu fie omorât? Mai existau şi alţi locuitori ai Pământului la acea vreme? Şi dacă mai existau şi alţi locuitori, cine erau aceştia şi de unde proveneau? Din convorbire rezultă limpede că fiul lui Adam cunoştea despre existenţa altor oameni pe Pământ şi se temea de întâlnirea cu aceştia. Însuşi faptul că acestei prime familii i-a fost stabilit un anumit perimetru în care să locuiască pe Pământ, păzit direct de faţa lui Dumnezeu (Geneza 4.14,16) şi din care nu aveau voie să iasă şi se temeau ei înşişi să iasă, confirmă faptul că Pământul era locuit şi de alţi oameni. Mai mult decât atât, aflăm din textul convorbirii, că Pământul era împărţit în ţinuturi, deoarece fiul lui Adam, alungat de Dumnezeu, a plecat şi s-a stabilit în ţinutul Nod. Acolo şi-a cunoscut soţia şi s-a căsătorit. (Geneza 4.17). Din capul locului, trebuie exclusă ipoteza existenţei altor fii ai lui Adam la acea vreme, întrucât Biblia vorbeşte limpede: "După plecarea lui Cain, Eva a născut un alt fiu şi i-a pus numele de Set, pentru că şi-a zis: «Mi-a dat Dumnezeu alt fiu în locul lui Abel, pe care l-a ucis Cain»." (Geneza 4.25) Apoi tot Biblia este aceea care ne informează că "după naşterea lui Set, i s-au născut lui Adam fii şi fiice". (Geneza 5.4)
Dinastia zeilor
După celebrul istoric grec Herodot, aflăm că istoria Egiptului a început cu 11.340 de ani înainte de călătoria sa în Egipt, ceea ce corespunde aproximativ cu 11.780 de ani î. Hr. Până atunci, spune el, a dominat dinastia zeilor. Existenţa unei dinastii a zeilor este confirmată şi de letopiseţul aşa-numitei pietre din Palermo, care înşiră numele a zece faraoni-semizei. Mai este confirmată şi de papirusul din Torino, care o situează cu 5.613 ani înainte de Menes, primul faraon al Egiptului unificat, şi în cele din urmă de istoricul egiptean Manethon, care o situează cu 5.813 ani înainte de Menes. După aceste izvoare, dinastia zeilor se datează către anul 10.061 î. Hr., după Manethon, şi către anul 9.850 î. Hr., aproximativ după papirusul din Torino. Cei zece faraoni-semizei sunt zece dinastii de sine stătătoare din Egiptul de Jos, care au precedat unirea ţării. (N.F. Jirov, "Atlantida", Editura "Ştiinţifică", Bucureşti, 1967, pag. 129-130) Marea enigmă a textului biblic relatat constă tocmai în aceea că ne informează despre existenţa altor popoare pe Pământ, la sosirea primilor noştri părinţi, Adam şi Eva. Întrebarea la care nu s-a aflat un răspuns este următoarea: De unde proveneau aceste popoare? Abia acum, în zilele noastre, putem afla răspunsul datorită unei importante descoperiri ştiinţifice. Descoperirea ne dovedeşte posibilitatea aşezării pe Pământ a unor fiinţe asemănătoare omului, provenite din spaţiile galactice.
Omuleţii din Tibet
O scurtă informare publicată în 1955 de către o revistă vest-germană, "Das Wegetarische Universum", a stârnit interesul multor oameni de ştiinţă. Informarea se referea la originea triburilor Dropa şi Ham din munţii Baian Kara Ulla din Tibet. Profesorul Viaceslav Zaiţev, de la Institutul de Literatură al Academiei de Ştiinţe a U.R.S.S., a publicat un articol în legătură cu aceste descoperiri şi cercetări în revistele sovietice "Nauka i Religia" şi "Sputnic" nr. 1 din 1967. La noi în ţară a fost publicat în revista "Ştiinţă şi Tehnică" şi amintit în "Enigme pe cerul istoriei", de Ion Hobana. După nenumărate cercetări întreprinse în anii 1970, acest caz a fost publicat în prestigioase reviste ştiinţifice ca: "Life, Science and Mechanichs" - S.U.A., "Science et Vie" - Franţa, "Arheologia" - Italia. Datorită caracterelor somatice şi genetice cu totul deosebite, aceşti omuleţi stranii nu pot fi încadraţi în nici o rasă umană terestră. Actualele triburi Dropa şi Ham sunt compuse din aproape 3.000 de oameni, a căror statură nu depăşeşte 1,20 m. Sunt fiinţe slabe, fragile, cu oasele delicate şi subţiri, cu orbitele foarte mari şi capacitatea cutiei craniene superioară cu 100 cm3 mediei rasei Homo Sapiens (1.600 cm3). Analiza sangvină a relevat că grupa lor de sânge este unică în lume, iar în cursul examenelor medicale s-a putut constata că au un puls situat sub limita normală. Ciudaţii omuleţi tibetani au fost descoperiţi în anul 1935, dar din cauza războaielor haotice care bântuiau regiunea, prima expediţie arheologică şi antropologică chinezească a fost organizată şi a ajuns la faţa locului abia în 1950. În afară de studiul propriu-zis al membrilor celor două triburi, cercetătorii chinezi au avut şansa unică de a descoperi o serie de probe materiale care vin în sprijinul ipotezei că aceste populaţii nu ar avea "origine terestră". Astfel, la câţiva kilometri de peşterile în care locuiesc astăzi cele două triburi, există câteva grote mari, considerate sacre, în care nu a mai intrat nici un om de sute de generaţii. Arheologii chinezi au găsit în acele grote sute de schelete ale unor fiinţe humanoide care nu depăşeau un metru înălţime, având în schimb cranii uriaşe, cu capacitatea de 2.500 cm3. Vârsta lor a fost estimată prin metoda C14, la circa 12.000 de ani. Din acea perioadă datează şi desenele care acoperă pereţii grotelor şi redau, cu precizie, poziţia Soarelui, a Lunii şi a câtorva zeci de stele în perioada respectivă, precum şi o frescă reprezentând o escadrilă de mici nave aeriene apropiindu-se în zbor oblic de munţii tereştri. Surpriza cea mare a venit însă atunci când doi dintre membrii expediţiei au descoperit, dezgropând din grota cea mai mare, un ciudat disc asemănător celor de pick-up, dar executat din piatră dură. După două luni de cercetări febrile, au fost descoperite în total 716 discuri identice cu primul, splendid executate şi finisate. Ele au fost duse la Beijing pentru analize şi astfel s-a putut constata că erau cu totul altceva decât nişte simple obiecte de piatră executate în Paleolitic. Printre altele, se menţionează că pe aceste discuri erau gravate şi o serie de semne ale unei scrieri necunoscute, ce pornea în spirală de la un orificiu central. Timp de douăzeci de ani, profesorul chinez Tsum-Um-Nui, împreună cu patru colaboratori, au muncit la descifrarea ciudatelor semne; odată traduse, discurile au adus omenirii o uimitoare povestire a unor întâmplări din trecut. Deşi la început Academia de Preistorie din Pekin nu a autorizat publicarea comunicării arheologului chinez, acceptul a fost dat totuşi "parţial", după un timp. Iată un extras din lucrarea sa, apărută sub titlul "Inscripţii Spiraloide", relatând sosirea de nave spaţiale care, după textul gravat pe discuri, ar fi avut loc acum 12.000 de ani. Textul se referă la triburile Dropa şi Ham, care există şi acum în munţii înalţi de la Baian Kara Ulla: "Dropa au coborât din nori în navele lor aeriene. Şi de zece ori, până la răsăritul Soarelui, bărbaţii, femeile şi copiii s-au ascuns în peşteri. Până la sfârşit ei au înţeles semnele şi au înţeles că de această dată Dropa veniseră cu intenţii paşnice...". În alte discuri ce se referă la populaţia Ham, se exprimă pur şi simplu regretul profund asupra pierderii navelor aeriene proprii, care s-au stricat în urma aterizării în locurile muntoase atât de inaccesibile; totodată, aceştia deplângeau şi faptul de a nu mai fi reuşit să-şi construiască alte nave de zbor.
Scurt rezumat biblic
Adam şi Eva au fost într-adevăr primii oameni pe Pământ, dar primii oameni creaţi după chipul lui Dumnezeu. (Geneza 1.27; 5.1-2; 9.6) Adam şi Eva sunt de origine "transcendentă". ("Teologia Dogmatică Ortodoxă", D. Stăniloae, Vol. 1, pag. 359, rândul 13) Au fost transferaţi pentru o vreme din Rai pe acest Pământ pentru neascultare (Geneza 3.23-24) şi au fost aşezaţi în zona Ierusalimului de azi, perimetru păzit de însuşi faţa lui Dumnezeu. (Geneza 4.14,16) Cunoaştem zona după locul unde a fost îngropat Adam. După craniul lui Adam, locul acela a căpătat numele de Dealul Căpăţânii sau Golgota. La acea vreme, Pământul era locuit de oameni, dar nu după chipul lui Dumnezeu. (Geneza 4.14-15) Nu erau proveniţi din sângele lui Adam şi al Evei. De la naşterea lui Set, urmaşii lui Adam au început să cheme numele lui Dumnezeu. (Geneza 4.26) Aceştia au fost numiţi fiii lui Dumnezeu. Din ei au ieşit cei şapte patriarhi renumiţi ai Vechiului Testament. (Geneza 5.12-32) Când fiii lui Dumnezeu s-au înmulţit şi au ieşit din acel perimetru stabilit lor de Dumnezeu, şi-au luat soţii dintre fiii oamenilor. Au deprins obiciurile acestora, s-au înrăit şi s-au degenerat. Din ei au ieşit acei uriaşi din Vechiul Testament. (Geneza 6.1-4) Atunci, Dumnezeu s-a hotărât să distrugă toată omenirea de pe Pământ. A ales numai 8 persoane dintre urmaşii lui Adam neîntinaţi de răutatea lumii: pe Noe cu soţia şi cei trei fii ai lui, Sem, Ham şi Iafet cu soţiile lor, după care a declanşat Potopul. Aşa a curăţit Dumnezeu Pământul. (Geneza, cap. 7) Abia după Potop a îngăduit Dumnezeu fiilor lui Noe să se deplaseze unde vor voi pe Pământ, nemaitemându-se de nimeni. (Geneza 9.1) Astfel, din Sem s-au format popoarele semitice (Asia); din Ham - popoarele hamitice (Africa) şi din Iafet - popoarele iafetice (Europa). De atunci, urmaşii acestora sunt după chipul lui Dumnezeu, urmaşi ai sângelui lui Adam şi al Evei. Triburile Dropa şi Ham au scăpat de Potop datorită altitudinii la care sunt aşezate: circa 4000 m.
