“Ii sperii, sigur ca ii sperii. Pentru ca esti prea onesta intr-o epoca in care oamenii se simt atrasi de lingusiri, de cei care ii manipuleaza, de cei care stiu sa faca minciuna sa sune mai dulce decat adevarul.
Adevarul tau este amar pentru cei care nu vor sa guste realitatea, pentru cei care vor confortul minciunii.
Ii sperii, sigur ca ii sperii. Pentru ca stii ce vrei si ce nu, iar ei toti se pierd incercand sa-si dea seama.
Se pierd atat de mult in propria incertitudine, incat ajung sa respinga pe oricine e increzator in sine - s-au obisnuit, pur si simplu, ca oamenii sa nu aiba incredere in ei insisi si acum nu inteleg cum de tu ai. "Atat de puternica?! Fara dependenta de nimic?!"
Ii sperii, sigur ca ii sperii. Pentru ca nu vrei sa joci jocuri in care toti sunt in competitie: competitia manipularilor; jocuri in care toti sunt obsedati sa castige. Jocuri, in care pentru ei, viata inseamna a minti si a manipula: unii ii manipuleaza pe altii si cat timp o fac se simt superiori, apoi, pica in plasa altora mai abili decat ei, cu efecte care le distrug viitorul la care odata visau.
Iar pe langa faptul ca ii sperie ca nu joci, in ochii lor esti deja unul dintre perdanti.
Esti inconjurata de oameni experti in a juca jocul manipularii. Ei nu stiu cum este cealalta fata a monedei si nu vor sa fie iar "incepatori".
Ii inspaimanta ideea de-a invata altceva.
Ii sperii, sigur ca ii sperii. Pentru ca le spui ceea ce nu vor sa auda. S-au obisnuit atat de mult ca oamenii sa le serveasca minciuni, incat a devenit singurul lucru care ii cucereste - crezand doar in imaginea pe care altii si-o creeaza pentru ei, fara sa priveasca dincolo de masca si sa vada cine sunt aceia cu adevarat.
Vorbele tale suna atat de necunoscut pentru ei incat pur si simplu, nu le cred si a le intelege, cu atat mai putin.
Ii sperii, sigur ca ii sperii. Si tu stii asta.
Stii ca sunt deja speriati si cu toate acestea alegi sa nu fii "prudenta", alegi sa le spui adevarul.
Esti imprudenta, incercand cu inima ta sa deschizi inima lor? Poate!
Ei nu stiu ce sa facă cu asemenea emoții. Nu știu sa le faca fata, nu stiu cum sa se descurce cu nimic care le deranjeaza realitatea, rutina, zona lor de confort.
Poate ca inima ta bate mai repede decat ei si nu te pot ajunge din urma.
Ii sperii, sigur ca ii sperii. Pentru ca nu ai nevoie de ei si asta chiar ii sperie.
Ii sperie sa stie ca poti supravietui fara ei.
Ii sperie sa stie ca nu ii vei astepta.
Ii sperie sa stie ca nu ai nevoie ca ei sa te
protejeze-n-vreun fel si ca n-ai sa permiti sa fii cineva din multime.
Fara sa aiba cea mai mica importanta motivul, tu continua sa-i sperii.
Continua sa-i sperii
cu onestitatea ta,
cu franchetea ta,
cu puterea ta,
cu amabilitatea ta,
cu iubirea ta,
cu inteligenta ta,
cu vorbele tale,
cu ochii tai,
cu privirea ta,
cu zambetul tau,
cu prezenta ta
si cu abilitatea ta de a-i citi.
Continua sa ii citesti, pana cand gasesti pe cineva la fel de neinfricat ca tine. Cineva care nu se sperie atat de usor, cineva la fel de "infricosator", care la fel ca tine, sperie...”
Sursa: Astra Liz & Mary Leoca
