£££

 Mânzii din rasa Lipițan se nasc întotdeauna de culoare închisă, aproape negri sau maro, și trec printr-un proces lent de depigmentare care durează între șase și zece ani până când ating faimosul lor aspect alb imaculat. 

Această transformare cromatică este una dintre cele mai fascinante trăsături ale rasei, fiind rezultatul unei gene dominante de încărunțire progresivă. Deși la maturitate par albi, din punct de vedere biologic ei sunt cai gri, deoarece pielea lor de sub blană rămâne neagră pe tot parcursul vieții, spre deosebire de caii albi adevărați care au pielea roz.

Genetica acestui proces este controlată de gena G (Gray), care acționează ca un accelerator al pierderii pigmentului din firele de păr. La naștere, melanocitele (celulele care produc pigmentul) funcționează normal, oferind mânzului o protecție vizuală în primele luni de viață. Pe măsură ce calul înaintează în vârstă, aceste celule încep să „obosească” și să nu mai transfere pigmentul către firele de păr noi, rezultând o blană care devine progresiv mai deschisă la culoare după fiecare năpârlire.

Etapele transformării și istoria rasei

Procesul de schimbare a culorii începe de obicei în jurul vârstei de un an, primele fire albe apărând adesea în jurul ochilor și al botului. Între vârsta de trei și cinci ani, calul trece printr-o fază intermediară numită „gri mărăriu”, unde pete rotunde mai deschise la culoare sunt vizibile pe un fond gri. Abia după vârsta de șapte ani, majoritatea Lipițanilor ating nuanța de alb strălucitor care i-a făcut celebri în întreaga lume, deși procesul se poate finaliza complet chiar și la zece ani.

Rasa a fost creată oficial în anul 1580, când Arhiducele Carol al II-lea al Austriei a înființat herghelia de la Lipica (în prezent în Slovenia). Obiectivul a fost obținerea unui cal nobil, rezistent și extrem de inteligent pentru curtea imperială de la Viena. Fondul genetic a fost creat prin încrucișarea armăsarilor spanioli și napolitani cu iepe locale și, ulterior, cu exemplare arabe, rezultând un cal baroc, cu forme rotunjite și o prezență scenică impunătoare.

Tradiții și caracteristici morfologice

O tradiție de secole la Școala Spaniolă de Echitație din Viena stipulează că herghelia trebuie să aibă întotdeauna cel puțin un armăsar de culoare închisă (negru sau murg). Deși marea majoritate a Lipițanilor devin albi, un procent foarte mic de exemplare nu posedă gena dominantă de încărunțire și își păstrează culoarea de la naștere pe tot parcursul vieții. Acești cai sunt considerați aducători de noroc și reprezintă o legătură vie cu strămoșii rasei din secolul al XVI-lea.

Morfologia Lipițanului este adaptată pentru efortul susținut și mișcările de înaltă precizie. Acești cai au un profil al capului ușor convex, cunoscut sub numele de „nas roman”, o trăsătură moștenită de la strămoșii lor spanioli. Gâtul este puternic și bine arcuit, spatele este lat, iar picioarele sunt scurte și extrem de robuste, cu articulații mari și tendoane bine definite, permițându-le să execute sărituri și figuri de dresaj care ar fi imposibile pentru rasele mai zvelte.

Lipițanii sunt singura rasă de cai capabilă să execute cu perfecțiune „Școala deasupra pământului” (Air Above the Ground). Aceste mișcări includ Levada (starea de echilibru pe picioarele din spate la un unghi de 45 de grade), Courbette (salturi succesive pe picioarele din spate) și Capriola (un salt spectaculos în care calul lovește cu picioarele din spate în aer). Aceste exerciții necesită o forță musculară imensă și o coordonare neuromusculară pe care Lipițanii o posedă nativ.

Inteligența și memoria lor sunt remarcabile, ceea ce îi face parteneri ideali pentru antrenamentele care pot dura chiar și zece ani pentru a fi finalizate. Un armăsar Lipițan începe dresajul abia la vârsta de patru ani și continuă să învețe până la maturitatea deplină. Ei sunt cunoscuți pentru faptul că pot reține comenzi complexe și secvențe de mișcări după un număr relativ mic de repetiții, demonstrând o dorință de a coopera cu omul care este rară în lumea ecvestră.

Lipițanii sunt o rasă cu o longevitate neobișnuită, mulți indivizi trăind peste 30 de ani și rămânând activi până la vârste înaintate. Totuși, gena responsabilă pentru culoarea gri aduce cu sine și o vulnerabilitate biologică specifică: riscul ridicat de a dezvolta melanoame (tumori cutanate). Deoarece celulele pigmentare sunt hiperactive în procesul de depigmentare a părului, acestea se pot multiplica necontrolat în piele, apărând ca mici noduli negri, în special sub coadă sau în jurul capului.

În concluzie, Lipițanul nu este doar un cal alb, ci o operă de artă biologică în continuă schimbare. De la mânzul negru și pufos până la armăsarul alb, maiestuos, această rasă întruchipează răbdarea și eleganța istoriei europene. Ei rămân un simbol al rezilienței, fiind capabili să treacă prin transformări fizice majore fără a-și pierde forța sau noblețea, continuând să fascineze iubitorii de animale prin povestea lor scrisă în fire de păr gri și alb.