££3

 Somnul care a devenit legendă

În anul 1876, într-un mic sat din Oknö, Suedia, Karolina Olsson, o fată de paisprezece ani, s-a dus la culcare ca în oricare altă seară, însă dimineața nu s-a mai trezit, iar ceea ce a urmat avea să fie consemnat timp de decenii drept unul dintre cele mai stranii cazuri medicale din Europa, pentru că tânăra a rămas într-o stare de retragere profundă care a fost descrisă de familie și de medici drept un somn ce a durat nu zile sau luni, ci treizeci și doi de ani.

Născută în 1861, Karolina ar fi suferit o lovitură la cap în drumul spre casă de la școală, iar la scurt timp după aceea a căzut într-o stare de imobilitate aproape totală, fiind îngrijită acasă de familie, care susținea că fata nu se ridica din pat, nu vorbea și nu reacționa la stimuli, dar supraviețuia cu cantități minime de hrană, lapte și apă cu zahăr, fără a da semne vizibile de îmbătrânire, fapt care a alimentat fascinația publicului și neputința medicilor vremii.

Doctorii care au examinat-o nu au putut oferi o explicație clară, pentru că medicina sfârșitului de secol XIX nu avea încă instrumentele necesare pentru a înțelege tulburările psihice severe, iar cazul a fost catalogat drept un mister medical, relatat în ziare și discutat în cercuri academice ca o anomalie inexplicabilă, în care granița dintre boală, traumă și mit s-a estompat periculos de mult.

În 1908, după mai bine de trei decenii, Karolina Olsson s-a trezit, slăbită fizic, dar lucidă mental, recunoscându-și familia și mediul, iar după această „revenire” a trăit discret, evitând atenția publică, refuzând să devină un spectacol viu al propriei suferințe, într-o lume care era mai interesată de senzațional decât de înțelegere.

Analizele moderne sugerează că nu a fost vorba despre un somn continuu, ci despre o formă extremă de catatonie, posibil declanșată de traumă psihică sau de condiții familiale și sociale restrictive, o stare pe care contemporanii ei au confundat-o cu un miracol biologic, pentru că nu aveau limbajul și cunoașterea necesare pentru a numi altfel suferința.

Karolina Olsson a trăit până în 1950, murind la vârsta de optzeci și opt de ani, iar povestea ei rămâne până astăzi una dintre cele mai cunoscute „enigme” medicale ale Suediei, nu pentru că ar sfida legile naturii, ci pentru că arată cât de ușor poate fi transformată o boală tăcută într-o legendă, atunci când lipsesc explicațiile și empatia.

Morală:

Uneori, ceea ce este numit mister sau miracol nu este altceva decât o suferință profundă pe care epoca nu a știut să o recunoască, iar legenda ia naștere acolo unde cunoașterea se oprește și tăcerea este mai ușor de acceptat decât adevărul.

#KarolinaOlsson #SomnulCareANuFostSomn #IstorieMedicala #TraumaPsihica #MistereAleTrecutului #SuferintaTacuta #LegendeSiAdevar