$$$

 Omul care a urcat pe câmpul de luptă fără armă

Desmond Doss a urcat stâncile abrupte din Okinawa fără să poarte vreo armă, nici pușcă, nici pistol, nici măcar un cuțit, doar cu credința lui și cu o hotărâre care părea imposibil de înțeles pentru cei din jur. Era un adventist de ziua a șaptea din Lynchburg, Virginia, și făcuse un jurământ pe care nu avea de gând să-l încalce: să salveze vieți, nu să le ia. Spunea despre sine că este un „obiectant de conștiință”, un om care voia să-și slujească țara, dar refuza să ucidă.

Când a ajuns la instrucția militară, în 1942, camarazii lui l-au considerat un laș, l-au batjocorit, l-au umilit, i-au aruncat pantofi în timp ce se ruga, iar unii i-au spus deschis că îl vor omorî pe front. Ofițerii au încercat să-l declare bolnav mintal, să-l excludă din armată, chiar să-l trimită în fața curții marțiale pentru că refuza să pună mâna pe o armă. Desmond Doss nu a cedat.

A ajuns totuși în Pacific, ca sanitar în Regimentul 307 Infanterie, Divizia 77, și în Guam și Filipine a dovedit că nu era un obstacol, ci un om care alerga direct sub foc pentru a salva răniți, câștigând medalii pentru curaj și respectul acelora care, cândva, îl disprețuiseră.

Apoi a venit Okinawa.

Pe 5 mai 1945, într-o sâmbătă, ziua lui de Sabat, batalionul său a primit ordinul de a cuceri escarpa Maeda, o stâncă de aproape 120 de metri, cunoscută sub numele de „Hacksaw Ridge”. Japonezii erau ascunși în tuneluri și peșteri, iar când americanii au ajuns sus, focul a izbucnit din toate părțile. A fost un măcel. Zeci de soldați au căzut răniți, ceilalți s-au retras în grabă pe plasele de coborâre.

Sus au rămas doar răniții și Desmond Doss.

El a refuzat să plece.

Ore întregi, sub explozii de artilerie și rafale de mitralieră, a mers târâș de la un om la altul, i-a pansat, i-a târât până la marginea stâncii, i-a legat într-o frânghie și i-a coborât unul câte unul. Era singur. Sub foc. Și între fiecare salvare rostea aceeași rugăciune: „Doamne, ajută-mă să mai salvez încă unul.”

A salvat 75 de oameni în acea noapte. Armata a spus mai târziu că, în realitate, nu ar fi fost timp pentru mai mult de 50. Doss a spus că au fost 75. Au ales un compromis. Dar adevărul rămâne același: fără armă, a făcut ceea ce alții nu au reușit cu toate armele din lume.

Două săptămâni mai târziu, în timpul unui atac de noapte, o grenadă a explodat lângă el, trimițând schije în picioarele lui. În loc să cheme alt sanitar și să-l pună în pericol, și-a tratat singur rănile și a așteptat cinci ore, singur, în întuneric, sub foc inamic. Când a fost, în sfârșit, evacuat pe targă, atacul a reînceput. A văzut un soldat mai grav rănit decât el, s-a rostogolit de pe targă, l-a tratat și i-a cedat locul. Apoi, un glonț de lunetist i-a sfărâmat brațul stâng.

Ce a urmat pare de necrezut: Desmond Doss a luat patul unei puști – arma pe care refuzase toată viața să o folosească – și și-a improvizat o atelă, apoi a mers târâș aproape 300 de metri prin zona de luptă până la punctul medical.

A supraviețuit.

Pe 12 octombrie 1945, președintele Harry Truman i-a prins Medalia de Onoare pe piept și i-a spus: „Sunt mândru de tine. Consider acest moment o onoare mai mare decât aceea de a fi președinte.” Desmond Doss a devenit primul obiectant de conștiință din istoria SUA decorat cu cea mai înaltă distincție militară.

Nu a tras niciun foc. Nu a ucis pe nimeni. A salvat zeci de vieți cu mâinile goale, cu trusa medicală și cu credința lui. Cei care voiseră să-l alunge au ajuns să-l apere, iar comandantul care încercase să-l îndepărteze l-a numit, mai târziu, „unul dintre cei mai curajoși oameni în viață”.

Rănile l-au urmărit toată viața. A pierdut un plămân, a rămas cu dizabilități, dar nu a regretat nimic. Spunea că a fost o onoare să-și slujească țara fără să-și trădeze conștiința.

Desmond Doss a murit în 2006, la 87 de ani. Povestea lui rămâne dovada că adevăratul curaj nu stă în arma pe care o porți, ci în valorile pe care refuzi să le abandonezi, chiar și atunci când toată lumea îți spune că ești greșit.

Unii intră în luptă cu armele în mâini.

Desmond Doss a intrat cu mâinile goale și cu o inimă plină – și a devenit cel mai curajos om de pe câmpul de luptă.

Morală

Curajul suprem nu înseamnă să distrugi, ci să salvezi, iar uneori cea mai mare forță este aceea de a rămâne fidel propriei conștiințe, chiar și în mijlocul iadului.

#DesmondDoss

#EroiAdevărați

#Curaj

#Credință

#AlDoileaRăzboiMondial

#HacksawRidge

#Umanitate