COSTACHE ANTONIU
Costache Antoniu (n. 25 februarie 1900, comuna Țigănași, județul Iași – d. 16 iunie 1979, București) a fost un actor român de teatru și film, a cărui carieră remarcabilă a marcat scena românească timp de aproape cinci decenii.
Absolvent al Conservatorului de Artă Dramatică din Iași în 1926, Antoniu și-a debutat cariera pe scena Teatrului Național din București, unde a interpretat o varietate de roluri memorabile. Talentul său l-a consacrat rapid ca un actor de excepție, excelând atât în comedie, cât și în dramă. De-a lungul carierei sale, a dat viață personajelor din piesele marilor dramaturgi români precum I.L. Caragiale, Anton Cehov și Mihail Sebastian.
Pe lângă cariera artistică, Costache Antoniu a fost implicat și în viața politică a țării. A deținut mandatul de deputat în Marea Adunare Națională în trei sesiuni, fiind ales în regiunea București în perioada 1952-1957.
Unul dintre punctele forte ale carierei lui Costache Antoniu a fost activitatea sa didactică. Între anii 1955 și 1970, a ocupat funcția de rector al Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică din București, contribuind semnificativ la formarea noilor generații de actori români.
Talentul și dăruirea lui Costache Antoniu au fost apreciate la justa valoare prin numeroase premii și distincții. A primit titlul de Artist al Poporului din Republica Populară Română în 1953, Premiul de Stat, precum și ordinele Muncii clasa a II-a și Meritul Cultural clasa I.
Prezența sa remarcabilă s-a extins și pe ecranele cinematografice, unde a jucat în numeroase filme românești de succes. Printre cele mai cunoscute roluri ale sale se numără cele din „O noapte de pomină” (1939), „O scrisoare pierdută” (1954), „Nufărul roșu” (1955), „Pasărea furtunii” (1957), „Telegrame” (1960), „Băieții noștri” (1960), „Darclée” (1960), „Vacanță la mare” (1963), „Străinul” (1964) și „Pădurea spânzuraților” (1965).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu