£££

 ARHIVELE NU MINT ȘI NU ARD !!!

ÎN ZIUA CÂND A CĂZUT CAPUL DOMNITORULUI GRIGORE GHICA, LA CERNĂUȚI ROMÂNII ERAU SILIȚI SĂ DEPUNĂ JURĂMÂNT DE CREDINȚĂ STĂPÂNIRII AUSTRIECE....

În noaptea de 1 spre 2 octombrie 1777, când orologiul Turnului de la TREI IERARHI bătea ora trei și jumătate, a căzut capul Domnitorului GHICA VODĂ.

Domnul MOLDOVEI a plătit cu viața, pentru că s-a opus răpirii teritoriului numit de habsburgi BUCOVINA, în rezultatul înțelegerii secrete dintre AUSTRIA și RUSIA, anul 1775.

Sinistră noapte, sinistră coincidență: în aceeași zi, în care capugiul l-a decapitat pe Domnitorul MOLDOVEI, în piața centrală a CERNĂUȚIULUI, generalul SPLENY primea jurământul de credință al bucovinenilor față de noua stăpânire habsburgică, evenimentul desfășurându-se într-o atmosferă fastuoasă, marcat printr-un impresionant Arc de Triumf, în ale cărui nișe se aflau statuile alegorice ale MARIEI-TEREZA și viitorului împărat IOSIF al II-lea. Același decor fastuos au organizat austriecii la CERNĂUȚI și peste o sută de ani, doar cu deosebirea că fruntașii românilor au refuzat să participe la festivități. Iar studențimea română, curajoșii tineri uniți în jurul lui CIPRIAN PORUMBESCU, au trimis primarului de IAȘI o telegramă de condoleanță, cu următorul conținut: ”Arboroasa, Societatea junimii române din partea detrunchiată a vechei MOLDOVE aduce condoleanța membrilor săi pentru domnitorul decapitat”. Aceste câteva cuvinte au servit autorităților drept motiv de încarcerare a membrilor comitetului și de a le intenta un proces răsunător, soldat cu desființarea Societății ”Arboroasa”. Procesul a durat trei zile, încheindu-se cu achitarea inculpaţilor. Însă pe renumitul compozitor CIPRIAN PORUMBESCU cele câteva luni de închisoare l-au costat viața. La proces au răsunat aplauze pentru curajoşii, dar şi nesăbuiţii tineri. Însuşi EMINESCU, febril militant pentru drepturile românilor din teritoriile ocupate, care a reflectat Procesul Arboroasei în ziarul ”TIMPUL ” şi a luat apărarea celor cinci studenţi, totodată i-a mustrat tutelar: „Tinerilor le-am da sfatul de a nu mai face manifestări politice, de a nu compromite prin mişcări precoce munca lor intelectuală şi roadele pe care le va da odată această muncă chiar pentru naţia română”.

Dar să revenim la marele Domn, moartea martirică a căruia și peste un secol a produs cutremur pe pământul răpit din trupul Țării. GRIGORE GHICA, de două ori domn al MOLDOVEI (martie 1764-ianuarie 1767; septembrie 1774-octombrie 1777), inclus în categoria fanarioților, nu era pe placul turcilor, dar nici al boierilor autohtoni din cauză că a regularizat strângerea birurilor și s-a opus abuzurilor. Protestele lui GHICA VODĂ față de pierderea teritoriului țării i-au făcut pe austrieci să ceară sultanului înlăturarea sa. La 30 septembrie 1777, sultanul l-a trimis la IAȘI pe capugiul (agent executor) KARA AHMED, care se prefăcu bolnav pentru a-l atrage pe domnitor în cursă. După cum descrie MIHAIL KOGĂLNICEANU acest moment tragic, Dumnezeu îi trimisese un semn, că nici caii nu vroiau să intre pe poarta ”Beilicului” (han unde se opreau turcii): ”...în zadar vizitiul le sfâșia coastele cu biciul... și-i trăgea de zăbală, în zadar deliii îi împingeau cu săbiile, caii se lățiseră la pământ și stăteau nemișcați”. Poate ar fi scăpat de moarte GHICA VODĂ, dacă, ”orbit de soartă”, n-ar fi fost mânat de un curaj nebunesc. Se povestește că GHICA VODĂ a luptat onorific, ca un adevărat domn, cu cei 40 de bostangii înarmați, până capugiul i-a aruncat pe umeri năframa neagră, semn al măzilirii. Când orologiul turnului Bisericii TREI IERARHI bătu ora trei și jumătate de noapte, GHICĂ VODĂ căzu mort. Acest moment tragic din istoria MOLDOVEI este readus de scriitorul ieșean IOAN MUSCALU în romanul ”NĂFRAMA ALBĂ ”. Despre trupul decapitat al voievodului martir aflăm din același roman că, despuiat de haine, a fost spânzurat între zidurile beilicului cu picioarele în sus pe un catarg și a rămas câteva zile acolo, până când un grup de boieri l-a răscumpărat cu mulți galbeni. A fost înmormântat a cincea zi după sărbătoarea Acoperemântul Maicii Domnului în Biserica Sfântul Spiridon din Iași. Toamna trecută, în octombrie, aflându- mă la Iași, cu gândul la mari trădări din negura trecutului am intrat în pridvorul acestui sfânt lăcaș, unde odihnește trupul Domitorului martir.

Sursa : Historia.ro.