$$$

 S-a întâmplat în 12 decembrie1909: A încetat din viaţă, la Bucureşti, Ioan Russu-Şirianu (n.1864), ziarist şi om politic român. A fost unul dintre conducătorii Partidului Naţional Român din Transilvania. A întemeiat la Sibiu „Foaia poporului” (1893) şi apoi „Tribuna poporului”, la Orăştie şi Arad (1907). Şi-a adunat scrierile literare în volumul Moara din vale (1894).

Ioan Russu-Şirianu s-a născut în data de 22 iunie 1864, în Şiria, judeţul Arad. El a murit la data de 12 decembrie, 1909, la Bucureşti. A fost ziarist, scriitor, director al ziarului „Tribuna” şi deputat în Dieta ungară. S-a născut la Şiria, din părinţi meseriaşi. Este nepot al lui Ioan Slavici şi adept al acestuia, atât în politică cât şi în literatură. După terminarea Institutului Pedagogic din Arad, a luat calea României, stabilindu-se la Bucureşti (în 1884). În capitala României a lucrat ca pedagog la Şcoala de Institutori şi ca profesor la Şcoala particulară a lui Eniu Bălteanu. Apoi demisionează pentru a intra în redacţia ziarului „Românul” al lui Vintilă C.A. Rosetti. După mai mulţi ani petrecuţi la Bucureşti, se reîntoarce în Transilvania, pentru a prelua direcţiunea faimosului ziar „Tribuna” de la Sibiu. A condus ziarul din 1891, de la retragerea lui G. Bogdan-Duică şi până la criza prin care a trecut publicaţia în 1896. În 1893 întemeiază la Sibiu ziarul „Foaia Poporului”, iar la 1898 înfiinţează împreună cu Vasile Goldiş ziarul „Tribuna Poporului”, cu sediul la Orăştie. După încetarea activităţii Tribunei din Sibiu, ziarul i-a preluat numele şi s-a mutat la Arad. Pentru activitatea sa publicistică a suferit persecuţii din partea autorităţilor austro-ungare, fiind de mai multe ori pedepsit cu închisoarea pentru delicte de presă.

În scurtul interval 1905-1906 a fost deputat de Arad (cercul Chişineu) în Dieta ungară. A fost membru al corporaţiilor bisericeşti ale românilor, membru în sinodul eparhial din Arad, al consistorului diocezei, deputat al congresului naţional bisericesc. A fost delegat la Conferinţa naţională de la Sibiu din 1893. Adept al înaintării Memorandului „fără amânare”, ulterior Russu-Şirianu s-a îndepărtat de gruparea memorandistă Raţiu-Coroianu şi a devenit adept al liberalului Emil Brote. Ioan Russu-Şirianu a încetat din viaţă la 12 decembrie 1909, la Bucureşti, unde fusese nevoit să se retragă. Avea doar 45 de ani. În obituarul dedicat acestuia şi publicat în ziarul „Drapelul”, Valeriu Branişte scria: „Dacă nici n-am putut totdeauna aproba direcţia lui politică şi tonul lui gazetăresc, ba uneori ne-am văzut siliţi a lua poziţie hotărâtă contra lui, (…) totdeauna a trebuit să-i recunoaştem zelul şi abnegaţiunea cu care şi-a făcut datoria.” Era un ultim omagiu adus „celui care „cu condeiul său ager de multe ori a însufleţit poporul român în lupta grea ce o duce pentru recunoaşterea îndreptăţirii sale naţionale pe acest petec de pământ, care este şi patria lui”.

Surse:

https://biblioteca-digitala.ro/reviste/Crisia/08-Crisia-Muzeul-Tarii-Crisurilor-VIII-1978_585.pdf

https://documente.bcucluj.ro/web/bibdigit/periodice/tribunapoporului/1909/BCUCLUJ_FP_P2514_1909_013_0272.pdf

https://bibliotecaarad.ro/monumentul-saptamanii-iconografia-monumentala-a-lui-ioan-russu-sirianu-1864-1909/

https://adevarul.ro/stiri-locale/arad/osemintele-nepotului-lui-slavici-au-fost-aduse-in-1774306.html