$$$

 ISTORIA HIEROGLIFELOR EGIPTENE

Multe monumente istorice egiptene care încă există sunt acoperite de scrieri cunoscute sub numele de hieroglife. Hieroglifele sunt un sistem de scriere picturală folosit de egiptenii antici pentru a consemna evenimente și povești. Ele pot fi citite ca o imagine, ca simbol al unei imagini sau ca simbol al sunetului asociat imaginii. Cuvântul hieroglif, care înseamnă „sculptură sacră”, era folosit de greci pentru a descrie scrierile de pe monumentele din Egipt. Cu toate acestea, în secolul al XIX-lea, termenul a fost extins la alte scrieri, cum ar fi cele ale civilizațiilor Indus și ale hitiților.

Dezvoltare

Primele hieroglife pot fi datate în jurul mileniului al IV-lea î.Hr. pe ceramică. Dar în perioada dinastică timpurie (2920-2575 î.Hr.), hieroglifele au început să se conformeze anumitor standarde. La începutul Vechiului Regat, hieroglifele se găsesc pe monumente și reliefuri din piatră. Acestea sunt adăugate pe pereții templelor, morminte, pietre funerare, statui și sicrie. Hieroglifele erau folosite în scopuri istorice, cum ar fi înregistrările bătăliilor. Erau folosite pentru scrierea muzicii, a multor documente variate, dar și în scopuri religioase: cum ar fi ritualuri, mituri, imnuri, rugăciuni etc. Cu toate acestea, acestea nu erau potrivite pentru uzul zilnic, așa că erau folosite doar ca scriere decorativă, deoarece necesitau mult timp pentru a fi scrise. Scrierea hieratică a fost dezvoltată pentru o utilizare mult mai rapidă și de zi cu zi. Nu toată lumea știa să scrie în Egiptul antic. Privilegiul de a învăța să scrie și să citească era limitat doar la oficialii, preoții și meșterii care făceau inscripții.

Hieroglifele erau încă folosite în perioada macedoneană și romană a Egiptului, dar cercul de oameni care le foloseau și le înțelegeau a scăzut. În această perioadă, doar preoții studiau hieroglifele. Totuși, toate acestea s-au schimbat odată cu convertirea egiptenilor la creștinism. În secolele al II-lea și al III-lea d.Hr., religia politeistă tradițională a fost înlocuită cu creștinismul monoteist, așa că egiptenii au fost forțați să includă alfabetul grecesc în limba egipteană. Cunoașterea hieroglifelor a scăzut apoi rapid și a dispărut. Ultima scriere folosind hieroglife datează din timpul domniei lui Teodosie I, în 394, pe insula Philae.

Numărul inițial de hieroglife era de aproximativ 700, dar s-a multiplicat ulterior. Scrierile erau scrise de la dreapta la stânga, dar atunci când decorau anumite suprafețe, cum ar fi ușile sau pereții, scrierile puteau fi și în formă verticală.

Descifrare

Hieroglifele au dispărut în Evul Mediu. Primul interes pentru ele a fost manifestat în 1422, când un manuscris al lui Horapollon a fost adus la Florența. Prima încercare de a le descifra a fost făcută de savantul german Athanasius Kircher (1602-1680). Acesta a încercat să le descifreze în limba coptă, crezând că hieroglifele reprezintă o etapă anterioară a acestei limbi. De asemenea, el credea că semnele înregistrau valori fonetice (avea dreptate). Cu toate acestea, nu a putut să le descifreze, cu excepția unui singur caracter.

În 1799, o piatră a fost descoperită de membrii expediției lui Napoleon în Egipt. Piatra a fost descoperită lângă Rashid (Rosetta), pe coasta Mediteranei, și avea trei alfabete: hieroglifică, greacă și demotică. Textul grecesc preciza că traducerea era aceeași în toate cele trei alfabete. Acesta a fost un mare pas înainte pentru cercetători. Johan David Akerblad și Thomas Young au avut succes inițial în descifrarea hieroglifelor.

Descifrarea completă a fost realizată de francezul Jean-Francois Champollion (1790-1832) în 1822. El a stabilit că scrierea hieroglifică nu reprezenta un sistem de simboluri, ci o scriere fonetică. A început descifrarea de la Ptolemeu și Cleopatra și a adăugat ortografia hieroglifică a numelui Ramses. El a determinat valorile fonetice ale semnelor, permițându-i ulterior să învețe mult mai multe cuvinte egiptene. Aceasta a fost o mare descoperire. O mare parte din ceea ce știm astăzi despre Egiptul antic poate fi urmărită prin hieroglifele din temple, morminte sau scrise pe papirus. Acest lucru nu ar fi fost posibil dacă nu ar fi fost Champollion.