Poeți români și străini - Clasa a VI-a
Începând de azi, voi posta o serie de liste despre ce ascunde bibliografia manualelor din clasa a VI-a. Inițial, am spus că ar fi bine să am o simplă listă de cărți, dar pe parcurs, lucrurile s-au complicat și am constatat că sunt necesare mult mai multe informații. Ce ediție ar fi de ales, dacă părintele tot face o investiție, nu ar fi bine să ia cea mai valoroasă ediție a unui autor? Dacă nimerește o ediție exclusiv comercială, rău tradusă, incompletă, exact fără textele propuse de manual! Și apoi, cine traduce textul e important, cât de accesibilă e cartea, ce opere s-ar putea descărca gratis de pe net. În acest sens, cum sper să fie cunoscut, după 70 de ani de la moartea autorului, textele devin libere de copyright. Prin urmare, edițiile publicate mai înainte de 1955 ar putea fi descărcate la liber.
Am ezitat dacă să mai pun aceste liste, dacă să mai continui. Observ cu durere că predarea limbii române a fost transformată într-o mare afacere în care câțiva colegi ori chiar impostori - nici măcar nu predau într-o unitate de învățământ - iau practic toți elevii la meditații. Ei își asumă toate meritele, plagiază fără nicio rușine, ne defăimează munca noastră, a profesorilor de toate zilele, care considerăm învățământul o vocație, literatura încă o artă, nu o marfă de scos pe tarabă. O asemenea realitate mă înăcrește profund, înțeleg un profesor care meditează câțiva elevi, dar nu unul care și-a făcut fabrică de elevi, cu zeci și sute de tineri care ajung să gândească pe bandă același lucru și să disprețuiască la final orice ține de arta literară românească.
Nu mai zic de ostilitatea la adresa predării limbii și literaturii române din partea societății, profesarea continuă a credinței că nu servește cititul la nimic și iată rețetarul perfect pentru o motivare a abandonului.
Numai că există acești minunați copii, numeroasele cadre didactice care încă mai văd în această meserie o minunată vocație, părinți care sunt disperați că nu știu ce să le dea copiilor să citească, nu nimeresc acea carte care să-i ducă pe drumul lecturii. Există copiii de la țară care abia răsuflă de sărăcie și singurătate, există oamenii din Basarabia, atât de iubitori de limba română, există atâtea milioane de români nevoiți să mănânce pâinea amară din străinătate. Ce contează câțiva corbi prădalnici puși pe meditații non-stop! Așa văd lucrurile.
Azi vă ofer o listă cu poeziile puse în manualele de limba română de clasa a VI-a. Am căutat pe cât posibil să identific volumul și datele bibliografice aferente. De ce nu au făcut-o autorii de manuale și să fie specifici, încă nu am idee. Poate că era de înțeles la clasa a V-a, erau la prima experiență în această calitate, dar mulți dintre ei au continuat, iată, și în următorul an cu aceleași procedee nedorite. O mențiune specială am pentru manualul de la editura piteșteană Paralela 45 care a furnizat o bibliografie cât de cât acceptabilă, dar și aceea s-a dovedit selectivă și, dacă a menționat mai multe texte ale unui autor, nu a trimis decât eventual la unul singur dintre volumele sale.
O altă idee care mi s-a părut absolut necesară este adăugarea în tabel a unei referințe critice pentru volum. Așa cum pentru filme se tot citează siteuri și cronici care momesc și fac reclamă agresivă, așa ar trebui să existe și pentru cărți. În peisajul mediatic unde imaginea și cuvântul memorabil fac carieră azi, „un nume adunat pe-o carte”, cum spunea Arghezi, nu mai constituie garanția prezenței unui cititor.
Așa că puneți mâna pe citit poezii. Veți avea mari surprize și veți constata că poezia românească este, chiar și la nivelul clasei a VI-a, adesea remarcabilă. E aici, cum spunea undeva Eugen Simion, un fel de prag între joacă și filosofie. În anii mai mari, joaca va fi uitată. Haideți adulților, o ultimă dată la joacă!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu