$$$

 Prostia de lux – sau cum s-a impus Călin Georgescu, deșteptul proștilor

    cg este un exemplu imaginar al fenomenului „prostiei de lux”: vorbește complicat, se vrea sofisticat, cu fraze care par profund filosofice, dar care, analizate lucid, sunt goale. Aceasta i-a permis să cucerească „jumătate de țară” – adică să impresioneze prin falsă aparență și prestanță mincinoasă, fără conținut verificabil.

Lista frazelor și conceptele imposturii „de lux”

Câteva fraze de prostie de lux 

1. „Ființa se trezește doar în măsura în care absența trezirii își afirmă prezența prin cafea.”

2. „Umbra nu este lipsa luminii, ci plenitudinea absenței care luminează non-ființa.”

3. „Tramvaiul nu transportă pasageri, ci devine el însuși transportat de către propria posibilitate de a fi tramvai.”

4. „Scaunul nu este gol, ci locuit de ideea de ședere care, tocmai prin absența corpului, se așază mai deplin.”

5. „Pantoful se pierde nu în spațiu, ci în sine ; pierderea e modul cel mai autentic de a fi pantof.”

6. „Apa nu este apă, ci text lichid, în care bulele sunt semne ce refuză centrul. Energie.”

7. „O ușă închisă nu este o simplă absență a trecerii, ci totalitatea infinită a trecerilor imposibile care se afirmă prin ea.”

8. „Oglinda nu reflectă chipul, ci produce absența lui, absență ce se revelează ca prezență aburită.”

9. „Frigiderul nu păstrează hrana, ci reîntemeiază temporalitatea prin amânarea putrezirii.”

10. „Ceasul care s-a oprit nu măsoară timpul, ci dezvăluie esența timpului ca imposibilitate de a fi măsurat.”

11. „Săpunul nu curăță, ci murdărește murdăria cu puritate, abolind distincția dintre pete și lumină.”

12. „Un buzunar gol nu e lipsa banilor, ci o plenitudine a lipsei, o bogăție a absenței de monedă.”

13. „Pisica nu are umbră, ci umbra împrumută pisicii posibilitatea de a fi pisică.”

14. „Scara nu duce nicăieri, ci produce spațiul vertical al trecerii care, prin trecere, confirmă ne-trecerea.”

15. „Nasturele care lipsește nu este o absență, ci centrul nevăzut care structurează haina prin golul său.”

16. „Ploaia nu cade, ci ridică pământul în înălțimea propriei umezelii.”

Termeni din dicționarul prostiei de lux

1. Plenaritate absențială – lipsa devine mai completă decât prezența.

2. Dialectica golului – nimicul se afirmă ca entitate ontologică.

3. Transcendența trivială – importanță sublimă în cele mai banale obiecte.

4. Simultaneitate paradoxală – două stări contradictorii coexistă aparent logic.

5. Metaforicul absolut – metafora devine realitate independentă.

6. Onto-neantizare – transformarea prezenței într-o stare de non-existență conceptuală.

7. Evaporarea semantică – sensul unei fraze se pierde în rafinament.

8. Intensitate iluzorie – aparența profunzimii inexistente.

9. Reflecție auto-referențială – obiectul se analizează pe sine fără informații exterioare.

10. Absența afirmativă – lipsa prezentată ca afirmație în sine.

cg, „deșteptul proștilor”, folosește aceste fraze și termeni cu un aer de solemnitate bine calculată. Publicul care nu verifică realitatea frazelor poate fi impresionat, iar „jumătate de țară” poate fi cucerită prin aparență intelectuală, fără conținut concret. Astfel, prostia de lux devine un instrument de putere : sofisticată, manipulatoare și greu de demontat de neinițiați, spectaculoasă în fața maselor.

— inspirația :

     Victor Sorin Ploscaru