$$$

 Geniul insuportabil

Campionul mondial de șah Robert James Fischer avea o părere pentru orice și nu recunoștea nicio alta. Exploziv, retras, insolent, se năpustea cu critici și batjocuri mușcătoare asupra adversarilor, asupra oamenilor de rând și a celor puternici, asupra statelor, orânduirilor politice, evenimentelor sociale, religiilor, asupra întregii lumi, iar mai târziu s-a dovedit că nu exista hotar pe care sfidarea sa să nu-l poată trece.

Bobby Fischer nu și-a schimbat niciodată convingerile, nu mințea, nu căuta să placă și nici nu dorea să fie iubit; el însuși nu iubea pe nimeni, ori poate știa să-și ascundă prea bine cele mai bune sentimente. În ascunderea lor îl ajuta transparența celor întunecate, care erau, după toate aparențele, mai numeroase.

Marele maestru primea lumea cu dezgust, iar singurul lucru de care avea nevoie din partea ei erau banii, pe care însă îi disprețuia ca pe un element străin șahului, căci șahul era totul, și nimic altceva nu conta pentru Fischer.

Comunitatea șahistică îi răspundea rebelului cu aceeași monedă, mergând până la a-l lipsi de titlul său. Dar conștiința propriei sale genialități nimeni și nimic nu i-o putea răpi.

Cel mai probabil, Bobby disprețuia boala și moartea, și de aceea, atunci când a fost lovit de o gravă suferință a rinichilor, a refuzat cu încăpățânare tratamentul disponibil.

Pentru oamenii credincioși, cele mai blasfemiatoare cuvinte ale lui Fischer au fost acelea în care a rostit că, dacă ar fi jucat partida mult dorită împotriva Celui Atotputernic, ar fi câștigat sau, în cel mai rău caz, ar fi încheiat remiză.

Turburător al liniștii lumii și chiar al Cerului, uimitorul geniu Bobby Fischer a murit la 64 de ani — exact câte pătrățele are tabla de șah.

Poate că partida la care visa s-a jucat în cele din urmă.

Remiză?