$$$

 Mesterul popular Neculai Popa, fauritor de masti, cioplitor, arheolog amator si colectionar pasionat, cunoscut pe toate continentele, cel care a lasat o mostenire fara seaman in Tinutul Neamtului, s-a născut la 13 august 1919 în Târpești, Neamt. 

 La vârsta adolescenței, N. Popa începe cursurile de cântăreti bisericești la Piatra Neamț la școala condusă de preotul Constantin Mătasă, arheolog amator, fondatorul Muzeului de Istorie Piatra Neamț și sub îndrumarea căruia participă ca voluntar la primele săpături arheologice de la Târpești. Din voință proprie, se înrolează voluntar și participă la război până în 1944 când, rănit, este lăsat la vatră.

Luptător al rezistenței anticomuniste, este arestat și condamnat la ani mulți de închisoare în temnițele comuniste dar scapă numai cu cinci ani petrecuți la Aiud, Poarta Albă, Gherla, apoi revenit acasă are domiciliu forțat în propriul sat. Cum în zonă se încep săpături arheologice importante, N. Popa se implică din pasiune între anii 1961 – 1965 și, la îndemnurile celor din anturaj, debutează ca artist popular naiv. Încurajarea pornește se pare de la o șotie, apreciată, căci pentru a aduce un pic de veselie grupului de arheologi ce nu găseau mare lucru, artistul Popa modelează câteva figurine antichizate pe care le îngroapă. Aşa începe munca de artist iar prima lui expoziţie personală avea să fie chiar în 1965.

Lucrările lui sunt foarte apreciate şi ajung să treacă rapid graniţele ţării. Nu însă şi artistul, lui îi era interzis. De-a lungul perioadei comuniste, operele lui au călătorit în multe state europene dar și în SUA, Canada, Japonia, URSS, Mexic, Argentina și chiar Mongolia. Cel ce fusese dușman al poporului era acum totuși apreciat, aducea faimă țării.

   Neculai Popa organizează primul muzeu în clădirea veche a învățătorului satului pe care singur o repară iar de aici, în 1976 se mută în casa nouă ridicată special pentru expunere, în curtea proprie. “M-am gândit să strâng obiecte din popor pe care nimeni, niciodată nu s-a gândit să le strângă. Am făcut un cărucior şi umblam cu femeia prin sat ca să strângem lucrurile vechi de prin podurile oamenilor.“ Din 1972 turiștii străini încep să-i treacă pragul în număr tot mai mare și să-i ducă faima în lume.

Marea lui pasiune, împlinită, pentru etnografie, arheologie, sculptură, chiar pentru scris, se datorează și Elenei Popa, sotia acestuia, care a lucrat cu dăruire alături de artist, fiind și ghid al muzeului, dăruindu-i și copii ce aveau să-i moștenească talentele și să-i continue astăzi opera. Elena Popa a murit în 2016 în august, la vârsta de 89 ani. 

Artistul Neculai Popa s-a stins din viață la 91 de ani, în 2010 la 20 octombrie, după ce mâinile lui obosite ce nu mai puteau modela piatra, au scris patru cărți: „Lumea satului, datini şi obiceiuri pierdute„, „Cartea vieţii mele ” în versuri și alte două cărţi cu povești, snoave, cugetări, una în proză și una în versuri.

  Muzeul Neculai Popa este de fapt întreaga proprietate, înconjurată cu un gard frumos de împletitură de alun ori salcie. Orice vizitator își începe drumul de la poarta sculptată în lemn de stejar chiar de artist. Este o poartă impresionantă care, seamănă cu cele locale doar la înălțime căci stâlpii aici sunt sculptați, pe când tradiționalii, ai sătenilor, sunt drepți. Sculpturile porții sunt spiţa neamului sau arborele genealogic, adică cele 23 de figuri, intelectualii și țăranii familiei sunt reprezentați în portul orășenesc sau local iar stâlpii principali ai porții sunt „mama” și „tata„, adică cei ce au fost la început de drum apoi al treilea stâlp este „feciorul„, continuatorul neamului. După ce treci de porți, curtea se deschide în toată splendoarea verdelui ierbii și a operelor de piatră sau a totemurilor pe care mulți vizitatori dar și specialiști le aseamănă operelor din Insula Paștelui. Se spune că artistul nu a cunoscut inițial arta insulei. De o parte și alta, Fata cu flori, Rugăciune, Dacul, autoportretele, tinerii care se sărută și multe altele te însoțesc spre casa bătrânească a cărei dantelărie de lemn, cu motivele zonei nemțene, te lasă mut și aproape surd la vorbele ghidului.

 Casa cu măști

Casa bătrânească este „Casa cu măşti„, casa părinților artistului și care, în cele trei camere și un hol, adăpostește un număr impresionant de măști pentru Crăciun și Anul Nou, lucrate de Neculai Popa și soția sa, plus sculpturi mai mici în lemn și multe bundițe specifice zonei nemțene.

 Casa colecțiilor

Casa colecţiilor este casa cea nouă, din 1976, ridicată special pentru a adăposti multele obiecte valoroase adunate de familia Popa. Casa, lucrată în același stil cu casa măștilor, adăpostește în cele șase camere și două holuri, impresionante colecții numismatice, arheologice, religioase, de pictură naivă, fotografii, obiecte și scule folosite în curţile localnicilor, un total de peste 3000 de obiecte de inventar. Câteva icoane sunt obiecte de patrimoniu, tot așa Biblia din 1821. Costumele populare și obiectele de piele – opinci, brâie, genți – dau ceva de lucru, curățarea lor anuală este dificilă. Aici în casa colecțiilor am văzut mori de piatră pentru cereale, stupi primitivi, coșuri și prese pentru viticultură, unelte de păstorit, sumane, costum de cioban trecut prin zer și unt pentru a deveni impermeabil, o tunică de roșior din garda lui Cuza, cobze și viori lăutarești, multe obiecte pe care nu le-am întâlnit în nici un muzeu de stat. Dintre toate, o copie a Gânditorului de la Târpeşti, găsită în timpul săpăturilor arheologice la care a participat și Neculai Popa, atrage atenția, cunoscută fiind celebritatea ei în lume, practic o dublură a Gânditorului de la Hamangia, bărbatul. Este atât de valoroasă prin vechimea ei – peste 7000 ani – dar și prin lucrătură, încât a fost solicitată expunerea în mari muzee ale lumii, inclusiv Vatican. Colecțiile Popa nu sunt expuse chiar în întregime. Sunt artefacte foarte valoroase ce se păstrează în alte depozite mai sigure decât muzeul din Târpești.

   Cât de valoroase sunt sculpturile și măștile artistului popular Popa, o dovedesc distincțiile primite în afara țării, amintesc doar Crucea de Onoare a Societății Franco-Britanice din 1982.

   În curtea casei, astăzi proprietate comună a copiilor, este și o mică expoziție a artistului plastic modernist- alt fiu al lui Nicolai Popa – Damian-Ioan Popa și a soției acestuia.