Băieții la 20 de ani erau îmbrăcați la cămașă și arătau ca niște bărbați - acum ies cu turul la genunchi și în șlapi...
Nu era nimic forțat în eleganța de atunci. Băieții de 20 de ani se trezeau dimineața și prima grijă era să se îmbrace decent. Cămașa era călcată, pantalonii aveau dungă perfectă, părul era pieptănat cu grijă. Nu pentru că mergeau la evenimente speciale - așa ieșeau în fiecare zi din casă.
Se uitau în oglindă înainte să plece și se întrebau: "Arăt ca un bărbat?" Dacă răspunsul era nu, se întorceau și se îmbrăcau din nou. Pentru că știau că respectul de sine începe cu respectul pentru propriul aspect.
Când ieșeau la o plimbare prin oraș, arătau ca niște domni tineri. Spatele drept, mersul sigur, zâmbetul cald. Femeile se întorceau după ei pe stradă nu pentru că erau frumoși, ci pentru că emanau încredere și maturitate.
Doar cei care au trăit acele vremuri știu cu adevărat ce înseamnă să ai prezență - nu prin hainele scumpe, ci prin modul în care te porți și te îmbraci cu demnitate.
Nu existau blugi rupți la genunchi purtați ca să demonstreze cine știe ce rebelare. Nu existau tricouri cu mesaje vulgare sau papuci de casă purtați pe stradă. Existau standarde și oamenii le respectau cu mândrie.
Un băiat de 20 de ani știa să se îmbrace pentru fiecare ocazie. La muncă - cămașă și pantaloni eleganți. La plimbare - același lucru, dar mai relaxat. La dans - costum și cravată. La sport - echipament sportiv. Fiecare avea locul și timpul lui.
"Hainele fac omul," spuneau părinții, și avea sens. Pentru că modul în care te îmbraci spune cine ești și cât respect ai pentru tine și pentru cei din jurul tău.
Astăzi vedem bărbați de 30 de ani îmbrăcați ca niște adolescenți rebeli. Șorți largi, tricouri oversized, șlapi la picioare chiar și în oraș. Arată ca și cum nu s-au maturizat niciodată, ca și cum responsabilitatea e ceva de evitat.
Te-ai întrebat vreodată de ce bărbații de azi par mai puțin respectați decât cei de altădată? Pentru că au renunțat la una dintre cele mai importante forme de respect de sine - modul în care se prezintă lumii.
Pe vremea aceea, când un băiat împlinea 18-20 de ani, devenea bărbat cu adevărat. Nu doar biologic, ci și în comportament, în responsabilități, în modul de a se îmbrăca. Era o tranziție clară, marcată și respectată.
Acum, bărbații de 25-30 de ani se îmbracă și se comportă ca niște studenți veșnici. Evită costumul pentru că "e prea formal", evită responsabilitățile pentru că "nu sunt gata", evită maturitatea pentru că "vor să se bucure de viață".
Dar adevărata bucurie de viață vine din respectul de sine. Și respectul de sine începe cu o cămașă călcată și pantaloni cu dungă.
Sursa: Viață de românaș.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu