$$$

 În 1970 nemții veneau la Mamaia pentru că era mai frumos decât Mediterana.

În anii '70, Mamaia nu era doar o stațiune românească - era destinația de vis a întregii Europe de Est. Hotelurile moderne se înălțau pe malul Mării Negre ca niște palate de sticlă și beton, iar plajele largi cu nisip fin rivalizau cu cele de pe Coasta de Azur.

Experimentul Litoral începuse la Mamaia la începutul anilor '60, transformând-o într-o stațiune-parc de 70 de hectare, cu unul dintre cele mai mari ansambluri hoteliere din Europa vremii. Cele 10.000 de locuri de cazare marcau începutul turismului românesc modern.

Turiștii veneau din Germania, Austria, Scandinavia, atrași de "Mamaia - perla Mării Negre" care se promova în broșurile turistice tipărite în zece limbi. Era mai ieftin decât Mediterana, mai exotic decât Balticul, și avea ceva ce alte stațiuni nu aveau - o autenticitate balcanică amestecată cu confort occidental.

Hotelul International era bijuteria litoralului. Douăsprezece etaje de lux cu vedere la mare, restaurant rotativ, piscină la ultimul etaj. Celebrități internaționale veneau să petreacă aici - actori, sportivi, diplomați. Camerele se rezervau cu un an înainte.

Doar cei care au trăit acele vremuri știu cu adevărat ce însemna să fii la Mamaia în anii '70 - nu era doar o vacanță, era un privilegiu pe care îl invidiaa jumătate din Europa.

Plajele erau amenajate ca în filme. Șezlonguri colorate perfect aliniate, umbrele mari care ofereau umbră ideală, baruri pe plajă unde se servea țuică cu suc de roșii sau coktailuri exotice. Salvamarii bronzați păzeau siguranța, iar animatorii organizau concursuri și spectacole.

Seara, promenada se transforma într-un bulevard internațional. Nemți cu aparate foto Leica, suedezi în cămăși hawaiiene, italieni gestiulând animat. Terasele se umplea de turiști care gustau mici cu muștar și beau bere Azuga rece.

Restaurantul "Cazino" servea fructe de mare proaspete și vin de Murfatlar în pahare de cristal. Orchestrele de muzică ușoară cântau în mai multe limbi, iar dansurile se prelungeau până în zori pe terasa cu vedere la mare.

Mamaia avea ceva magic în perioada aceea. Combinația perfectă între modernitate și tradiție, între confort occidental și căldura românească. Turiștii plecau cu impresii unice și se întorceau an după an.

Te-ai întrebat vreodată cum era să fii român și să vezi țara ta apreciată și admirată de străini? Pentru că în anii '70, la Mamaia, România strălucea pe harta turismului european.

Modelul Mamaia, rămas valabil până la sfârșitul anilor '70, reprezentase o cotitură în istoria arhitecturii și urbanismului românesc, permițând sincronizarea cu practica profesională din Occident și devenind un reper național. Amplificarea turismului „de masă" generase, în perioada 1967-1973, un lanț de alte 6 stațiuni, fiecare cu caracter distinct: Olimp cu spectaculosul ansamblu Amfiteatru - Panoramic - Belvedere, Neptun cu zona dedicată nomenklaturii socialiste, Jupiter pentru familiile modeste, Venus, Saturn, Cap Aurora, pe un țărm de circa 18 km. Li se alăturase și stațiunea Costinești, „capitala tineretului".

Agențiile de turism din Europa vindeau "pachete Mamaia" ca pe cele mai căutate oferte ale verii. România era cool, era la modă, era destinația unde voiai să-ți petreci vacanța.

Astăzi, când vedem ruinele multor hoteluri de pe litoral, e greu să ne imaginăm că cândva Mamaia rivaliza cu Saint-Tropez-ul. Dar pentru o scurtă perioadă în istoria noastră, litoralul românesc a fost cu adevărat riviera Mării Negre.