Ovidiu Iuliu Moldovan
(1 ianuarie 1942, Vișinelu – 12 martie 2008, București) a fost unul dintre marii actori ai scenei și filmului românesc, remarcabil prin rostirea clasică, temperamentul ardelenesc și gravitatea interpretărilor. A absolvit IATC în 1964 și a legat aproape întreaga carieră de Teatrul Național din București. A primit Premiul UNITER pentru întreaga activitate (2004) și, post-mortem, Ordinul „Steaua României” în grad de Cavaler.
A jucat în peste 40 de producții, având roluri reprezentative în „Horea” (1984), „Dreptate în lanțuri” (1983), seriile „Ardelenii” – „Profetul, aurul și ardelenii” (1978), „Artista, dolarii și ardelenii” (1980), „Pruncul, petrolul și ardelenii” (1981), „Somnul insulei” (1994), „Craii de Curtea Veche” (1995) și „Misterele Bucureștilor” (1983).
Nu a fost căsătorit și a mărturisit că cel mai mare regret a fost să nu aibă un copil. Moartea mamei (1995) i-a accentuat retragerea din cinema, preferând scena și recitalurile de poezie. Până în ultimele luni, a păstrat discreția asupra bolii lui; era cunoscut pentru mândria de a-și păstra accentul ardelenesc și pentru prietenia sa cu mari actori ai generației – Ion Caramitru și Gheorghe Dinică.
S-a stins din viață la 12 martie 2008, la 66 de ani și a fost înmormântat la Cimitirul Bellu, pe Aleea Actorilor.
Printre ultimele apariții publice s-au numărat recitalurile dedicate lui Eminescu și spectacolul „Celălalt Cioran”.
Sursa foto: Studiourile Buftea
#istrocolor #istorie #romania #colorizare #fotografii #actori #OvidiuIuliuMoldovan
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu