$$$

 Un adevăr biologic, stimați tovarăși, este acela că, mai devreme sau mai târziu, cei mai mulți dintre voi or vor lua razna. O veți lua pe arătură. Vă prostiți. Dați în mintea copiilor sau ce alte expresii neaoșe vreți voi să mai folosiți. Unii nu o vor face, și ei sunt cazurile fericite. Cazurile și mai nefericite sunt alea în care unii stau așa toată viața. Dar nu despre ei vorbim azi, ci despre primul caz.

Uite, dacă nu ați auzit de numitul Jacques Benveniste, vă spunem noi ce și cum. Jaques, de profesie imunolog, domiciliat în Paris, era un doctor promițător. Ba chiar mai mult decât atât. Ideea este că nici medicii nu scapă de ceea ce spuneam mai sus. Așa se face că, la un moment dat, în 1988, Jaques al nostru a avut o idee creață rău de tot. Cum s-ar zice, a decis omul că verificarea studiilor de către confrați reprezintă un mare „fâs”.

În consecință, a trimis un articol la revista Nature. Revista asta, una prestigioasă de altfel, mai dă și chixuri uneori. A făcut-o în trecut, o face și azi că, deh, nimeni nu e perfect. În cazul lui Jaques se pare că ăia care trebuiau să verifice informația au citit cam până la numele autorului. Știau că fusese cineva în branșă, așa că i-au dat drumul. De acolo, să te ții, că vă afectează și pe voi, direct sau indirect, tot ce a zis el acolo.

Spre exemplu, lui musiu Jaques i s-a sculat ideea că apa are memorie!!! Nu memorie scurtă, ca noi, când uităm unde am pus cheile, cum îl cheamă pe copil sau de la ce grădiniță trebuie să îl recuperezi, de face maică-sa crize de apoplexie când ajungi acasă cu o asiatică de 18 anișori, și juri că o să ai tu grijă de ea. Nu, taică! Vorbim despre memorie lungă, olimpică. Care cum s-ar zice, apa își amintește substanțele cu care a intrat ea în contact, chiar și atunci când acestea nu mai există. Da, fix ca prietenii imaginari din copilărie. Sunt invizibili, dar foarte reali dacă întrebi pe cine trebuie.

Ca să fie simplu, Jaques zicea că apa își păstrează memoria medicamentelor utile care au fost dizolvate în ea, chiar și atunci când sunt diluate atât de mult încât nu mai rămâne absolut nimic din medicamentul original. Homeopatie, că oricum ăștia existau de prin secolul al XVIII-lea cu vrăjeli din astea. Numai că nen`tu Jaques a mers și mai departe. El a zis că toată informația asta poate fi stocată și trimisă mai departe. Par example, moleculele biologice din apă transmit vibrații electromagnetice. Benveniste a susținut că aceste vibrații pot fi captate de o bobină de cupru și transformată într-un semnal electronic. De aici vine partea cea mai SF a teoriei. Odată digitalizată, informația respectivă (de exemplu, un fișier de 5 KB) ar putea fi transmisă oriunde în lume, folosind mijloace de comunicare obișnuite, cum ar fi linia telefonică.

Hai ca nu e greu. Practic, poți transmite prin telefon informația din paharul tău cu apă, apoi o transferi la paharul cu apă al apelatului. Să moară Carlos Șacalul de inimă rea, că el se chinuise numai cu bombe artizanale la domiciliul clientului, când uite ce ușor putea să o rezolve cu informația care trebuie. Mergând tot pe principiul ăsta, ca să te vindeci de orice nu trebuie să faci altceva decât să bei o halbă sănătoasă cu apă de mare. De ce? Păi, asta a dizolvat orice de-a lungul timpului. Așa că, printre pipi de balenă (și mă refer nu doar la balena aia tatuată care ascultă manele pe plajă), alge moarte și meduze, există și informațiile corecte care să îți determine anticorpii să dezvolte niște colți pumnal mai ceva ca fildeșii de mamut. Simplu ca bună ziua, nu?

Nu e de mirare că unii oameni de știință au avut o problemă cu asta. Și prin „unii” înțelegem „toți”. Inclusiv laureații Nobel pentru fizică și medicină ai vremii. Ăștia i-au spus omul că poate e bine să se trateze. Și nu, nu cu apă chioară. Cu medicamente. De cap. Drept urmare, Jaques i-a dat în judecată pe toți pentru calomnie. Din fericire, cazul domnului Benveniste a fost respins în instanță, pentru că depusese tipul greșit de plângere. Cert e că tâmpenia a rămas. Și o găsiți și azi.

Nu, nu pentru că ar fi adevărată. S-au făcut n-șpe mii de teste. Și singura informație pe care o primești e aia că trebuie să faci pipi dacă bei prea multă „informație”. Mai nou, e o variantă de a-i identifica pe ăia din categoria a doua, aia pomenită la început. Adicătelea, ăia care nu au dat în mintea copiilor, ci așa au fost toată viața. Tu doar arunci o tâmpenie din asta și vezi câți pun botul. Ca și postările alea generate cu AI cu baba căreia nu i-a spus nimeni la mulți ani. Așa sunt filați indivizii cu IQ-ul cât numărul de la papucii crocs. Apoi îi poți folosi ca masă de manevră. Ei, uite asta da informație... nu apă de ploaie cu microcipuri.

#MicaDoză #CulturăGenerală #informație #apă #pseudoștiință #JacquesBenveniste #Nature