$$$

 👩🏻PERSONALITĂȚI DE POVESTE...🤓

Pentru unii, Petrache Poenaru este doar o staţie de metrou din Bucureşti, dar de numele acestei personalităţi se leagă o realizare deosebită, inventarea ✒stiloului…😊

Totodată, 👨Poenaru, care a avut o carieră strălucită ca pedagog, învăţător şi matematician, a fost şi primul român care a obţinut un brevet de invenţie. În afară de aceste reuşite, 👨Poenaru a avut şi o viaţă interesantă, a fost secretar al lui Tudor Vladimirescu, precum şi primul român care a călătorit cu 🚇trenul.

Inventatorul român 👨Petrache Poenaru, absolvent al Şcolii Politehnice de la Paris, avea să breveteze primul ✒stilou cu propriul rezervor de cerneală din lume.

Invenția românului a fost înregistrată mai întâi la Viena, apoi la Paris, sub numele de ✒"Pană portabilă care nu se termină, care se alimentează singură cu cerneală".

✒Stiloul "Poenaru" cu rezervor propriu dispunea de un sistem inovator prin care cereneala era împinsă spre vârful în care era montată peniţa, printr-o uşoară apăsare a ţevii.

Astfel, datorită acestui mecanism, erau eliminate zgârieturile de pe hârtie şi scurgerile nedorite de cerneală care se întâlneau la instrumentele antice din trestie sau la cele din pene.

În același timp, acesta propunea soluţii pentru îmbunătăţirea părţilor componente, astfel încât să se asigure un flux constant al cernelii şi posibilitatea înlocuirii unor piese.

Invenţia lui 👨Petrache Poenaru a revoluţionat acest domeniu, contribuind la apariția instrumentelor de scris pe care le folosesc în zilele noastre miliarde de oameni.

Din păcate, așa cum avea să se întâmple și cu alte invenții românești, 👨Poenaru nu a reuşit să lanseze ✒stiloul în producţia de serie.

Acest lucru l-a împiedicat să aducă îmbunătățiri instrumentului de scris inventat de el într-unul şi mai performant. Aveau să o facă Brissant şi Coffin, în 1863, iar mai târziu, în 1884, Watterman.

🤔Cum a evoluat ✒stiloul?

Primii care au inventat conceptul de stilou au fost vechii egipteni, aproximativ în anul 3000 î.Hr., odată cu descoperirea papirusului.

Aceste instrumente primitive de scris erau realizate din tulpini goale de bambus, trestie sau papură. 

Un capăt al instrumentului era ascuțit cu un cuțit. Forma lui cuprindea o gaură tubulară în zona centrală, astfel încât putea absorbi o cantitate infimă dintr-un lichid colorat. „Cerneala” era apoi eliberată lent în momentul în care instrumentul era înclinat sub un anumit unghi.

Momentul care a marcat evoluţia scrisului s-a produs în secolul VII, atunci când au fost adoptate instrumentele de scris realizate din pene de pasăre.

O pană proaspăt smulsă sau găsită era degresată, apoi spălată și lăsată să se usuce prin aplicarea progresivă a călduri pentru a se evita fragilizarea ei. Procedeul era repetat de cât mai multe ori astfel încât să se ajungă la rezultatul dorit. Cele mai bune pene erau cele de lebede, curcani și gâște.

Mai târziu, prin secolul al X-lea, datorită faptului că nevoia de scriere se accentua din ce în ce mai mult, arabii au creat rezervorul pentru ✒stilou. Aproximativ în aceeași perioadă, aspectul caligrafic a cunoscut un progres semnificativ.

Pentru o lungă perioadă de timp, penița a fost principalul instrument de scris, iar de pe la sfârșitul secolului al XIX-lea se folosea deja penița din metal. Utilizatorii erau nevoiți în continuare să înmoaie instrumentul într-o călimară şi să scrie până când cerneala din vârf se usca...

🤔Deci, cine a fost 👨Petrache Poenaru, inventatorul ✒stiloului?

👨Petrache Poenaru, unul din cei mai cunoscuți inventatori români, s-a născut la Benești, județul Vâlcea, la 10 ianuarie 1799, într-o familie de boieri. 

A fost un pedagog, inventator, inginer și matematician român.

A urmat primii ani de școală la Craiova şi și-a continut studiile la Bucureşti, la Colegiul Sfântul Sava, fiind elevul lui Gheorghe Lazăr, apoi la Academia grecească de la Măgureanu.

El a fost un susținător aprig al Revoluției de la 1821 condusă de Tudor Vladimirescu, fiind secretarul personal al acestuia.

Din postura de secretar al lui Vladimirescu, 👨Poenaru a lansat primul ziar românesc de propagandă denumit sugestiv 📰„Foaie de propagandă”. Potrivit unor martori din acea vreme, el a realizat și drapelul roșu, galben și albastru al revoluționarilor lui Vladimirescu.

Înăbușirea revoluției îi schimbă traseul în viață...

Extrem de inteligent și bine educat, a făcut parte din primul grup de bursieri români care au studiat in străinătate, la Viena şi apoi la Paris, de unde s-a întors, în 1831, cu o temeinică pregătire în domeniul mineralogiei şi geologiei.

👨Poenaru fuge din România cu ajutorul unei burse pe care o primește la Berlin, iar mai târziu se refugiază în Paris unde studiază filologia şi politehnica.

Reîntors în țară, el se implică în dezvoltarea sistemului de învățământ și devine șeful Ministerului de Externe, numit pe atunci Marea Postelnicie.

Pe 25 mai 1827, în timp ce se afla în Franţa, a primit un brevet de invenţie pentru „condeiul portăreţ, fără sfârşit, alimentându-se însuşi cu cerneală”, strămoşul stiloului de astăzi, pe care îl folosea pentru a copia cărțile și tratatele necesare studiului de la ceilalți colegi, pentru că nu avea suficienți bani pentru a și le cumpăra.

Către sfârşitul anului 1831, când 👨Petrache Poenaru s-a întors în Ţara Românească, autoritățile pregăteau deschiderea şcolilor naţionale în capitalele de judeţe, la scurt timp, a fost numit inspector al şcolilor şi profesor de fizică şi geometrie la Colegiul Sf. Sava, iar în septembrie 1832 a devenit director al Eforiei şcolilor.

Tânărul dascăl a participat la întocmirea Regulamentului şcolilor şi la organizarea învăţământului orăşenesc (în 1832) şi al celui sătesc (în 1838), încercând să convingă autorităţile vremii de necesitatea instruirii copiilor de țărani.

Pentru învăţământul rural, Poenaru a gândit un conţinut diferit de cel al şcolilor urbane, profilul fiind asigurat printr-o materie specifică: lucrarea pământului şi economia casei.

În cei zece ani în care s-a ocupat direct de educația în mediul rural, 👨Petrache Poenaru a asigurat pregătirea unui număr de aproximativ 2.000 de învăţători, organizarea revizoratelor şcolare, elaborarea "tabelelor lancasteriene" (după care se făcea predarea în clasă), reuşind să pună piatra de temelie a unor mici şcoli în satele românești.

Dascălul s-a 💑căsătorit în 1846 cu Caliope, fiica paharnicului Constantin Hrisoscoleu, devenind astfel proprietarul moșiei Bordei, o suprafață de 80 de hectare care a intrat, în 1875, în proprietatea lui Constantin Lecca, fiul pictorului Lecca. Cei doi soți au avut două fiice, Elena și Smaranda.

În acest timp, 👨Poenaru și-a continuat activitatea la catedră, la Colegiul Sf. Sava, a publicat manualul de geometrie şi un altul de algebră, a elaborat Vocabularul francezo-românesc, un dicționar foarte folosit în epocă, a înființat o bibliotecă cu 10.000 de volume, un muzeu şi o tipografie și, împreună cu alţi profesori, s-a ocupat de apariţia unei gazete numită “Muzeul Naţional”. O altă publicație editată de 👨Poenaru, săptămânalul „Învăţătorul satului”, a fost distribuită în mediul rural și conținea o serie de sfaturi etice şi practice pentru ţărani.

În timpul Revoluţiei din 1848, profesorul a devenit membru al Comisiei pentru dezrobirea ţiganilor, dar după înăbușirea mișcării revoluționare, autoritățile l-au atacat dur, acuzându-l că instituțiile pe care le-a condus „au pregătit ideile revoluţionare între români”.

După Unirea Principatelor din 1859, ✒Poenaru ajunge în anturajul lui Alexandru Ioan Cuza.

În 1861 este numit membru de onoare al Societăţii Astra.

Mai târziu, în calitate de efor, Petrache a participat la elaborarea Legii pentru instrucţiunea publică din 1864 și doi ani mai târziu a fost unul din iniţiatorii și mai târziu preşedintele Societăţii pentru învăţătura poporului român.

În 1870, inventatorul a fost acceptat ca membru al Academiei Române în semn de apreciere pentru activitatea sa.

Pe 27 octombrie 1871 a fost primul român care a călătorit cu 🚇trenul pe prima cale ferată din lume. Aceata a fost inaugurată pe 15 septembrie 1830, în Anglia, și făcea legătura între Liverpool și Manchester.

In 1872 a fost preşedinte al Societăţii pentru învăţătura poporului. De asemenea, a fost răsplătit cu titlurile „mare comis” (1834), „mare culcer” (1841) şi „agă” (1851). 

Petrache Poenaru s-a stins din viață la 2 octombrie 1875, la București, la vârsta de 76 de ani.

🤔Ce s-a întâmplat cu casa unde s-a născut 👨Petrache Poenaru?

Casa în care s-a născut şi a copilărit Petrache Poenaru, a fost restaurată de mai mulţi ani, fiind astăzi un conac cochet deschis celor care vor să afle despre cum trăiau odinioară boierii din Oltenia, dar şi gazdă a multor evenimente culturale naţionale şi internaţionale.

🏤Conacul Otetelişanu se află pe Valea Olteţului Inferior, la Bălceşti în satul Beneşti, fiind singura dovadă a legăturii lui 👨Petrache Poenaru cu această zonă din sudul judeţului Vâlcea. 

🏤Conacul a fost ridicat la sfârşitul secolului al XVII-lea de boierii Otetelişeni, boieri luminaţi, cum îi descrie actualul proprietar, care au locuit aici până la naţionalizare. A fost o vreme şi muzeu de etnografie, pentru ca după 1991 să fie retrocedat foştilor proprietari şi să ajungă o ruină din cauza dezinteresului acestora de a-l repune pe picioare.

Cel care s-a încumetat până la urmă să transforme vechea construcţie boierească a fost tot un descendent al boierilor olteni. Valentin Ionescu a cumpărat la începutul anilor 2000 părţile din moşie ce le reveneau celorlalţi urmaşi şi a început restaurarea acestui conac din care, la vremea respectivă, nu mai rămăseseră decât zidurile, câteva uşi şi bucăţi de tencuială. Cu eforturi financiare enorme, Ionescu a reuşit să termine lucrările de reconstrucţie şi amenajare a conacului în urmă cu nouă ani şi de atunci l-a redeschis pentru public, organizând aici aproape în fiecare an tabere de creaţie, simpozioane şi concerte la care participă artişti români şi străini. În urma acestor evenimente culturale, a adunat şi o colecţie impresionantă de picturi, vreo 200 la număr, inspirate din istoria şi frumuseţea acestor locuri.

Deşi locurile sunt încărcate de istorie şi poartă o bogată zestre culturală reprezentată de aceste case vechi care au aparţinut nobilimii din Ţara Românească, Valea Olteţului este zona din Vâlcea cel mai puţin cunoscută şi vizitată de turişti. Sunt şi mulţi vâlceni care nu cunosc această parte a judeţului, după cum spun chiar autorităţile.

În Bălceşti, ✒Petrache Poenaru are în prezent o şcoală care îi poartă numele, iar din 2018, în semn de apreciere pentru tot ceea ce a însemnat el pentru această zonă, pentru Vâlcea şi pentru România, autorităţile locale au arborat în cel mai înalt punct din localitate un 🇷🇴steag tricolor de 54 de metri pătraţi, al doilea ca dimensiune din judeţ, după cel din centrul municipiului Râmnicu Vâlcea.

Iar fosta stație de 🚉metrou "Semănătoarea" din București îi poartă acum numele.