$$$

 Sonete pluvioase 

George Topîrceanu 

I

De-o săptămână ţine-ntruna ploaia, —

Şi-mi pică-n pat, de sus, din bagdadie...

O noapte încă de-ar mai fi să ţie

Nu m-aş mira să-mi cază-n cap odaia!

Avea simptome vagi de nebunie

Peninsula Balcanică... şi d-aia,

De când s-aprinse-n Orient văpaia,

Pământul face hidroterapie!

Sau poate că divinul Mizantrop

A hotărât al doilea potop?...

Oricum ar fi, eu nu mă tem de moarte.

Dar când o-ncepe altă veşnicie,

Fac cerere să mă permute-n Marte,

C-aici avem prea multă igrasie!

II

Sunt izolat ca Robinson Crusoe,

Nu vine nime-n uşa mea să bată,

Şi dacă stau cu uşa încuiată

E că nici eu de nime n-am nevoie.

Mai fericit ca legendarul Noe,

Din toată omenirea inundată,

În arca mea nu am decât o fată...

Deasupra lumii noi plutim în voie...

Degeaba vă-ndesaţi ca la pomană,

Reprezentanţi ai faunei terestre, —

Nu iau cu mine nici o lighioană!

Căci e destul o singură pereche:

Un trubadur şi-o fată fără zestre,

Ca să refacă toată lumea veche!