***

 ADRIAN PĂUNESCU, TALENT ȘI GENIALITATE

.

          Astăzi se împlinesc 81 de ani de când s-a născut unul dintre cei mai talentați și prolifici poeți contemporani, Adrian Păunescu. Opera sa, de o valoare incomensurabilă, a rămas mărturie a talentului și genialității sale, îmbogățind tezaurul literaturii românești și universale.

          Fac această prezentare cu emoție în suflet și cu acel sentiment că sunt o picătură de apă într-un ocean învolburat de susurul atâtor izvoare care-l hrănesc întru nemurire. Sunt un om în trecere grăbită printre ale vieții valuri, care iubește cu îndârjire frumusețea și profunzimea scrisului, de aceea, am îndrăznit să mă avânt în a-l aborda astăzi pe unul dintre cei mai iubiți și citiți poeți contemporani, genialul poet, Adrian Păunescu. Alături de Nichita Stănescu, el a constituit fenomenul literar al celui de-al XX-lea secol din Literatura românească.

          Adrian Păunescu s-a născut în localitatea Copăceni din Basarabia, pe 20 iulie 1943, și-a petrecut copilăria în localitatea doljeană Bârca, iar studiile le-a făcut la Craiova şi în Capitală, fiind absolvent al Universităţii Bucureşti.

          A debutat ca poet la vârsta de 17 ani, iar de atunci a publicat zeci de volume de poezii: ,,Repetabila povară", ,,Totuşi iubirea", ,,Analfabeţilor" şi ,,Tăierea porcului", care sunt doar câteva dintre poemele care l-au consacrat. Creația sa literară se întinde însă pe zeci de volume de poezii și prin creațiile sale, și prin celebrul Cenaclul „Flacăra”, poetul și-a deschis drum de glorie către eternitate.

          O explozie de sentimente omenești își face prezența prin glasul său inconfundabil pe această scenă a devenirii noastre culturale. „După Nichita Stănescu, Adrian Păunescu era considerat o „a doua revelație a literaturii noastre românești”, spunea Mircea Dinescu într-o declarație de suflet despre poet.

           Doamne, multe ar mai fi de adăugat, dar aceasta fiind doar o prezentare succintă a poetului și a operei sale, voi mai scrie câteva rânduri despre una dintre pasiunile vieții sale, poezia. Scrisă mereu cu patosul acela inconfundabil care șochează: dulce și incisiv, calm și febril, duios și incitant, poezia păunesciană este un izvor nesecat de sentimente, este vie, copleșitoare prin forță și vigurozitate.

          Criticat asiduu, blamat, uneori stigmatizat de acele personaje care s-au rătăcit pe drumuri înfundate, Adrian Păunescu a reușit să convingă, a copleșit prin forța sa lăuntrică, a învins prin sclipirea minții și și-a deschis singur drum spre nemurire. Poezia sa s-a îndepărtat de tiparele creației lirice moderne, a abordat stilul acela tradițional prin care a cucerit mulțimi de oameni, i-a făcut să-l înțeleagă, să-l iubească, uneori să-l divinizeze. Acesta a fost și va rămâne unul dintre marii noștri poeți, Adrian Păunescu!

          Odihnă veșnică, poete!

.

Muntele (fragment)

Adrian Păunescu

...........................

Iubita mea ți-am cumpărat un munte

Să faci cu el ce-i ști și ce vei vrea,

Eu mă retrag în peșteri muribunde

Ca am uitat să-ți mai șoptesc ceva:

Am dat pe acest munte VIAȚA MEA.

.

Din marele bazar cu amănunte

Plătind cu viața tot ce scump era,

Iubita mea, ți-am cumpărat un munte...

Păcat că n-o să-ncapă-n lumea ta.