Primul contact cu lumea cristalelor

 Nu mai țin minte momentul exact când am luat legătura cu lumea cristalelor. Cert este că a fost cu câteva decenii în urmă.

Prima care și-a luat un colier de pietre semiprețioase a fost mama. Nu a trecut mult și mi-a cumpărat și mie unul, mai mic și mai finuț. Prima impresie? De uimire, de surpriză. M-a fermecat varietarea de mărimi, de culori și de forme neregulate. Purtate peste o bluză sau direct pe piele dădeau curând o senzatie de căldură, sau mai bine spus de pierderea senzației obișnuite de răceală dată de atingerea unei pietre. Curând tata ne-a făcut cadou și câte un pandantiv de chihlimbar. L-am atins pe al meu; era micuț, in formă de lacrimă, cu un luciu fără cusur și deloc rece.

Câțiva ani mai târziu am aflat că aceste pietre semiprețioase pot fi folosite ca și cristale terapeutice. Purtarea lor pe corp sau în imediata apropiere ar produce o echilibrare energetică a organismului. Nu am experimentat (încă!) fenomenul, dar am constatat că, de pildă, mă simt mai bine dacă port bijuterii pe mâna stângă decât pe cea dreaptă.

Pietrele semiprețioase sunt splendide daca sunt folosite ca și ornament în casă prin formă, culoare și strălucire. Dar pot fi folosite ca și...

 ... coliere...

 ... sau pandantive. Și nu numai.

Din simplă cochetărie feminină sau ca și iubitoare de frumos păstrez în preajma mea multe asemenea pietre semiprețioase. Și m-ar tenta să mai achiziționez astfel de bijuterii ale naturii ori de câte ori aș avea ocazia și posibilități.

Articol scris pentru SuperBlog 2022