***

 Rugăciunea care se spune în prima zi din an.

 „Doamne Dumnezeul nostru, Preasfântă Treime, Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt,  Ţie, Doamne, ne plecăm genunchii sufletului şi ai trupului nostru. Ţie singurului Bun şi fără de păcat, Ţie adevăratului Dumnezeu, care ai făcut cerul şi pământul, marea şi izvoarele, toate cele văzute şi nevăzute. Ţie, Dumnezeule, ne închinăm, Te lăudăm, îţi mulţumim şi Te rugăm. Caută cu milostivire spre smerita noastră rugăciune şi primeşte mulţumirile, laudele şi cererile noastre.

Te rugăm, Dumnezeule, să ne dai răbdare, înţelepciune, dragoste desăvârşită, nădejde nezdruncinată şi toate virtuţile care ne trebuie ca să ne mântuim. Apără-ne de oameni gâlcevitori, de oameni rătăciţi, de patimi şi păcate. Ajută-ne, Doamne, să nu ne lepădăm de Tine în nici un fel. Te rugăm acum, Dumnezeul nostru, să cauţi cu milostivire. Și să faci ca să fie primite la Tine toate cele lucrate de noi, nevrednicii în numele Tău, în anii trecuţi până în clipa de faţă: rugăciunile, cântările, milosteniile la săraci şi toate ostenelile noastre. Căci ştim că noi nu avem nimic al nostru, ci am luat totul dintru ale Tale.

Învrednicește-ne, Doamne, cu harul Tău!

Deschide Doamne urechile sufletelor noastre, ca să audă glasul trâmbiţei Tale celei de mântuire şi să înviem pentru viaţa veşnică. Trimite tuturor creştinilor din toată lumea har şi putere, ca să biruiască pe satana. Și vino în ajutor la tot creştinul cel necăjit şi întristat, care are trebuinţă de ajutorul Tău. Doamne, noi, oile păşunii Tale, nu avem nici o altă apărare, ci numai Tu eşti apărătorul nostru cel puternic şi numai în Tine ne încredem, de aceea te rugăm să ne ajuţi şi să nu ne lepezi de la faţa Ta.

Adu-Ţi aminte Doamne şi de cei adormiţi din neamurile noastre, de părinţii noştri, de toţi fraţii şi surorile care au plecat dintre noi, de toţi cei ce s-au pomenit la Sfintele Liturghii şi sărindare şi pomeneşte-i întru împărăţia Ta.

Auzi-ne şi pe noi, Doamne Dumnezeul nostru, cum ai auzit pe Ucenicii Tăi când Te rugau, cum ai auzit pe Prooroci, pe Mucenici, pe Ierarhi, cum ai auzit pe Sfinţii Părinţi şi nu ne lepăda pe noi de la Faţa Ta, că zidirea Ta suntem şi pe alt Dumnezeu nu ştim, ci numai Tu eşti Dumnezeul nostru în care credem şi căruia ne închinăm Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Amin.

***

 “Bine-ai venit, An nou!...

Bine-ai venit...

De când te-aştept aproape-am şi albit...

Dar fiindcă-mi intri-n casă-ntâia oară,

Te rog să nu-mi faci casa de ocară...

Nu te grăbi să-mi intri pe furiş,

C-abia sosişi...

Noroc că te-aşteptam deştept

Să te previu la timp, să fii atent,

Şi-n clipa marelui eveniment

Să-mi calci în casă cu piciorul drept...

Şi nu uita

Să-ţi laşi ciubotele afară,

Aşa te vreau!...

Te vreau la trup curat... neprihănit...

Şi tot aşa la suflet şi la minte -

Te vreau sub chipul celui arvunit

Pe treizeci de arginţi

Şi-un blid de linte!...

Şi-acum, că te-nduraşi să-mi intri-n casă,

Poftim la masă...

Dar mai nainte de-a gusta

Din vinul şi din pâinea mea,

Deschide-ţi ochii bine, ca să-nveţi

Povestea Coliviei cu sticleţi...

Şi-n urmă, dacă poţi să te-ntregeşti

Cu sfinţii din icoanele de pe pereţi,

Te rog - de pe parchete si sofa -

Să-mi schimbi covoarele de Buhara,

Şi-n locul lor tu să-mi întinzi

Numai velinţe olteneşti.

Ca să-mi rasfrâng cu ele, în oglinzi,

Podoabele mândriei strămoşeşti...

Iar pe măsuţele pătrate,

În locul florilor de crin, fanate,

Să-mi pui în strachine de lut

Crăiţe sângerii culese

În cinstea viitoarei florărese

Care, probabil, nici nu s-a născut!...

An nou...

Ai auzit ce-ţi cer?...

Nu-ţi cer să faci nimic în casa mea,

Mai mult decât ai face tu-ntr-a ta!...

Iar eu, un biet român ursit

Să fiu scuipat şi pălmuit,

Deşi n-am casă cu calorifer,

Te-adăpostesc de viscol şi de ger

Şi te cinstesc aşa cum se cuvine

Să fiu cinstit şi eu - măcar de tine!...

Te-ntâmpin ca pe-un frate-adevărat -

Un frate ce-mi va da napoi

Sticletele ce mi-a furat

Alt frate, mult mai mare decât noi!...

Te-ntâmpin numai cu atât -

Ce mi-a rămas -

Un "Ah" în gât,

Şi-un gest cu care te primesc

Ca pe-un "Specific românesc"!...

An nou!...

Fii nou de sus şi până jos!...

Copil al nimănui şi-al tuturor,

Copil din flori,

Copil gălăgios...

Desfăşură-te-ncet de pe mosor...

Încet... cât mai încet... şi liniştit...

Şi fii atent ca nu care cumva

Să ţi se rupă firu-n casa mea!...

Bine-ai venit, An nou...

Bine-ai venit!...”

______________

Ion Minulescu - Rânduri pentru Anul nou

***

 Iată lista pentru masa de Crăciun, anul 1937, listă făcută de dom’ Pascale , negustor şi meseriaş cinstit şi stimat din Obor şi de doamna sa Uţa , băcăniţă cu marfă bună şi ieftină dar şi proprietară a multor terenuri din jur, aflate pe foaia de zestre – de pe Maşina de Pâine , numărul 52, lângă Fabrica de sifoane, la bariera Oborului.

Pe la ora 13, în ziua de Crăciun , se strângeau musafirii: d’alde Malaxa, Asan şi Predoleanu, boierii Şerbănescu, Florescu şi Ştefănescu, generalul Petroff, avocatul Petrovicescu, ambasadorul X şi consul Y.

Întâi se servea domnilor care se aşezau la masa uriaşă de 24 de persoane, cu farfurii de porţelan de Bavaria cu două spade, albastre încrucişate , şi tacîmuri de argint sterling englezeşti , se servea alune sărate şi ţuică de Văleni . Doamnele se învârteau pe la bucătării, „îşi pudrau nasul” iar copiii deschideau cadourile aflate sub Pomul de Crăciun . Apoi doamnele, vesele şi foarte bine dispuse cu  mastică de Chios – începeau să umple masa.

Ouă umplute , cu o pastă al cărui secret s-a pierdut, dar cred că era pe bază de ficat de pasăre , unele poate şi cu anşoa , decorate cu frunzuliţe de pătrunjel sau murături, roşii umplute cu brânză de vaci de la olteni , mezeluri, neapărat salam de Sibiu , ghiudem , babic , kaizer , trei-patru feluri de brânzeturi , caşcavaluri , Camembert .  Totul aşezat pe platori mari de alpaca argintată !  Măsline naturale marinate , nu din cele negre . Se aduceau sticlele de ţuică , neapărat de Văleni şi Piteşti .

Apoi venea marea salată de beuf , făcută din maioneză pregătită în casă cu ouă de la Săruleşti şi cu un ulei special adus din Albania , nu, nu ulei de măsline, altceva, dar nu se mai ştie calitatea în ziua de astăzi ! Cu o cruce mare, roşie, din murături roşii, gogoşari, peste maioneză strălucitoare. Pâine albă şi neagră , de pe Lizeanu .

Erau la rând, tremurând de nerăbdare, piftia de porc şi de curcan cu murături şi felii de ou în aspic .

Apoi se făcea o mică pauză, domnii vorbeau de afaceri, politică şi curse de cai, iar doamnele despre modă, copii şi actori.

Iarăşi doamnele se ridicau de la masă, evacuau farfuriile şi platourile folosite, ca să apară cu alte bunătăţi: icre şi pescărie.

Icre de Manciuria şi Beluga (negre) şi autohtonele icre de ştiucă . Cu lămâi frumos tăiate, în spirale şi la icrele negre se mai adăuga unt de Sinaia şi gălbenuş tare de ou. Pâine prăjită, de la cuptorul de pe Zece Mese .

Apoi urmau şalău cu maioneză în sos alb de lămâie şi somn la grătar . Se servea un vin alb sec , Fetească .

Se mai făcea o pauză, bărbaţii jucau table sau stos, iar doamnele îşi scoteau pantofii înalţi ca să încalţe papuci de blană , de la Braşov .

La un moment dat gazda întreba: „Măi băieţi, dar vouă nu vă este foame?” Semn pentru aducerea celor trei sute treizeci şi trei de sarmale ,cu mămăliguţă făcută cu lapte din mălai de moară de piatră şi smântână tot de la olteni . La sarmale mai apăreau pe masă şi două-trei feluri de muştar, hrean şi alte mirodenii de dres gustul, după poftă. Cine voia putea lua, înaintea sarmalelor, o ciorbică de perişoare sau o supă de pui !

Apoi fără întrerupere, apăreau fripturile de porc , curcan şi vânat , cartofii prăjiţi pai-franţuzeşte , murăturile de multe feluri, gogonele, castraveţi, gogoşari. Apoi mici bucăţele de cârnat , ficat , rinichi , şorici , lebăr , caltaboş , mititei , POMANA PORCULUI ! Două feluri de vin roşu sec , Băbească şi Pietroasele .

Pentru copii se făcea un meniu separat, cu piure şi şniţel vienez !

Cine voia, comanda o cafea , făcută neapărat din cafea braziliană de la ” Armeanul „. Doamnele preferau o ciocolată caldă cu frişcă atunci bătută !

Se mai sta şi se mai discuta preţ de la vreo oră, se puneau la cale logodne şi încuscriri , călătorii şi vacanţe . Undeva, în salonul mic, se auzea un PATEFON , iar domnii invitau doamnele la DANS !

Apoi începeau să fie aduse fructele şi dulciurile , toate odată , ca să aleagă omul şi să se sature numai văzându-le !  Portocale, mandarine, banane, ananaşi,

mere, pere şi un… pepene !

Urmau cozonacii , imenşi, parfumaţi, plini de nucă, stafide şi de cacao . Rahat nu se punea pe atunci ! Vinul se schimba cu dulcele Cotnari !

Fursecuri de multe feluri şi mărimi, prăjituri făcute numai în casă, cu gust fantastic, cum nu se mai fac, două torturi , mereu două . Un tort pentru Prunc şi unul pentru Mama Lui, Fecioara Maria !

Apoi urma dansul, „konga” în toată casa, cadourile trăznite pe care şi le făceau unul altuia mesenii, jocuri de societate, glume, bancuri, păcăleli, „mima” etc. Oamenii chiar se distrau cât puteau şi râdeau în hohote ! De Crăciun nu se bea şampanie… doar de Revelion !

Pe la ora zece noaptea se aducea o a doua cafea (sictir caffe) , semn că musafirii trebuie să se cam ducă pe la casele lor.

A doua zi, prin curier, dom’ Pascale şi coniţa Uţa primeau carţile de vizită ale mesenilor cu câte o scrisoare de mulţumire în care se arăta cât de bine s-au simţit…”

(Sursa: ioncoja.ro)

***

 31 decembrie 1925 ABDICAREA LUI CAROL II

Din motive personale, speculate de conducerea Partidului Naţional Liberal, pentru care nu prezenta suficiente garanţii, prinţul Carol al II-lea renunţă, la tron, hotărându-se să rămână în străinătate sub numele de Carol Caraiman. La 31.XII.1925 Consiliul de Coroană va ratifica renunţarea prinţului Carol al II-lea la tron, în favoarea fiului său, Mihai. În cursul primului război mondial, la 27 august/9 septembrie 1918, Carol, deghizat în uniformă de ofițer rus, a părăsit unitatea militară pe care o comanda, Batalionul de Vânători de Munte (aflată la Târgu Neamț) și, în ziua de 31 august/13 septembrie 1918 s-a căsătorit la Odessa cu Ioana Maria Valentina Lambrino (Zizi Lambrino), ceea ce era o încălcare a Statutului Casei Regale, care permitea numai căsătoria cu persoane din alte case regale. Ferdinand a ezitat însă să aplice o pedeapsă fermă, ordonând arestarea lui Carol vreme de 75 de zile la mănăstirea Horaița (județul Neamț), începând cu data de 9/22 septembrie 1918.Demersurile făcute de familia regală și de oamenii politici pentru despărțirea lui Carol de Zizi Lambrino nu au reușit (deși la începutul anului 1919 Tribunalul Ilfov anula căsătoria celor doi, pentru nerespectarea unor cerințe de ordin formal), astfel încât acesta, la 1 august 1919 a trimis regelui Ferdinand o declarație scrisă de renunțare la calitatea de principe moștenitor al Coroanei României, după care lui Carol i s-a impus domiciliu forțat la Bistrița. Eforturile familiei regale de a determina răzgândirea lui Carol au fost în cele din urmă încununate de succes, acesta revenind, la 20 februarie 1920 asupra renunțării la tron și promițând că nu se vă căsători decât cu învoirea regelui Ferdinand.Între timp, la 8 ianuarie 1920, Zizi Lambrino dăduse naștere unui fiu, botezat Mircea Grigore. Aceasta a fost nevoită să părăsească țara împreună cu copilul său, în schimbul unei pensii viagere substanțiale. Astfel, Zizi Lambrino primea o sumă egală cu dobânda de 5% la un capital de 2.200.000 franci francezi, adică 110.000 franci francezi, începând cu 1 iunie 1920. Pentru "cheltuielile din trecut", ea primea "o dată pentru totdeauna" suma de 500.000 lei. În schimb, Zizi Lambrino se obliga să nu facă niciun demers vătămător pentru vreun membru al familiei regale și să predea toate scrisorile primite de la Carol (obligație neîndeplinită).La 10 martie 1921, la Atena, Carol se căsătorea cu principesa Elena, fiica regelui Constantin al Greciei, iar la 25 octombrie 1921 din această căsătorie se năștea Mihai, viitorul rege al României, astfel încât succesiunea la tron părea asigurată. Căsătoria cu principesa Elena era însă întemeiată pe motive dinastice, iar temperamentul "focos și brutal" al lui Carol era greu compatibil cu "natura simțitoare și rafinată" a soției sale . La 14 februarie 1925, Carol o întâlnește pentru prima dată pe Elena Lupescu, ceea ce avea să constituie debutul unei relații ce va marca nu numai restul vieții prințului, dar și viața politică din România din anii de până la al doilea război mondial. Carol s-a dedicat cu pasiune noii sale aventuri sentimentale, nemaiținând cont de faptul că era căsătorit, avea un copil și, în plus, era moștenitorul coroanei.Pentru a-l îndepărta de București, Ferdinand l-a desemnat pe Carol să reprezinte familia regală la funeraliile reginei-mamă Alexandra a Marii Britanii, decedată la 20 noiembrie 1925. Imediat după funeralii, Carol s-a deplasat la Paris, unde a întâlnit-o pe Elena Lupescu, cu care a plecat la Veneția. De acolo, la data de 12 decembrie 1925, Carol i-a adresat regelui Ferdinand o nouă scrisoare de renunțare la toate drepturile de principe moștenitor al României. În plus, Carol se angaja să nu se întoarcă în țară vreme de 10 ani.După primirea scrisorii, Ferdinand a hotărât trimiterea în Italia a lui Constantin Hiott, ministrul Casei Regale. În urma discuțiilor dintre acesta și Carol, acesta emite o nouă declarație de renunțare, cu specificație "Milano, 28 decembrie 1925".Confruntat cu această situație, regele a decis convocarea, pentru 31 decembrie 1925, a unui Consiliu de Coroană, la care au fost invitate 23 de persoane, printre care Ion I. C. Brătianu, primul-ministru al Guvernului la acea vreme, Iuliu Maniu, Alexandru Averescu, Nicolae Iorga și Ion Mihalache. După circa două ore de discuții, toți participanții au acceptat punctul de vedere al regelui, care a decis acceptarea renunțării la succesiunea tronului. După hotărârea Consiliului de Coroană, s-a decis convocarea Parlamentului, pentru data de 4 ianuarie 1926. Pe ordinea de zi s-a aflat adoptarea a trei legi, pentru acceptarea renunțării lui Carol și proclamarea lui Mihai ca moștenitor, pentru modificarea Statutului Casei Regale și pentru primirea Regenței. În calitate de regenți au fost desemnați Prințul Nicolae, fratele mai mic al lui Carol, patriarhul Miron Cristea și președintele Curții de Casație, Gheorghe Buzdugan. Legile au fost adoptate în unanimitate, ele fiind cunoscute ulterior, împreună, sub denumirea de "actul de la 4 ianuarie"; reprezentanții Partidului Național și cei ai Partidului Țărănesc nu au participat însă la vot, în semn de protest față de graba cu care se depusese proiectul de lege pentru primirea Regenței.În epocă, actul de la 4 ianuarie a fost considerat ca o victorie politică a lui Ion I. C. Brătianu și a Partidului Național Liberal, întrucât Buzdugan și Miron Cristea erau văzuți ca fiind devotați lui Brătianu, iar prințul Nicolae se afla sub influența reginei Maria și era intimidat de personalitatea lui Brătianu.Carol a încetat astfel să fie membru al familiei domnitoare, devenind o simplă persoană particulară; regele a hotărât ca acesta să poarte numele de Carol Caraiman, "în amintirea locului unde s-a născut" .Deși la data adoptării actului de la 4 ianuarie 1926, regele Ferdinand avea 60 de ani, astfel încât problema succesiunii părea încă îndepărtată, acesta, din cauza unui cancer, moare la 19 iulie 1927, la castelul Pelișor de la Sinaia. Astfel, Mihai I a devenit pentru prima dată rege al României, iar la 20 iulie 1927, cei trei membri ai Regenței au depus jurământul în fața Parlamentului

Foto 1 - Carol II

Foto 2 - Carol si Mihai dupa " restauratie"

Foto 3 - Carol si Mihai inainte de abdicarea din 1940

Foto 4 - Carol Caraiman si Elena Lupescu la Lisabona

Foto 5 - Printul Carol si Zizi Lambrino.

Surse:

Gabriel Constantinescu, Șah la rege, declinul monarhiei române în secolul XX, Editura Christiana, 2007.

Florin Constantiniu, O istorie sinceră a poporului român. Editura Univers Enciclopedic, 1997.

https://peles.ro/personalitati/regele-carol-al-ii-lea/

https://familiaregala.ro/istorie/regele-carol-ii

https://www.rri.ro/ro_ro/regele_carol_al_ii_lea-2624725

https://radioromaniacultural.ro/documentar-66-de-ani-de.../

https://hi-storylessons.eu/.../cultul-personalitatii.../

***

 ION  CREANGA a trecut in nefiinta la 31 decembrie 1889

 

La 1 martie 1837 se naste, dupa cum marturiseste singur, Ion Creanga, intaiul din cei opt copii ai lui Stefan a Petrii Ciubotariul si ai Smarandei Creanga, "razesi fara pamanturi" din satul Humulesti, tinutul Neamt. Dupa mitrica satului Humulesti, data nasterii este 10 iunie 1839.

1846 — Ion Creanga incepe cursul primar in satul natal, la scoala infiintata de preotul Ion Humulescu (Nemteanu) cu dascalul Vasile a Ilioaei.

1847 — Dascalul Vasile fiind luat la oaste cu arcanul, Nica a lui Stefan a Petrii trece in grija batranului dascal Iordache farnaitul, care moare de holera.

1848 — Creanga trece la scoala invatatorului Nicolae Nanu din Brosteni, adus aici de bunicului sau David Creanga.

1849 — Pana in primavara invata la Brosteni. Sta in gazda la Irinuca.

1852 — Se inscrie la Scoala Domneasca din Targu Neamt cu numele de Ion Stefanescu.

1853 — Termina clasa a treia primara la scoala de la Targul Neamt, avand ca profesor pe Isaia Teodorescu.

1854 — Termina clasa a patra si se inscrie la Scoala catiherica din Falticeni.

1854 — In catalogul de la Scoala catiherica din Falticeni apare cu numele schimbat in Ion Creanga, deoarece doar fiii din familii de preoti, diaconi si dascali puteau urma aceasta scoala, iar unchiul sau Gheorghe Creanga era preot.

1855 — Are loc Examenul public la Scoala cateherica din Falticeni. Ion Creanga se califica cel dintai. Seminarul de la Socola din Iasi solicita scolii 10 clirici. Intre cei 10 se afla si Ion Creanga.

Catihetii sunt admisi in anul al II-lea la seminarul de la Socola.

1858 — Moare pe mosia Facutii, tinutul Iasi, Stefan a Petrii Ciubotariul, tatal scriitorului, si este inmormantat la Biserica din satul Prigoreni la 30 iunie.

Devenind capul familiei, Ion Creanga renunta la a mai continua si Cursul de sus, de patru ani, de la Seminaria de la Socola.

Primeste "Atestatul formalnic" pe care il astepta de un an de zile.

Cu numarul 206 i se elibereaza Adeverinta ca a absolvit cele patru clase.

1859 — Se casatoreste cu Ileana Grigoriu, fiica preotului Ioan Grigoriu in varsta de 15 ani.

Ion Creanga este numit "cantaret cu leafa de 600 de lei pe an" la Biserica Sf. 40 de Mucenici din Iasi.

Face o cerere in care solicita un post de preot la biserica unde slujeste drept cantaret , dar nu i se aproba. Marturia obtinuta de la cativa poporeni de la Biserica Sfantii 40 de Mucenici spre a fi hirotonit la acea biserica nu-i foloseste la nimic, nefiind, deocamdata aici, vreun post de diacon.

Inainte de a fi hirotonit diacon, isi face o parafa pe care o aplica pe cartile pe care continua sa si le cumpere " D.I.K. " (Diacon I. Kreanga)

Ion Creanga solicita Mitropoliei sa fie hirotonit pe postul vacant de diacon de la Biserica Sf. Treime din Iasi.

In decembrie, la Biserica Sf. Paraschiva din Tg. Frumos, cam la jumatatea drumului dinspre Humulesti si Iasi, Ion Creanga va fi hirotonit diacon, intrand astfel in randul clerului ortodox. Este de fata si mama sa care isi implineste visul de a-si vedea "baietul popa".

1860 — Nu se intelege bine cu socrul sau, care incearca sa il omoare. E obligat sa se impace si traieste in continuare alaturi de ei.

Ion Creanga incepe viata de cleric.

Obtine mutarea de la Biserica Sf. Treime la Biserica Sf. 40 de Mucenici unde locuia, in casa socrului sau. Leafa se stabileste la 700 de lei pe an.

Solicita in septembrie un post de invatator, dar Ministerul ii raspunde negativ.

In octombrie este inscris ca student in anul I la Facultatea de Teologie din Iasi.

Pe 19 decembrie se naste fiul sau Constantin.

1861 — Se dedica familiei, copilului sau, dar si studiului.

Cumpara si citea carti in limbile franceza si germana, mai ales pedagogie.

1863 — Moare mama scriitorului, Smaranda Creanga.

Mitropolia aproba mutarea provizorie a diaconului Ion Creanga la Manastirea Barboi din Iasi. Aici primeste casa sa locuiasca.

Continua problemele cu socrul sau.

1864 — Intoarcerea lui Titu Maiorescu ca director la Scoala Normala de invatatori de la Trei Ierarhi din Iasi. Intre candidati se prezinta si diaconul Ion Creanga. Directorul Titu Maiorescu, descoperind calitatile extraordinare ale diaconului, cere Ministerului sa-l numeasca deja invatator suplinitor pana la terminarea studiilor de doi ani a Scolii Normale.

In noiembrie, prin decretul domnesc nr .1501, semnat de catre domnitorul Alexandru Ioan Cuza, Ion Creanga este numit provizoriu institutor.

1865 — Creanga isi incepe activitatea de institutor.

Locuieste impreuna cu diaconita Ileana si fiul sau Constantin si cu cei trei frati : Zahei, Teodor si Elena la Biserica Barboi.

Creanga este angajat ca diacon cu leafa de 600 lei, la Biserica Sf. Pantelimon din Iasi.

Termina cursurile de doi ani la Institutul Vasilian (Scoala de invatatori) din Iasi, primind Atestatul cu nota "eminenta" la toate materiile.

1866 — Obtine postul de diacon la Biserica Golia. Se va muta aici si cu locuinta.

In urma adoptarii unei noi legislatii privind "cumulul de functii", potrivit careia fiecare cadru didactic si slujitor al bisericii sa primeasca un singur salar de la stat, Ion Creanga va opta pentru salariul de la scoala, la Golia continuand sa slujeasca pentru locuinta si alte beneficii.

1867 — Sotia sa este tot mai mult atrasa de egumenul calugar, Isaia Vicol Dioclias si isi va parasi caminul, sotul si copilul.

1868 — Este acuzat si pedepsit pentru ca mergea la teatru si pentru tragerea cu pusca asupra bisericii. Este invatator la Scoala primara de la Trei Ierarhi si diacon la Manastirea Golia.

Apare in 8.000 de exemplare "Metoda noua de scriere si cetire pentru uzul clasei I primare". Printre autori si Ion Creanga.

Publica si semneaza poezia Pasarica in timpul iernei.

1869 — Este tot mai devotat profesiei didactice, fara insa a-si neglija obligatiile ce le avea ca diacon la Manastirea Golia.

Se ocupa de educarea fiului sau.

1870 — Munceste foarte mult, are foarte multe obligatii ca institutor si ca diacon, va continua sa alcatuiasca manuale scolare.

Ion Creanga solicita directorului Liceului central din Iasi primirea ca bursier in Internatul scolii a fratelui sau, Teodor Creanga. Si soara sa Ileana , nascuta in anul 1858, se afla la Iasi, sub ingrijirea lui Creanga.

Ion Creanga face schimb de posturi didactice cu parintele Gh. Ienachescu, fost coleg si colaborator la manualele scolare. Ion Creanga trece la Scoala primara sucursala nr.1 din Iasi, iar Gh. Ienachescu la Scoala primara de baieti de la Trei Ierarhi, in locul sau.

1871 — Apare "Invatatoriul copiilor - carte de cetit in clasele primare de ambele sexe cu litere, slove si buchi, cuprinzand invataturi morale si instructive" de C. Grigorescu , I. Creanga si V. Raceanu.

Iacob Negruzzi publica in Convorbiri literare , o poezie ironica la adresa lui Creanga.

Se constituie la Iasi, Prima Casa de Economie. In Procesul verbal de constituire semneaza ca fondator si " I, Creanga, diacon ".

In aceasta zi de duminica, diaconul Ion Creanga apare la slujba tuns si cu palarie.

Diaconul tuns, Ion Creanga, este convocat la Consistoriul Mitropoliei, dar nu se prezinta. Scrie, suparat, un protest pe care il inainteaza la Consistoriu.

1872 — Apare a doua editie din "Invatatoriul copiilor".

In ziarul "Noul curier roman" ii apare articolul Misiunea preotului la sate.

O cunoaste pe Tinca Vartic, nepoata diaconului Vartic, alaturi de care isi va petrece tot restul vietii in Ticaul Iasului, intr-o "bojdeuca de casuta".

In ziarul "Columna lui Traian" i se retipareste articolul Misiunea preotului la sate.

Ion Creanga publica un nou articol, Jesuitismul in Romania semnat Pr. I. Creanga, tot in ziarul iesean "Noul curier roman ".

Este destituit din cler.

Ministerul Instructiunii Publice si al Cultelor il destituie pe Ion Creanga din postul de institutor la scoala sucursala nr. 1 baieti din Iasi. Destituirea venea in urma excluderii diaconului Ion Creanga din randul clericilor.

Creanga se afla la Primaria Iasi si obtine de aici o atestatie ca este lipsit de orice mijloace.

Isi cistiga existenta ca mandatar al unui debit de tutun.

1873 — Ion Creanga, nemaifiind preot, are voie sa divorteze. Inainteaza Tribunalului cererea de desfacere a casatoriei, si obtine divortul.

1874 — Apare a III-a editie din Invatatoriul Copiilor.

Ion Creanga se afla la Bucuresti si solicita, printr-o cerere Ministrului, postul la clasele I si a II-a de la Scoala de baieti nr.2 din Pacurari.

Consiliul permanent da lui Ion Creanga avizul pentru a fi reintegrat pe postul de institutor.

Publica poeziile: Nu lucrezi n-ai ce manca!, Ia, clopotelul suna si povestirile : Pacala, Inul si camesa, Acul si barosul si A fost, a fost, ca de n-ar fi fost nu s-ar povesti.

1875 — Numit intr-o comisie de examinare a cartilor didactice din Iasi, M. Eminescu face cunostinta cu Ion Creanga. Introdus de poet la Junimea, Creanga publica, in "Convorbiri literare", Soacra cu trei nurori si Capra cu trei iezi.

Ion Creanga cere numirea definitiva in postul ce ocupa.

Intr-un Raport catre Ministru se apreciaza moralitatea si activitatea deosebita a dascalului Creanga.

Ministrul Titu Maiorescu da aprobare cartii de lectura Invatatorul copiilor pentru a fi introdusa in scoli.

1876 — In revista "Convorbiri literare" apare povestea Punguta cu doi bani de Ion Creanga.

Apare Povatuitoriu la cetire prin scriere dupa sistema fonetica de Gh. Ienachescu si Ion Creanga

Revizorul scolar Mihai Eminescu da o Circulara de introducere a cartilor didactice in scoala, Intre acestea si Metoda noua de scriere si cetire pentru uzul clasei I primare si Invatatorul copiilor de Ion Creanga.

Ii apar in aceeasi revista "Convorbiri literare" povestile Danila Prepeleag si Povestea porcului.

Mihai Eminescu se va muta pentru un timp, in Ticau, la bunul sau prieten Ion Creanga. .

Mihai Emienscu primeste postul de redactor al ziarului "Curierul de Iasi". Va fi retiparita povestea Danila Prepeleac si Povestea porcului.

Are loc a 13-a Aniversare a Junimii la Iasi. Ion Creanga va citi Povestea lui Ionica cel prost.

1877 — Publica in "Convorbiri literare" Mos Nechifor Cotcariul. Se va tipari si in brosura.

In revista "Convorbiri literare" apare Povestea lui Stan Patitul.

In aceasta perioada, Ion Creanga isi va lua concediu medical si incepe sa scrie la Povestea lui Harap-Alb.

Apare in revista "Convorbiri literare" povestea Fata mosului si fata babei.

Constantin, fiul lui Ion Creanga, nu avea inca 17 ani si se inscrisese voluntar in Razboiul de Independenta. Ion Creanga roaga pe P.P.Carp, iar acesta pe I.C.Bratianu, si astfel Constantin este demobilizat.

Apare Povestea povestilor.

1878 — Publica in "Convorbiri literare" povestea Ivan Turbinca.

Revista "Gura satului" din Arad retipareste povestea Ivan Turbinca.

Mihai Eminescu retipareste in "Timpul" povestea Ivan Turbinca.

Ziarul "Curierul de Iasi" retipareste povestea Ivan Turbinca.

Ion Creanga publica in revista "Convorbiri literare", Povestea unui om lenes. Aceasta va fi republicata in luna noiembrie de ziarul "Curierul de Iasi".

Invatatorul este decorat cu ordinul Bene merenti cl a II-a.

Apare editia a V-a a cartii Invatatorul copiilor. Se retiparesc aici poeziile : Nu lucrezi, n-ai ce manca si Ia! Clopotelul suna si povestirile Pacala, Inul si canesa, Acul si barosul, A fost odata.

1879 — Dizionario Biografico Degli Scrittori Contemporanei , de Angelo de Gubernatis, Firenze, 1879, are la pagina 324: "Creanga (Giovanni) , scrittore rumano, insegnante elementare a Yassy, nacque il 1 marzo 1837 nel villagio di Humulesti, nel distretto di Niamtzo. Esordi con alcuni libri scolastici ; piu tardi publicy nel Convorbiri literare una serie di Racconti popolari, dei quali rechiamo, titoli: Soacra cu trei nurori; Danila Prepeleac; Capra cu trei iezi; Povestea porcului; Mos Nichifor Cotcariul; Stan patitul; Harap Alb; Ivan Turbinca".

Are probleme de sanatate.

Apare "Geografia judetului Iasi", de V. Raceanu, Gh. Ienachescu si Ion Creanga.

Ion Creanga cumpara locul si Bojdeuca din Ticau pe numele Tincai Vartic. Scrie el insusi actul si-l semneaza ca martor.

Apare al patrulea manual scolar la care Ion Creanga este coautor : Geografia judetului Iasi, cu planul orasului Iasi, contururile plaiesilor si conturul judetului pentru clasa a II-a primara urbana si pentru clasa a III-a primara rurala, de ambe sexe, de institutorii V.Raceanu, Gh. Ienachescu si Ion Creanga.

1880 — Apare in albumul macedo-roman anectoda Mos Ion Roata si Unirea.

In acest an incepe sa scrie Amintiri din copilarie.

Prietenul sau, ministrul Vasile Conta, il va ajuta sa faca parte din Consiliul Instructiunii.

Apar semnele serioase ale imbolnavirii si, odata cu ele, concediile medicale.

Ion Creanga este numit in Consiliul general al Instructiunii si se afla la Bucuresti.

Participa la intalnirile Junimii din casa lui Titu Maiorescu, la Bucuresti.

In "Calindarul bunului econom pe anul 1880" din Sibiu, se retipareste Ivan Turbinca.

1881 — In revista "Convorbiri literare" nr.10, Ion Creanga publica Amintiri din copilarie I. Dedicatie d-soarei Livia Maiorescu, fiica lui Titu Maiorescu.

Se retipareste in ziarul "Timpul" Amintiri din copilarie I.

Ministerul ii aproba lui Ion Creanga , institutor, cocnediu de boala de o luna , in baza actului medical prezentat.

Scrie cu febrilitate opera sa Amintiri din copilarie si o va publica in revista Junimii "Convorbiri literare".

Revista " Convorbiri literare" publica partea a doua din Amintiri din copilarie, cu aceeasi "Dedicatie d-soarei L.M."

Ziarul "Timpul" retipareste Amintiri din copilarie II de Ion Creanga.

Ziarul " Timpul" publica Taranul si Unirea, de Ion Creanga.

Ion Creanga se afla la Bucuresti in Comisia Consiliului Instructiunii si se si interneaza la spitalul Brancovenesc.

Intr-un articol din " Contemporanul" , Ioan Nadejde , facand observatii critice privitoare la partea stiintifica din manualul Invatatorul copiilor, mentioneaza elogios calitatile scriitorului Ion Creanga.

Creanga isi da impreuna cu Ileana consimtamantul la casatoria fiului lor cu Elena Adamescu din Bucuresti.

Publica in "Convorbiri literare" povestirea Popa Duhu, un emotionant portret literar al profesorului sau de la Scoala Domneasca din Tg. Neamt -Isaia Teodorescu.

Revista "Contemporanul" din Iasi publica doua poezii populare: Cand eram in floarea mea si Mielusica (auzita in spitalul Brancovenesc de la mama Balasa, de locul ei din Craiova)

1882 — Revista "Contemporanul" din Iasi publica alte doua poezii populare culese de Ion Creanga la Bucuresti, in spitalul Brancovenesc de la aceeasi mama Balasa: Lina Catalina si Bratu.

In revista "Convorbiri literare" i se publica partea a III-a a Amintirilor din copilarie tot cu " Dedicatie domnisoarei L.M."

Din acest an, boala il va chinui si mai tare.

Ion Creanga sustine alaturi de B.P.Hasdeu, in Consiliul permanent al Instructiunii introducerea in scolile reale ale limbilor germana si franceza si facultativ italiana. Scolile pedagogice sa faca mai multa practica si sa dea diplome abdsolventilor. Ion Creanga redacteaza , sprijinit de B.P.Hasdeu, Poriectul de regulament pentru cercetarea cartilor didactice - reprodus de Eminescu in "Timpul" din 22 septembrie 1882.

Scrie povestirea Ioan Roata si Voda Cuza.

Societatea "Romania Juna" din Viena proclama pe Ion Creanga, N.Gane si A.D.Xenopol "membri onorari".

1883 — Ion Creanga, C.Grigorescu, V.Raceanu si Gh. Ienachescu trimit Academiei Romane, pentru premiere, Metoda noua de scriere si cetire pentru uzul clasei I primare. Comisia insa respinge lucrarea pe motiv ca a fost depusa cu intarziere!

Creanga va tipari in revista Junimii de la Iasi "Convorbiri literare" anecdota Cinci pani. Este ultima colaborare.

Mihai Eminescu soseste la Iasi, ca trimis al ziarului "Timpul". Va dormi in bojdeuca lui Creanga.

Ion Creanga este decorat cu ordinul " Cavaler al ordinului Coroana Romaniei " - ca o confirmare a meritelor sale didactice.

Incepe seria concediilor medicale de trei sau doua luni.

1884 — La inceputul lunii Ion Creanga era la Iasi unde afla ca rectorul Universitatii din Iasi, N. Culianu, facuse un Raport elogios privind activitatea sa didactica.

Ion Creanga cere ministerului acordarea celei de-a patra gradatii ca institutor.

Apare editia a III-a a manualului Geografia judetului Iasi.

Revista "Convorbiri literare" retipareste anecdota Mos Ion Roata.

1885 — Este din ce in ce mai bolnav. Mihai Eminescu este la Iasi si se vad des.

Creanga isi va ingriji sanatatea si se va preocupa de manualele scolare.

Constantin Creanga se logodeste cu d-ra Olga , fiica angrosistului Neculai Petrea din Braila.

Ziarul "Opinia" retipareste anecdota Mos Ion Roata si boierul.

Se afla la Slanic, la tratament.

Ziarul Liberalul din Iasi publica un reportaj de N.A.Bogdan despre Creanga.

Isi ia concediu pe sase luni.

1886 — Din acest an va fi mereu in concediu medical si va fi suplinit de proetul A.Popovici.

Este tradus in limba germana .

I se plagiaza abecedarele dar este acuzat chiar el de plagiat. Raspunde calomniilor.

Ion Creanga primeste raspuns negativ la solicitarea catre Minister de a i se acorda gradatia a IV-a , ca si cu un an in urma.

Constantin, fiul lui Creanga, se casatoreste cu Olga, la Braila. Ion Creanga este prezent la ceremonie.

Se duce pentru a treia oara la tratament in statiunea Slanic Moldova.

Constantin Creanga da examen la Arhitectura clasica si moderna. Mai tarziu, Horia Creanga, nepotul povestitorului, este considerat cel mai important arhitect al perioadei interbelice.

Apare Harap Alb in limba germana "Romanische Marchen nach - Joan Creanga"

Apare la Cernauti volumul Povesti poporale de I.Creanga, I.Slavici si St. Stefulea.

In Poeti si critici (1886), Titu Maiorescu citeaza din nou pe Ion Creanga, remarcand progresul din literatura fata de anul 1872.

Ion Creanga se afla la Bucuresti.

1887 — Constantin Creanga este avansat la gradul de capitan. In acest an va pleca impreuna cu sotia la Bruxelles pentru a urma Scoala de Razboi.

Ion Creanga impreuna cu V.G.Mortun viziteaza pe Eminescu la Manastirea Neamt.

Ion Creanga este permanent instiintat de soarta lui Eminescu.

Ziarul "Liberalul" din Iasi publica articolul semnat de I.Creanga, Gh. Enachescu si V.Raceanu - Purtare nedemna - raspunzand la acuzatiile de plagiat.

Ion Creanga se afla la Neamt. Viziteaza casa in care a crescut si biserica din Humulesti pentru a vedea pe parintele Teodor Focsa.

Apare editia cu numarul 20 a manualului Metoda noua. In 19 ani au aparut 20 de editii. Un succes nemaintalnit care a determinat si dusmanii inversunate. In acest an, in lunile mai, iunie si iulie in ziarele "Liberalul" si "Lupta" apar atacuri in care autorii Metodei noi de scriere si cetire pentru uzul clasei I primare sunt acuzati de plagiat si de specula! Atacatorul este profesorul Ioan Pop Florantin, impotriva caruia Ion Creanga va aduce argumente.

1888 — Obtine un nou concediu medical pe o durata de 6 luni, pana la 15 august.

Apare la Brasov revista "Convorbiri pedagogice". La rubrica intitulata Curier bibliografic, la pagina 45 , este prezentat Ion Creanga.

Ion Creanga se afla la Targu Neamt si redacteaza unchiului sau, preotul Gheorghe Creanga o petitie catre Epitropia Sf. Spiridon privitoare la pensionare.

Atacat in continuare de calomniatorul I.P.Florantin, Ion Creanga raspunde in ziarul "Fulgerul" din Iasi.

Ion Creanga obtine concediu medical aprobat de minister pentru un an scolar.

Ion Creanga este din nou prezent in cercul literar al poetului N.Beldiceanu din Iasi si va citi ultima parte din Amintiri din copilarie.

Ion Creanga vine la Bucuresti, insotit de Tinca. Se intalneste si cu Emienscu , aflat acum in cercul adolescentilor de la Fantana Blanduziei.

1889 — Are concediu medical de la scoala, dar se preocupa cu mare grija de pregatirea, editarea, corectura la scrierile sale.

Ion Creanga afla din ziare despre moartea lui Eminescu. Acest eveniment nefericit ii va grabi sfarsitul.

Ion Creanga obtine un nou concediu medical, pentru urmatorul an de zile.

In noaptea de ajun, pe 31 decembrie, moare Ion Creanga, in urma unui atac cerebral.

1890 — Pe 2 ianuarie este inmormantat in cimitirul Eternitatea din Iasi.

Partea a IV-a din Amintiri din copilarie va fi publicata postum in anul 1892.

***

 ILARIE VORONCA s-a nascut acum 121 de ani

Eduard Marcus s-a născut  la 31 decembrie 1903, Brăila si sub pseudonimul Ilarie Voronca , a fost un poet  român de avangardă, promotorul revistelor 75 HP și Integral și al mișcării integraliste. 

A semnat sub pseudonimele Ilarie Voronca  , Alex Cernat și Roneiro Valcia.

Începuturile literare ale lui Ilarie Voronca sunt legate de activitatea cenaclului Sburătorul, condus de Eugen Lovinescu, și de revista acestuia Sburătorul literar, unde și debutează în 1922 cu versuri simboliste influențate de George Bacovia și de lirismul melodios și maladiv al lui Camil Baltazar. Publică apoi poezii de aceeași factură în revistele Flacăra, Năzuința și Contimporanul, care vor constitui materia lirică a volumului de debut, din 1923, intitulat Restriști. Este o poezie de atmosferă, care transcrie tristețile și deznădejdea omului condamnat la existența cenușie a orașelor de provincie. Aproape nimic din tonalitatea și sistemul imagistic al acestor poezii, în afara tentației asociațiilor insolite, nu anunță viitoarea evoluție a poetului, caracterizată prin extrema receptivitate față de doctrinele avangardiste.

Astfel, la numai un an de la apariția volumului de debut, Ilarie Voronca aderă la atitudinea pragmatic inovatoare cuprinsă în Manifestul activist către tinerime al revistei Contimporanul, publică el însuși în 1924, împreună cu Victor Brauner și Stephan Roll, publicația de avangardă constructivistă 75 HP (din care apare un singur număr), colaborează la alte reviste similare precum Punct sau Integral. 

Ermetismul, expresia eliptică, selectarea vocabularului poetic din domeniul industrial și tehnic probează orientarea poetului în această etapă.

În 1927, apare la Paris poemul Colomba, cu două portrete de Robert Delaunay, care marchează o nouă tendință în scrisul lui Voronca.

 Poetul părăsește constructivismul și intră în sfera de influență a suprarealismului, mișcare concretizată prin onirismul imaginii. Ritmul publicării plachetelor de versuri este foarte susținut și el nu încetinește nici după stabilirea poetului în Franța, în 1933, de unde păstrează legături strânse cu viața literară din România. După această dată, creația sa aparține spațiului literar de adopție: L'Apprenti fantôme (1938), Beauté de ce monde (1940), Arbre (1942), etc..

Naturalizat francez în 1938, va participa la mișcarea de rezistență, ca scriitor și luptător. 

În ianuarie 1946 face o vizită în țară, unde este întâmpinat cu un entuziasm general. Se sinucide în același an, la 8 aprilie, în Paris, în timp ce lucra la un Manual al perfectei fericiri.

La zece ani de la moarte, prietenii francezi publică volumul Poèmes choisis, iar în 1964 și 1965, tânărul grup de literați "Pont de l'épée" adună într-un volum poemele inedite ale lui Voronca. În 1972, la editura Minerva din București apar, sub îngrijirea lui Sașa Pană, două volume de Poeme alese.

Operă

• Restriști, Editura Rahova Arte Grafice, 1923 (copertă și desene de Victor Brauner)

• Colomba, Colecția Integral, Paris, 1927 (copertă de Sonia Delaunay și portrete de Robert Delaunay; tiraj de 134 de exemplare)

• Ulise, Colecția Integral, Paris, 1928 (portret de Marc Chagall; tiraj de 206 de exemplare)

• Plante și animale. Terase, Colecția Integral, Paris, 1929 (cu desene de Constantin Brâncuși)

• Brățara nopților, editura unu, București, 1929 (cu un desen de Victor Brauner)

• A doua lumină, editura unu, București, 1930 (tiraj de 250 de exemplare)

• Zodiac, editura unu, București, (1930) (desen și copertă de M. H. Maxy; tiraj de 300 de exemplare)

• Invitație la bal, editura unu, București, 1931 (cu un desen de Victor Brauner; tiraj de 100 de exemplare)

• Incantații, Editura "Cultura Națională", București, 1931 (cu portret de Milița Petrașcu pe frontispiciu)

• Act de prezență, Colecția "Carte cu Semne", București, 1932

• Petre Schlemihl, Tipografia Bucovina, București, 1932 (ilustrații de Victor Brauner, Jules Perahim și Michonze; tiraj de 230 de exemplare)

• Ulysse dans la cité, Éditions du Sagittaire, Paris, 1933 (traducere în franceză de Roger Vailland, prefață de Georges Ribemont-Dessaignes și portret de Marc Chagall)

• Patmos și alte șase poeme, Editura Vremea, București, 1933

• Patmos, Editions des Cahiers Libres, 1934

• Poèmes parmi les hommes, Editions des Cahiers du "journal des poetes", 1934

• Permis de Séjour, Editions R.A. Corréa, Tipografia Labor, Paris, 1935 (tiraj de 525 de exemplare numerotate)

• La poésie commune, Editions G.L.M., Paris, 1936 (tiraj de 225 exemplare numerotate)

• La joie est pour l'homme. Poèmes, suivis de trois poèmes à la gloire du sommeil, Editions Les Cahiers du Sud, Marseille, 1936 (tiraj de 512 de exemplare)

• Pater Noster suivi de Ebauches d'un Poème, Editions Avant-poste, Bruxelles/Paris, 1937

• Amitié des choses, Editions Sagesse, 1937

• Oisiveté, Editions Sagesse, 1938

• Le marchand de quatre saisons, Edition Les Cahiers du "journal des poetes", 1938

• L'apprenti fantome et cinq poèmes de septembres, Les Éditions des Presses du Hibou, 1938 (tiraj de 100 de exemplare hors-commerce)

• Beauté de ce monde, Éditions du Sagittaire, 1939

• Lord Duveen ou l'invisible à la portée de tous, Editions de l'Ilot, 1941

• Les Témoins, Editions du Méridien, Rodez, 1942 (tiraj de 206 de exemplare)

• La confession d'une âme fausse, Editions du Méridien, 1942

• La clé des réalités, Editions du Méridien, 1944

• L'interview, Editions Jean Vigneau, 1944 (cu un portret de Halicka)

• Henrika, 1945 (cu un frontispiciu de F. Delanglade)

• Souvenirs de la planète Terre, Sagel, Paris, 1945

• Contre-solitude, Editions Bordas, 1946

• Les chants du Mort, Editions Charlot, 1947 (traducere în română de Jacques Lassaigne și de autor)

• Diner, Editions PAS, 1952 (conține colaje de Jeanne Coppel)

• Poemes choisis, Seghers, Paris, 1957 (cu o reproducere după portretul de Marc Chagall; tiraj de 700 de exemplare numerotate)

• Poeme, Editura Univers, București, 1961 (traducere de Sașa Pană și prefață de Eugen Simion)

• Poèmes inédits, Editions Guy Chambelland, 1964 (cu un desen de Abidine)

• Onze récits, Rougerie, 1968

• Poeme alese (2 vol.), Editura Minerva, București, 1972 (copertă de Constantin Guluță și prefață de Sașa Pană)

• Mic manual de fericire perfectă, Cartea Românească, București, 1973 (traducere și prefață de Sașa Pană)

• Interviul, Cartea Românească, București, 1989 (traducere de Ion Pop, Irina Fortunescu și Barbu Brezianu și prefață de Ion Pop și Barbu Brezianu)

• Perméables, Le trident Neuf, 2005

• Die Prozession der Stille/ Gesammelte Gedichte, Übersetzung Christian W. Schenk, Dionysos Boppard 2022, ISBN 9798753496676

***

 RÂNDURI  PENTRU  ANUL  NOU

Ion Minulescu

Bine-ai venit, An nou!...

Bine-ai venit...

De când te-aștept aproape am albit...

Dar fiindcă-mi intri-n casă-ntâia oară,

Te rog să nu-mi faci casa de ocară...

Nu te grăbi să-mi intri pe furiș,

C-abia sosiși...

Noroc că te-așteptam deștept

Să te previn la timp, să fii atent,

Și-n clipa marelui eveniment

Să-mi calci în casă cu piciorul drept...

Și nu uita

Să-ți lași ciubotele afară,

Și bunda de urs alb, ce mă-nfioară...

Că România nu-i Siberia!...

Așa te vreau!

Te vreau la trup curat... neprihănit...

Și tot așa la suflet și la minte–

Te vreau sub chipul celui arvunit

Pe treizeci de arginți

Și-un blid de linte!...

Și-acum că te-ndurași să-mi intri-n casă,

Poftim la masă...

Dar mai nainte de-a gusta

Din vinul și din pâinea mea,

Deschide-ți ochii bine ca să-nveți

Povestea Coliviei cu sticleți...

Și-n urmă, dacă poți să te-ntregești

Cu sfinții din icoanele de pe pereți,

Te rog – de pe parchete și sofa –

Să-mi schimbi covoarele de Buhara,

Și-n locul lor tu să-mi întinzi

Numai velințe oltenești.

Ca să-mi răsfrâng cu ele în oglinzi,

Podoabele mândriei strămoșești...

Iar pe măsuțele pătrate,

În locul florilor de crin, fanate,

Să-mi pui în strachine de lut

Crăițe sângerii, culese

În cinstea viitoarei florărese

Care, probabil, nici nu s-a născut!...

An nou...

Ai auzit ce-ți cer?...

Nu-ți cer să faci nimic în casa mea,

Mai mult decât ai face tu-ntr-a ta!...

Iar eu, un biet român ursit

Să fiu scuipat și pălmuit,

Deși n-am casă cu calorifer,

Te-adăpostesc de viscol și de ger

Și te cinstesc așa cum se cuvine

Să fiu cinstit și eu – măcar de tine!...

Te-ntâmpin ca pe-un frate-adevărat –

Un frate ce-mi va da-napoi

Sticletele ce mi-a furat

Alt frate, mult mai mare decât noi!...

Te-ntâmpin numai cu atât –

Ce mi-a rămas – un "Ah" în gât,

Și-un gest cu care te primesc

Ca pe-un "Specific românesc!"...

An nou!...

Fii nou de sus și până jos!...

Copil al nimănui și-al tuturor,

Copil din flori,

Copil gălăgios...

Desfășură-te-ncet de pe mosor...

Încet...cât mai încet...și liniștit...

Și fii atent ca nu care cumva

Să ți se rupă firu-n casa mea!...

Bine-ai venit An nou...

Bine-ai venit!...