$$$

 EVOLUȚIA HAMAS

Hamas, o organizație islamistă sunnită, are o istorie complexă, profund împletită cu conflictul palestiniano-israelian și cu lupta continuă pentru statalitate și autodeterminare.

Rădăcinile Hamas pot fi urmărite până la prima Intifada palestiniană, o perioadă de intensă nesupunere civilă și proteste declanșate de moartea a patru muncitori palestinieni. Răspunsul Israelului la Intifada, care a inclus desfășurarea extinsă de soldați și contramăsuri, a atras critici pentru disproporționalitatea sa percepută. În această perioadă, Hamas a început să apară ca o forță semnificativă în politica și rezistența palestiniană.

În timpul războiului arabo-israelian din 1948, fondatorii Hamas au fost forțați să fugă, ceea ce a dus la sentimente anti-israeliene care aveau să devină un principiu fundamental al organizației. Pe măsură ce atacurile inițiale ale grupării împotriva Israelului s-au intensificat, aceasta s-a confruntat cu un răspuns puternic, ceea ce a dus în cele din urmă la scoaterea lor în afara legii.

În special, Hamas a avut inițial dificultăți în a câștiga popularitate pe scară largă în timpul primei Intifade. Cu toate acestea, masacrul de la Hebron s-a dovedit a fi un punct de cotitură, determinând Hamas să ceară răzbunare și ducând la o schimbare a tacticilor sale militante. Acest eveniment a marcat o evoluție semnificativă în abordarea grupării și în influența sa crescândă în rândul palestinienilor.

Hamas a făcut, de asemenea, o schimbare crucială în strategia sa de țintire, abandonând distincția dintre țintele militare și cele civile. Justificându-și acțiunile cu citate religioase din Coran, Hamas și-a continuat campania de atentate sinucigașe cu bombă ca represalii pentru acțiunile israeliene, escaladând tensiunile în regiune.

În ciuda represaliilor neîncetate din partea forțelor israeliene, Hamas a preluat controlul administrativ asupra Fâșiei Gaza după ce a câștigat alegerile, introducând schimbări radicale și pregătind terenul pentru confruntări sporite cu Israelul. Acest lucru a impulsionat și mai mult un ciclu de măsuri de represalii, inclusiv atacuri cu rachete, închiderea granițelor și atacuri aeriene, ducând la escaladarea tensiunilor și a violenței dintre cele două partide.

Chiar și în mijlocul escaladării tensiunilor și violențelor, Hamas a oferit Israelului o armistițiu de zece ani, deși cu condiții care includeau retragerea completă a Israelului din teritoriile palestiniene ocupate și recunoașterea drepturilor palestinienilor. Cu toate acestea, Hamas și-a menținut poziția față de operațiunile armate, refuzând să îndeplinească cerințele formulate pentru ajutor internațional, ceea ce a dus la un impas prelungit.

În contextul acestor evoluții, au existat momente în care Hamas și-a exprimat disponibilitatea de a coopera în rezolvarea conflictului arabo-israelian, inclusiv prin articularea unei viziuni pentru un stat palestinian bazat pe granițele din 1967 și prin demonstrarea deschiderii către dialogul cu comunitatea internațională și cu administrația Obama. Aceste momente au sugerat potențialul unui angajament diplomatic și o cale către o rezoluție pașnică.

Cu toate acestea, complexitatea situației a devenit evidentă în mod evident atunci când Israelul a declarat război Hamas, ceea ce a dus la noi violențe și crize umanitare, deoarece civili neînarmați, ostatici și soldați israelieni capturați au fost transportați în Fâșia Gaza. Regiunea a fost cufundată într-o stare de tensiune și instabilitate sporite, ceea ce a determinat apeluri urgente pentru a se face distincție între civili și combatanți, pentru a atenua impactul conflictului asupra vieților nevinovate.

Traiectoria Hamas de la originile sale în timpul Intifadei până la dinamica sa actuală cu Israelul subliniază natura complexă și interconectată a conflictului palestiniano-israelian. Această istorie în continuă evoluție continuă să modeleze peisajul geopolitic al Orientului Mijlociu, prezentând provocări și oportunități continue pentru pace și stabilitate în regiune.