$$$

 Am citit astăzi o lecție de viață și mi-am dorit s-o împărtășesc cu voi...

...."Anii trecuseră ca un râu lung și liniştit.

David era acum bătrân, cu părul alb și paşii înceți, dar privirea lui păstra aceeași lumină caldă.

Se întoarse în satul copilăriei, acolo unde, cu zeci de ani în urmă, fusese găsit într-o valiză prăfuită.

Şura nu mai exista, doar câteva scânduri putrede în iarbă. 

Câmpul era liniştit, doar vântul foșnea printre spicele uscate. 

David ținea în mână o mică săpăligă și un pui de copac un stejar.

Îngenunche lângă locul unde odinioară fusese lăsat și începu să sape încet. 

Își simțea oasele obosite, dar fiecare mișcare era plină de sens.

Aici mi-ai dat viață pentru a doua oară, mamă, șopti el. 

Nu am chipul tău în amintire, dar am puterea ta în vene.

Și am iubirea ta în acest nume.

Planta stejarul cu grijă și îi adăugă pământ la rădăcini. 

Apoi așeză lângă el o mică piatră pe care scrisese:„Pentru cea care m-a învățat că dragostea e mai puternică decât moartea."

Se ridică, își puse mâna pe trunchiul fragil al copăcelului și simți că, odată cu el, memoria mamei lui va crește, va prinde rădăcini și nu va mai putea fi smulsă niciodată.

Vântul aduse miros de pământ reavăn și un freamăt blând în crengi. David zâmbi pentru prima dată după mult timp, ştiind că povestea lui nu mai era doar despre frică și pierdere, ci despre renaștere și speranță.

Stejarul lui David rămase acolo, martor al sacrificiului unei mame și al puterii de a nu uita.

Epilog

Stejarul sădit de David a crescut înalt și puternic, adăpostind păsări și aruncând umbră peste pajistea unde odinioară se ascunsese o valiză ..

Oamenii din sat veneau uneori și se opreau lângă el, citind piatra simplă de la rădăcină.

Nu toți știau povestea în amănunt, dar simţeau că acolo e ceva sacru, ceva ce nu trebuia uitat.

Când David nu va mai fi copacul va rămâne. 

Și odată cu el, amintirea unei mame care renunțase la tot pentru viața copilului ei.

Morala

Uneori, cel mai mare act de iubire nu este să ții pe cineva aproape, ci să îl lași să plece pentru a trăi.

Sacrificiul mamei lui David arată că dragostea adevărată nu se măsoară în cuvinte, ci în curajul de a dărui viață chiar și atunci când tu o pierzi.

Memoria și recunoștința fac ca acea iubire să nu dispară niciodată ea prinde rădăcini, ca un copac care crește din lacrimi și speranță.

Sursa Alexandra (Tiktok)

Foto Pinterest.