$$$

 Giuseppe Verdi s-a născut în anul 1813, pe 10 octombrie, în micuțul sat Le Roncole din apropierea orașului Busseto, în nordul Italiei.

Copilăria lui a fost marcată de simplitate și de o dragoste profundă pentru muzică.

Crescut într-o familie modestă, tânărul Verdi a fost atras încă de mic de sunetele orgii bisericii din sat și de poveștile aduse de muzică.

Primele lecții de pian și compoziție le-a primit în Busseto, iar mai târziu a studiat la Conservatorul din Milano, acolo unde s-au cimentat temelii solide pentru geniul său creator.

Cu o voință neclintită și o pasiune arzătoare, Verdi a reușit să învingă dificultățile vremii, aducând pe scena operei o muzicalitate puternică, plină de trăire și patriotism.

Într-o perioadă în care Italia era divizată și sub dominație străină, muzica lui Verdi a devenit vocea speranței și a libertății.

Creată în 1841 și prezentată în premieră pe 9 martie 1842 la La Scala din Milano, Nabucco este opera despre care se consideră că a stabilit permanent reputația lui Verdi ca mare compozitor. 

El mărturisea:

"Aceasta este opera cu care începe cu adevărat cariera mea artistică și deşi am avut multe dificultăți de luptat, este sigur că Nabucco s-a născut sub o stea norocoasă."

Inspirată din Psalmul 137 și istoria robiei babiloniene din 586 î.Hr., „Nabucco" (prescurtare de la Nabucodonosor) este o operă în patru acte compusă în 1841 de Giuseppe Verdi pe un libret de Temistocle Solera, devenind un simbol al dorului de libertate.

Povestea lui Nabucco, regele babilonian, care-și pierde puterea și este înfrânt de destin, servește ca o metaforă profundă pentru aspirațiile poporului italian către eliberare și unitate.

Dar adevărata comoară a acestei opere este ariei „Va, pensiero, sull'ali dorate” cunoscută și sub numele de „Coro degli schiavi ebrei"

 (Corul sclavilor evrei).

Vocea corală a evreilor exilați, care cântă despre amintirea ținuturilor natale și a gloriei pierdute, a devenit pentru italienii de atunci o metaforă a suferinței și speranței lor în lupta pentru independenţă.

Va, pensiero, sull'ali dorate, Va, ti posa sui clivi, sui colli, Ove olezzano tepide e molli L'aure dolci del suolo natal!

„Va, pensiero” cucerește prin melodia sa melancolică, încărcată de nostalgie, dar și prin puterea ei de a uni oameni în fața nedreptăţii.

"Va, pensiero” nu este doar un cor din opera Nabucco de Giuseppe Verdi; este un strigăt al sufletului, un ecou al dorului de casă și un simbol al unității în fața suferinţei.

Compozitorul italian a reușit să capteze esenţa unei națiuni în exil, a unui popor care își plânge patria pierdută și își caută identitatea în mijlocul pribegiei.

Este o piesă care te pătrunde până în adâncul sufletului, care te face să simți greutatea unui popor legat prin suferință, dar și speranță. 

Mulți spun că acest cor a fost imnul neoficial al Risorgimento-ului italian (Renaşterii Italiei), mișcarea ce a dus la unificarea Italiei în 1861.

Giuseppe Verdi a trăit o viață lungă, plină de creații impresionante.

A murit la 27 ianuarie 1901, în Milano, lăsând în urmă o moștenire muzicală ce a schimbat istoria operei.

La înmormântarea lui Giuseppe Verdi, mulțimea adunată la Milano a cântat spontan "Va, pensiero" ca un omagiu

profund și emoționant.

Acest moment a subliniat legătura puternică dintre opera lui Verdi și identitatea culturală şi naţională a Italiei.

A fost înmormântat cu onoruri naționale în Cimitirul Monumental din Milano, iar acolo, printre monumentele impunătoare, liniștea veşnică îi păstrează amintirea vie.

Verdi nu a fost doar un compozitor,a fost vocea unui popor, un simbol al speranței și al luptei pentru libertate.

Nabucco și, în mod special,

 „Va, pensiero" rămân mărturii nemuritoare ale unui geniu care a transformat muzica în emoție pură și mesaj universal.

Respect, recunoștință și admirație !!!

Sursa rezumatului Wikipedia 

Foto Pinterest.