$$$

 

Un învățător de patruzeci de ani a fost diagnosticat cu un cancer inoperabil și condamnat la încă un singur an de viață. Bărbat de sânge anglo-saxon viguros, el s-a frământat cu o singură grijă: cum să asigure viitorul soției și fiicelor sale, rămase fără niciun mijloc de trai...

Preda limba și literatura și nu găsi altă cale de a aduna o sumă cât de cât decentă decât să încerce a scrie un roman. Și nu un roman oarecare, ci unul care să se citească pe nerăsuflate, care să se vândă. Își imagina cititorii sub chipul propriilor săi elevi și al părinților acestora. Și eroii îi plămădea din același aluat. Viața, pentru el, nu trecea dincolo de orizontul modestei periferii muncitorești în care trăia.

Întreprinderea era nouă, dar îl acapără repede și cu patimă. Timpul îl presa. Se arunca în meșteșug cu disperare și graba celui împins de soartă. Nu-l interesa literatura „înaltă”; voia doar să lase moștenire drepturile de autor, singura pavăză financiară pentru familie.

Și, chiar la sfârșitul acelui an hotărâtor, Anthony Burgess își încheie romanul Portocala mecanică. Succesul fu răsunător: filmul cult îl consacră pe tânărul Malcolm McDowell, bandele de cartier își puseră melonul pe cap și cereau lapte în baruri, iar cartea fu tradusă în peste cincizeci de limbi.

Copleșit de izbânda neașteptată și de sentimentul datoriei împlinite, Burgess bău din belșug și se înfățișă iarăși medicului. Acesta, răsfoind dosarele și privindu-i radiografiile, rămase uluit: cancerul nu exista. Burgess era sănătos.

Astfel se născu scriitorul. Scrise peste cincizeci de cărți, dar nu se opri aici: se aplecă și asupra muzicii, lăsând în urmă o operă de 175 de compoziții, unele comandate chiar de orchestre simfonice...

© Mihail Veller, Cuvântul și profesia