$$$

 Mihail Kogălniceanu s-a născut pe 6 septembrie 1817, în Iași, și a fost un om politic, avocat, istoric, scriitor și publicist român, una dintre cele mai importante figuri ale României moderne și unul dintre cei mai influenți intelectuali români ai generației sale, cunoscut pentru rolul esențial în Unirea Principatelor Române și pentru reformele sociale și administrative pe care le-a promovat.

Născut în familia vornicului Ilie Kogălniceanu, a urmat o educație temeinică, începându-și studiile sub îndrumarea călugărului Gherman Vida, apoi la pensionul lui Victor Cuénim din Iași și la Institutul Francez din Miroslava, studiile superioare realizându-le în străinătate, la Luneville (Facultatea de Litere) și la Berlin (drept și istorie), fiind un student conștiincios și un cercetător pasionat, îndreptându-și atenția asupra studiilor istorice și sociale, fiind influențat de idei liberale și democratice.

Întors în țară, în 1838 a preluat de la Gheorghe Asachi publicația „Alăuta Românească”, prima revistă literară din Moldova, iar în 1840 a înființat revista „Dacia literară”, suspendată din porunca domnitorului după primele trei numere, retipărită după 1859, „Foaia Sătească a Prințipatului Moldovei”, prima publicație românească adresată cititorilor de la sate, o tipografie și o editură proprie. Mihail Kogălniceanu a colaborat și cu alte publicații ale vremii, precum „Propășirea” și „Steaua Dunării”, a fost profesor la Academia Mihăileană, iar pe 24 noiembrie 1843 a rostit celebrul „Cuvânt introductiv” la deschiderea primului curs de istorie națională din țară, unde a definit istoria și rolul acesteia în formarea conștiinței naționale.

Pasionat de istorie, în 1837 a publicat la Berlin „Histoire de la Valachie, de la Moldavie et des Valaques transdanubiens”, urmată în 1841 de cea dintâi colecție de documente istorice, „Arhiva românească”, și de „Letopisețele Țării Moldovei”, ediție critică și comentată a cronicii moldovenești, unde au apărut pentru prima dată cronicile lui Miron Costin și Ion Neculce.

În literatură, Mihail Kogălniceanu a publicat nuvelele „Iluzii pierdute. Un întâi amor”, „Trei zile din istoria Moldovei”, piesa de teatru „Două femei împotriva unui bărbat” și colecția de rețete culinare boierești „Carte de bucate boierești”, în colaborare cu C. Negruzzi.

Mihail Kogălniceanu a desfășurat și o intensă activitate politică. A fost implicat în Revoluția din 1848 din Moldova, fiind unul dintre principalii ideologi și autorul documentului intitulat „Dorințele partidei naționale din Moldova”, un document cu revendicări pentru autonomie, drepturi civile și politice, libertate de exprimare și Unirea Moldovei cu Țara Românească.

A fost unul dintre cei mai aprigi luptători pentru Unirea Principatelor, numărându-se printre liderii Societății „Unirea”, fondată cu scopul promovării idealurilor de unire a Moldovei și Țării Românești, a fost membru în Comitetul electoral al Unirii din Iași, deputat în Divanul ad-hoc și în Adunarea electivă din Moldova.

După realizarea Unirii de la 1859, în timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza, Kogălniceanu a fost numit prim-ministru (1863-1865), fiind inițiatorul și susținătorul unor reforme fundamentale care au pus bazele modernizării României, precum secularizarea averilor mănăstirești, reforma agrară, care a abolit claca și a permis împroprietărirea țăranilor, Legea privind înființarea Curții de Conturi, Legea privind organizarea puterii armate, Legea electorală, Legea instrucțiunii, care a organizat sistemul de învățământ pe plan național, stabilind anii de studiu, obligativitatea și gratuitatea învățământului, și promulgarea Codului penal și Codului civil.

Mihail Kogălniceanu a fost și un diplomat important în promovarea independenței și poziției României în fața marilor puteri europene, având un rol semnificativ în decizia României de a participa la Războiul de Independență (1877-1878).

În ultimii ani ai vieții, a fost membru titular al Societății Academice Române, președinte al Secțiunii Istorice a Academiei Române și un lider marcant al Partidului Național Liberal.

Totodată, Mihail Kogălniceanu a fost un membru activ al francmasoneriei, ceea ce i-a influențat viziunea progresistă asupra României și reformele pe care le-a susținut, a fost un fervent susținător al abolirii robiei romilor în Moldova prin pachete legislative elaborate după Războiul Crimeii, a coordonat legea „telegrafo-poștală”, ce a modernizat infrastructura poștală și a introdus abonamentele la presa scrisă, a fost un colecționar pasionat de artă și a avut o viață culturală intensă, fiind unul dintre directorii fondatori ai Teatrului Național din Iași.

Mihail Kogălniceanu s-a stins din viață pe 1 iulie 1891, la Paris.

Considerat unul dintre marii făuritori ai României moderne, începând cu 1971, în Iași a fost fondat Muzeul Memorial „Mihail Kogălniceanu”.

 #aboutpeople #romani #scriitori #educatie #istorie #evenimentulistoric #cultural #personalitati #culturagenerala #eveniment #CulturaGeneral #romania #evenimente #AziInIstorie #evenimentul #cultura #istorieromaneasca #evenimentulcultural #Istorie #citate #istoriaromanilor #kogalniceanu