$$$

 6 AUGUST - EROII NEAMULUI - BĂTĂLIA DE LA MĂRĂȘEȘTI - “PE AICI NU SE TRECE!”

Pe 6 august a murit Mariuca Ion Zaharia, fețița de 12 ani împușcată de trupele germane în livada casei sale în primul război mondial. Povestea vieții ei era în trecut foarte populară, fiind prezentă și în manualele școlare. În prezent, e eliminată din manualele școlare. 

În cartea (Povestiri istorice) a lui Dumitru Almaș (fost redactor șef la “Magazin istoric”) e descrisă astfel: 

“Maria sau cum o alintau prietenii, Măriuca, trăia în (zona) Răzoare (satul Haret, la cinci kilometri de oraşul Mărăşeşti, la casa bunicului ei, Ion Zaharia, n.m). Frontul a ajuns în dreptul satului lor și acolo se da o cumplită bătălie între armata română și cea germană (atacatoare). Moș Ion Zaharia a săpat șanț adânc în livadă. Aici se ascundea ori de câte ori nemții bombardau satul.

S-a întâmplat ca soldații români să instaleze un post de observație tocmai în nucul cel înalt și stufos din livada lui Moș Zaharia. Un ostaș urca în vârful acelui pom, se așeza pe ramurile mai groase, ascuns în frunze. Și de acolo, cu un binoclu, supraveghea mișcările dușmanului. Ceea ce vedea, povestea sergentului care sta jos, la tulpina nucului, cu receptorul telefonului în mână. Sergentul transmitea artileriștilor, prin telefon, cele văzute.

Când soldatul din nuc a fost ucis de titul german, Măriuca s-a suit ea, înlocuindu-l pe ostașul din copac, doborât de dușmani. Astfel ea ajută armata română în luptă, până când este doborâtă la rândul ei de focul inamic… un glonţ tras de un soldat german, care o observase, i-a străbătut pieptul. Măriuca a amuţit şi a căzut din nuc. ”

Mariuca Zaharia a fost îngropată în Mausoleul de la Mărășești, fiind singurul copil îngropat în acest mausoleu. Măriuca are, în dreptul criptei sale de veci din Mausoleul Mărășești, un bust.

Să explic și de ce Măriuca a făcut acest efort si risc, si de ce era necesar. Când soldatul din pom a fost împușcat de germani, sergentul român telefonist responsabil de comunicarea informațiilor la militare, nu putea să facă altceva decât să se urce el în pom, să vadă situaţia în depărtare, să se dea jos, să raporteze telefonic, apoi să se urce din nou. Era o pierdere de timp ce ar fi lăsat armata română fără informații rapide despre germanii ce se apropiau, in plus era un efort uriaş şi periculos, pentru că mişcările lui puteau fi lesne sesizate de adversari care l-ar fi ucis lăsând armata română fără observator. De aceea, era nevoie să mai intervină cineva- si a intervenit Măriuca. I-a spus sergentului telefonist că se urcă ea în nuc, că o să-i raporteze ea poziţiile duşmanului. Telefonistul despre care ştim că se numea Gherghina încearcă să o înduplece să plece, spunându-i că e mult prea periculos ce are de gând. Fata însă nici nu vrea să audă. Ba chiar îl pune la punct pe soldat şi începe să-i dea ordine, că ea se urcă în pom şi el să facă bine să transmită la bateria de tunuri ce anume comunică ea. Gherghina nu e de acord inițial, dar Măriuca, băieţoasă din fire, îi spune ceva care îl lasă pe bărbat fără replică: „Vreau să fac şi eu ceva pentru ţară”.

Sursa:

Articol de prof. Laurentziu Roșu- BIBLIOGRAFIE – 

- „Frontul Mărăşeşti”, publicat în 1917 de Dinu Cluceru

” - Povestiri istorice de Dumitru Almaș 

 - Măriuca Zaharia, fetița eroină care nu mai are loc în istoria românilor 

- Povestea eroică a singurului copil înmormântat în Mausoleul de la Mărășești, de Dan Gheorghe, publicat in 2014

- Istoria României- A.Ioanițoiu- “Războiul României 1916-1918 “-publicat în 1929- Ian Hogg (istoric militar englez) - „The A to Z of World War I” - General G.Dabija- „Armata română în Răsboiul mondial”, publicată în 1934, - Constantin Kiritescu- „Istoria razboiului pentru intregirea neamului” publicată în anii imediat următori încheierii primului război mondial, în 1924