$$$

 Atingerea fatală

Verdictul medicilor a făcut-o să izbucnească în lacrimi. Zile în șir, superba Jean nu a putut ieși din casă — mâinile îi tremurau necontrolat, iar ochii îi erau atât de umflați de plâns, încât trebuia să-și aplice comprese cu gheață pe pleoape. Fiica ei, comoara ei, urma să rămână pentru totdeauna oarbă și surdă. Un asemenea destin crud, o asemenea lovitură a sorții, era de neconceput chiar și pentru o stea a Hollywoodului. Iar totul începuse cu o singură atingere... fatală.

Numele mamei — Belle — nu i-a fost dat întâmplător. Era o femeie de o frumusețe rară. S-a căsătorit cu un broker irlandez pe nume Tierney, alegere ce s-a dovedit a fi una norocoasă. Provenea dintr-o familie înstărită, locuiau într-o casă splendidă. Mai întâi s-a născut un băiat, apoi două fiice. Una dintre ele, Jean, a moștenit frumusețea mamei și promitea, cu trecerea timpului, să devină o stea strălucitoare. Nimeni nu și-ar fi imaginat, în anul 1920, că va deveni actriță. O fată provenind dintr-un astfel de mediu trebuia să urmeze o educație aleasă, să debuteze în înalta societate și apoi să se căsătorească convenabil. Ca totul să revină la punctul de plecare: o familie bogată, o casă splendidă…

În vara anului 1937, părinții lui Jean au plecat cu copiii în vacanță în California. Întâmplător, au aflat că un văr lucra deja la studiourile Warner Brothers. Desigur, cei mai tineri au fost fascinați: părea o aventură desprinsă dintr-un basm!

— Putem vedea cum se face un film? — a întrebat Jean cu entuziasm.

— Desigur, — a răspuns nepăsător Ron.

Cu ochii larg deschiși, Jean cutreiera platourile de filmare. Era fermecată. Iar regizorul Anatole Litvak a fost, la rândul său, fermecat de ea. Această tânără cu ochi de turcoaz i-a tăiat răsuflarea de la prima vedere. La Hollywood erau destule frumuseți tinere, dar Jean avea ceva aparte.

— Trebuie să jucați în filme, — i-a spus el categoric. — Voi discuta cu părinții dumneavoastră.

Însă familia Tierney trata cinematografia ca pe o glumă, un moft trecător. Actorii, la acea vreme, nu erau bine plătiți. Ce rost avea ca o fată cu perspective sociale de invidiat să devină... saltimbancă? Cu astfel de trăsături, va fi soția unui milionar!

Totuși, Jean fusese cucerită. Îi plăcuse atât de mult la Warner încât nu-și putea alunga gândul: putea fi actriță!

— Dacă îți dorești cu adevărat, trebuie să studiezi. — i-a spus tatăl ei. — În cele din urmă, există teatre excelente.

Îmbrățișându-și tatăl, Jean repeta fericită: „Mulțumesc, mulțumesc!”. I s-a permis să urmeze cursuri de actorie și, în 1938, Jean Tierney a apărut într-o primă producție pe Broadway.

„Este de o frumusețe ieșită din comun, — scriau ziarele. — Și are un talent evident. Domnișoara Jean Tierney e ca o adiere de aer proaspăt într-o sală sufocantă. Ne face să simțim, doar fluturând din gene.”

Nu e de mirare că a fost remarcată de Columbia Pictures. Renumitul regizor Howard Hughes a insistat ca Jean să semneze un contract. De fapt, nu o voia neapărat ca actriță — voia să o cucerească. Dar Jean era de neclintit. Toate gesturile care funcționau cu alte tinere – cadouri, flori, restaurante luxoase – pe ea nu o impresionau. Crescuse cu toate acestea. Promisiuni? Complimente? Le auzise de nenumărate ori. Și nu alerga după roluri — avea tot ce-i trebuia. Astfel, Howard n-a obținut ce-și dorea. Dar au rămas prieteni buni.

— Trebuie să slăbiți puțin, — i-a spus odată Jean un operator.

Ea a ridicat din sprâncene — dar a început imediat o dietă. Și au început să curgă ofertele… De la studiouri, de la reviste…

Următorul contract a fost cu 20th Century Fox. Un rol într-un western a devenit pașaportul ei către marea cinematografie. Jean alerga de la un platou la altul. „Cerul poate aștepta”, „Laura”, „Las-o pe Dumnezeu să o judece” — toate atrăgeau săli pline. În mare parte datorită frumuseții lui Jean Tierney. În 1945, a fost nominalizată la Oscar. Era adorată, ridicată în slăvi. Talentul și frumusețea ei au făcut-o una dintre reginele Hollywoodului.

În 1941, s-a căsătorit din dragoste cu Oleg Loiewski, cunoscut în SUA drept Oleg Cassini — designer sofisticat, partenerul perfect pentru gusturile sale rafinate. Curând, Jean a aflat că era însărcinată. Nu anunțase încă nimic — sarcina era abia la început, iar viața ei era plină: filmări, întâlniri cu fanii. Admiratoarele o idolatrizau, visau doar să-i atingă mâna, să-i smulgă un autograf. Era o apariție de vis! Dar tocmai această adorare i-a adus cea mai cruntă suferință.

După o întâlnire cu fanii, Jean s-a simțit brusc rău. La clinică, medicii au diagnosticat: rubeolă.

— Este periculos. — au spus. — Nu pentru dumneavoastră, ci pentru copil.

A adus cei mai buni specialiști. Totuși, fetița s-a născut prematur. Spre groaza ei, micuța era oarbă și surdă. „E posibil să existe și deficiențe cognitive”, i-au spus. Zile întregi, Jean a plâns în hohote. Pentru micuța Antoinette-Daria s-a angajat imediat o infirmieră…

Cinci ani mai târziu s-a născut a doua fiică, Christina. După un timp, Jean a aflat adevărata cauză a tragediei. La o întâlnire cu fanii, o femeie i-a spus entuziasmată:

— Vă iubesc! Am făcut totul să vă întâlnesc! Cândva, eram internată cu rubeolă, dar aveam bilet la o întâlnire cu dumneavoastră. Așa că am fugit din spital! Trebuia să vă văd!

Jean a privit-o, tremurând. Nu era nevoie de multe calcule. Totul se lega. Acea atingere — atinsese o mamă, și ucisese copilul…

Jean a căzut în depresie. Căsnicia s-a destrămat. În 1952, ea și Oleg au divorțat. Prințul Aly Khan a curtat-o un timp, dar religia sa nu-i permitea să ia de soție o actriță. În 1960, Jean s-a recăsătorit cu milionarul Howard Lee. Zâmbea în fotografii, dar scria acasă: „Sufletul meu e gol. Nu găsesc pace nicăieri.”

Nu a putut uita acea atingere fatală. Se învinovățea pe sine și meseria ei. Nu și-a mai revenit niciodată, iar cariera a intrat în declin. În 1991, zbuciumul ei a luat sfârșit.

Antoinette-Daria a trăit cea mai mare parte a vieții în instituții speciale. A murit în 2010.

   Sursa: Marcus de seară