$$$

 Rahav trăia în Ierihon. Nu era femeie de templu. Nu era lider. Era o prostituată. Un nume rușinos într-o cetate puternică, ridicată pe ziduri groase și frică de zei străini.

Dar Rahav asculta. Auzise despre Dumnezeul evreilor, despre ieșirea din Egipt, despre marea care s-a despicat și poporul care venea. Știa că Ierihonul nu va rezista. Știa că Dumnezeul lor nu e ca zeii de piatră.

Într-o noapte, doi spioni evrei au intrat în oraș. Nu s-au dus la preoți, nici la nobilime. S-au dus… la Rahav. Acolo unde nimeni nu punea întrebări.

Ea i-a ascuns pe acoperiș, sub snopi de in. Când regele a trimis oameni după ei, Rahav a mințit. A spus că au plecat. Și apoi, cu o sinceritate sfâșietoare, le-a spus:

„Știu că Domnul v-a dat țara. Și că frica voastră a cuprins pe toți. Noi tremurăm. Dar vă rog: salvați-mă. Pe mine. Și casa mea.”

Ce a cerut? O promisiune. Ce a primit? O funie roșie. Să o lege la fereastră, ca semn că acolo e viață, nu moarte. Un semn simplu. Dar atât de asemănător cu sângele pe ușiorii caselor în Egipt.

Când Ierihonul a căzut, totul a fost distrus. Zidurile s-au prăbușit. Foc, moarte, praf. Totul, mai puțin o casă. Cea cu funia roșie.

Rahav a fost salvată. Ea și familia ei. Dar nu doar atât. A fost primită în poporul lui Dumnezeu. A fost tratată ca un suflet nou.

Și mai mult… s-a căsătorit cu Salmon, din seminția lui Iuda. A născut un fiu: Boaz. Da, Boaz, cel care s-a căsătorit cu Rut.

Asta înseamnă că Rahav, prostituata din Ierihon a fost străbunica regelui David. A fost scrisă, cu nume și onoare, în genealogia lui Iisus Hristos.

A trecut de la rușine la răscumpărare. De la o femeie ignorată, la un stâlp al moștenirii divine. Dumnezeu n-a văzut trecutul ei. A văzut inima care a crezut când toți ceilalți au tremurat.