$$$

 

Poate interesează pe cineva...

***************************************

          Folosirea obligatorie a virgulei

 Este obligatoriu să punem virgulă în situații de tipul:

• între componentele unei enumerări, indiferent de funcția sintactică a acestora (Ana, Andrei și Maria vor să meargă la Sinaia, la Brașov și la Sibiu.);

• atunci când lipsește un verb – de cele mai multe ori, exprimat anterior (Andrei a mâncat prăjituri, iar Ioana, fructe.);

• după un substantiv în vocativ (Andrei, vino acasă!);

• după formule de afirmație sau de negație („Mai ai mult?”/„Nu, termin în cinci minute.”);

• după interjecții (Eii, nu cred că e chiar așa.);

• înainte de conjuncțiile coordonatoare dar, iar, însă, ci (Am crezut că o să termin la timp, dar m-am înșelat.);

• atunci când diverse construcții apar la începutul propoziției, în fața subiectului și a predicatului (Fiind plecat în vacanță, n-am fost la curent cu ce s-a întâmplat. Ca să nu fie pedepsit, Andrei s-a refugiat la bunici.);

• atunci când diverse construcții sunt intercalate între subiect și verb (Andrei, foarte supărat din cauza notei de la matematică, n-a mai ieșit la joacă.); 

• pentru a izola o propoziție incidentă, care nu are legătură directă cu restul frazei – pentru a separa vorbirea directă de vorbirea indirectă (Acum, zise monstrul, nimic nu vă poate salva.).

          Interdicții de folosire a virgulei

   Virgula este interzisă:

 între subiect și predicat, indiferent prin ce sunt exprimate (Andrei [] se simte cam rău. Ce mănânci [] nu mă interesează; numai ce citești vreau să știu.);

 între anumite complemente și predicat (L-am văzut [] pe Andrei la mare. M-am întâlnit [] cu Andrei la mare. I-am spus [] lui Andrei adevărul.);

 înaintea conjuncțiilor coordonatoare și, sau (Nu mă plictisesc citind [] și scriind. Nu mă plictisesc citind [] sau scriind.).